Relaxare şi poveşti à la Cluj

TIPĂREȘTE

Azi e zi de relaxare: ne dăm întâlnire în Parcul Central.

Anul acesta pe 25-28 mai Clujul se conectează, aşa că mă grăbesc să vă lansez de acum invitaţia. E cea mai bună ocazie să vedeţi un oraş în sărbătoare. Planificaţi-vă vizita de acum că de obicei se lasă cu multă distracţie la zilele oraşului. Dacă vreţi muzee şi biserici... sunt câteva de văzut, sunt frumoase am fost prin multe, dar ies repede că zidurile îmi blochează perspectiva.

Să vă spun cum vă puteţi relaxa pe aici? Ştiţi deja că îmi place pe bicicletă. Aţi putea să încercaţi şi voi. Clujul e un oras prietenos cu bicicliştii. Copacii înalţi vă protejează de soarele puternic mai ales dacă vă nimeriţi vara.

În Cluj funcţionează sistemul de închiriere de biciclete Cluj Bike în baza unui card emis de primărie. Va trebui să vă preînregistraţi online pe portalul clujbike.eu . În câteva minute de la oricare primărie din centru sau din cartiere- vă puteţi ridica cardul. Sunt cam 50 de staţii de unde puteţi să vă serviţi cu bicicletele şi le restituiţi oriunde. Primelele 60 de minute sunt gratuite după care se perepe o taxă care nu este prea mare, cam 2 lei la 30 de minute de întârziere. Cardurile emise pot fi încarcate electronic şi cu bani pentru a nu vă mai plimba pe la ghişeele primăriei să plătiţi depăşirile de timp. E atât de simplu încât uitaţi de alte variante. Cu maşina e greu să vizitezi un oraş, Clujul are multe strazi cu sens unic sau interzise şi parcă alea sunt locurile care te farmecă mai mult. Parcările sunt insuficiente. Ieri am înconjurat centrul de 2 ori că nu am găsit loc, şi iar mi-am zis că renunt la maşină prin oraş. Şi aşa ar fi ideal dacă vrem să păstrăm aerul respirabil, deşi uneori e destul de greu. În plus s-au construit multe piste de bicicletă, am ramas uimită şi eu, sunt peste 50 de km prin oraş şi zonele apropiate. Aşa a calculat primăria... nici nu le-am văzut pe toate că tot apar... Dacă v-am convins găsiţi mai multe informaţii pe clujbike.eu .

Prin parc e o plăcere să mergi, un traseu uşor, spaţiu larg, dar şi mulţi oameni printre care faci slalom că se plimbă peste tot. Apoi puteţi continua pe malul Someşului.

În ultimii ani s-a implementat o modă printre tineri să meargă în parc şi să îşi atârne hamacul de copaci. Sunt chiar zile organizate, în care sunt chemaţi cât mai mulţi clujeni, sau turişti la Marea Hămăceală. Îţi agăţi hamacul şi poţi sta cât vrei la umbră cu o carte bună în mână sau doar să socializezi. Asta daca te-ai săturat de plimbare. Anul trecut eram cu peştişorul Iulia în câte un hamac când am fost asaltate de nişte turişti ruşi. Voiau şi ei să încerce hămăceala aşa că i-am invitat să se relaxeze un pic. Ei credeau că se închiriază şi tot insistau să ne dea bani. După ce s-au prins că sunt hamacele personale nu mai conteneau cu scuzele că s-au băgat în sufletul nostru. :D

Parcul Mare e locul meu preferat din oraş. Printre copaci, mai sunt unii care fac atmosferă. Poţi merge cu ce mai ai pe acasa. O chitară, o tamburină, un nai, sau instrumente de care n-a auzit nimeni, dar vrei să fii original. Unii o fac pentru distracţie, alţii o fac să mai câştige un ban. Uneori câte un plimbăreţ fascinat de ritmurile muzicii începe să se unduiască să îşi arate mişcările îndrăzneţe şi iese un spectacol improvizat. Dacă nu te pricepi nici la muzică nici la dans, poţi să încerci să le faci nişte poze, să-i filmezi cu telefonul, iar dacă ai bateria descărcată, poţi pur şi simplu să aplauzi. Important e să intri în atmosferă şi să te bucuri de viaţă împreună cu ei. La câţiva paşi distanţă, o domnişoară îşi manevra păpuşile cu aţă spre deliciul copiilor. Vată de zahăr, mere trase în zahăr caramel, dacă e toamnă castane prăjite şi porumb fiert vă amintesc de răsfăţul de altă dată. Pe toate le găsiţi în Parcul Mare. Uneori pe aleile parcului, se organizează târguri cu produse artizanale, antichităţi, dulciuri de casă. Clădirea Cazinoului, în mijlocul parcului, acum e loc pentru diferite expoziţii. Peste drum de Cazinou, o fântână arteziană la care te poţi răcori un pic şi un foişor mic, în care vara în zilele de sâmbătă seara poţi auzi ritmuri de tango şi câţiva pasionaţi şi profesori de dans te pot iniţia în lumea lui fermecătoare. Demonstraţiile de dans sunt gratuite şi vă puteţi chiar implica dacă nu sunteţi timizi. Unul dintre ei, îmi povestea că tangoul e ca o religie şi trebuie să-l iei în serios. Aaaa şi zice că e mai important ca bărbatul să ştie paşii, femeii i se mai iartă câte o stângăcie. :)) Poate … era de încurajare. Dacă treceţi pe acolo ar fi păcat să fiţi indiferenţi. La câţiva paşi distanţă veţi observa un lac: Chios. Pe lac vă puteţi plimba cu hidrobicicleta sau cu barca cu vâsle. Cu atenţie să nu daţi peste răţuştele care s-au aclimatizat acolo şi consideră la lacul casa lor.

Sigur că dacă vă e foame, în mijlocul lacului există şi un restaurant. Bun… bănuiesc. E acolo dintotdeauna. Dacă ne continuăm plimbarea prin parc, în curând dăm de ieşire. Trecem o străduţă şi dăm peste o clădire spectaculoasă cu o formă inconfundabilă… Cluj Arena, o clădire de o eleganţă impresionantă şi lângă Sala Polivalentă. Cel de-al doilea stadion al Clujului, îl găsiţi în cartierul Gruia, undeva pe un vârf dedeal, la fel de frumos şi ceva mai luminat în timpul meciurilor. Şi se văd artificiile mai bine… Să ştiţi că la Cluj, consumul de seminţe pe stadion e interzis. Bere puteţi bea… nu se supără nimeni. :)

Trecem de stadion şi ajungem la alte două clădiri sportive: Sala Sporturilor şi Bazinul Olimpic. Aici se află unul dintre cele mai mari ştranduri ale oraşului. Pe lângă bazinul din interior, există unul şi în aer liber care vara e deschis publicului. Dacă vreţi să vă bălăciţi acolo, trebuie să ştiţi că apa e adâncă (intre 1.5 şi 3 metri) şi temperatura e de înot, nu de stat. Nu există bazin pentru copii. Dacă vreţi putem face o plimbare şi pe malul Someşului, unde veţi putea vedea pescăruşi. Nu ştiu cine i-a adus aici, dar sunt destui. Urmăm cursul Someşului şi mai mergem vreo 300 de metri. Ajungem la un alt Parc, Babeş şi mai încolo Parcul Rozelor, de data asta mai puţin boem, dar cu multe posibilităţi de mişcare. Pista de biciclete, pistă de alergare, terenuri de tenis, tir, spaţiu pentru skateri şi pentru bicicletele alea fără scaun. Există un spaţiu amenajat pentru copii şi unul pentru adulţi cu aparate de gimnastică terapeutică şi un restaurant. Sigur din atâtea variante ceva vreţi să încercaţi…

Şi pentru că zicea Dorgo la un moment dat că Clujul nu-i un oraş turistic ci mai degraba unul universitar, o să închei cu poveste din Universitate ca să cunoaşteţi mai bine oamenii de aici.

Eram într-un amfiteatru prezentă la un curs. Aveam câţiva profesori preferaţi printre care şi acesta care era în faţa noastră. Să-i zicem domnul D. Nu de alta dar între timp a intrat în politică şi n-aş vrea să îi afectez într-un fel (nici macar pozitiv) imaginea. Ca profesor era grozav. Lecţiile lui erau pline de poveşti cu experimente interesante, şi rolul lui nu se temina la ieşirea din clasă. Ne însotea la câte o cafea, ne încuraja, ne dădea sfaturi, deschis la orice întrebare. În primul an încă nu ajunsesem să-l cunoaştem prea bine şi încă aveam tracul provocat de comportamentul mai rigid al profesorilor de liceu. Avea domnul D un obicei, de copil neastâmpărat care nu se prea potrivea cu sacourile cool şi cravatele pe care le purta. Se legăna pe scaun. Asa… în echilibru pe picioarele din spate ale scaunului. La un moment dat, picioarele scaunului au cedat şi domnul D s-a trezit pe spate, cu picioarele in sus, lasându-ne să-l privim în toată splendoarea lui. Imi amintesc ca îmi ţiuiau urechile de la cum mă stăpâneam să nu bufnesc în râs. În jurul meu… colegii la fel. Toţi afisau o mutră serioasă cufundându-şi privirea în foi sau ascunzându-şi zâmbetul pe după colegul din faţă. Domnul D se ridică cu o mutră serioasă îşi ridică privirea ameninţătoare asupra clasei. Face câţiva paşi, se scutură de praf, se mai uită o dată sfredelitor la noi şi zice:

„Măi, dacă la faza asta nu râdeţi, înseamnă că n-aveţi simţul umorului… ”.

Morala? O glumă bună te scoate uneori din cele mai urâte situaţii. Abordaţi viaţa cu umor, că la final e tot îşi amintesc ceilalţi.

---

VIZUALIZĂRI: 1647 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI