Cluj – trasee și obiective. I. Fortificațiile

TIPĂREȘTE

După descrierea cazării și expunerea câtorva impresii generale personale în două review-uri separate vreau să vă aduc în atenție câteva obiective ce le-am vizitat în cele 3 zile. În prima zi am avut inspirația de a trece pe la Centrul de Informare Turistică din oraș, situat pe Bulevardul Eroilor, vis-a-vis de Ansamblul statuar Matei Corvin. Acesta este foarte bine dotat cu hărți, pliante, broșuri atât în limba română, cât și în limbi de circulație internațională. Un tip drăguț mi-a oferit răspunsuri pertinente la toate întrebările mele referitoare la oraș; se observa că este bine pregătit – felicitări. Eu aveam deja efectuată o documentare, chiar o mulțime de printuri despre diverse obiective din oraș, printre care și o serie de pdf-uri despre trasee predefinite. Întrebând despre aceste trasee am avut surpriza plăcută ca angajatul centrului să îmi ofere dintr-un dulap o broșură cu informații exact despre aceste trasee (broșură tipărită probabil în număr limitat în cadrul unui proiect).

Am încercat să urmez aceste trasee și să văd obiectivele recomandate, cu harta și broșura în buzunar. Voi enumera aceste trasee, ce le găsiți publicate și pe web:

1. Traseul „Clujul gotic”: Biserica Reformată – Statuia „Sf. Gheorghe ucigând balaurul” – Biserica Sf. Mihail – Casa parohială catolică – Casa Matia Corvin.

2. Traseul „Clujul baroc”: Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față” – Biserica piariștilor (iezuiților) – Palatele Statusului romano-catolic – Palatul Banffy – Biserica franciscană.

3. Traseul Piețelor istorice.

4. Traseul Muzeelor.

5. Traseul Edificiilor religioase: Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Față” – Biserica reformată din str. M. Kogălniceanu – Catedrala Mitropolitană Ortodoxă – Biserica reformată cu două turnuri – Biserica unitariană – Biserica evanghelică luterană – Biserica și mănăstirea franciscană – Biserica romano-catolică „Sfântul Mihail"– Biserica „Bob" – Biserica piariștilor (iezuită).

6. Traseul Statuilor clujene: Ansamblul monumental Matia Corvin – Monumentul Memorandiștilor – Monumentul Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 – Grupul statuar „Școala Ardeleană” – Statuia „Sf. Gheorghe ucigând balaurul” – Statuia lui Baba Novac – Statuia lui Mihai Eminescu – Statuia lui Lucian Blaga – Monumentul lui Avram Iancu – Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul – Obeliscul Carolina.

7. Traseul Palatelor clujene.

8. Traseul fortificațiilor: Ruinele romane – Prima incintă fortificată (sec. XIII) – Fortificația medievală – Fortificația Vauban.

Aceste trasee turistice sintetizează aproape toate atracțiile turistice ale municipiului Cluj Napoca. Bineînțeles că în 3 zile nu am avut timp să văd tot ce e în această listă, ziua e scurtă la sfârșitul lui octombrie și piciorușele au nevoie de odihnă. Oricum aproximativ 6 ore pe zi am străbătut la pas străzile și aleile orașului, adunând în medie 10-12 km parcurși pe jos (nu am scos mașina din parcarea hotelului decât la plecare). Eu am combinat aceste trasee, de multe ori pe aceeași stradă aflându-se și biserici, muzee ori statui.

I. Fortificațiile Clujului. În această privință am reușit să ajung la (aproape) toate vestigiile păstrate din timpul diferitelor etape de dezvoltare ale orașului. Astfel, în Piața Unirii, lângă grupul statuar Matei Corvin, se află câteva urme ale trecerii romanilor prin acest loc. Sub o cupolă de sticlă sunt etalate câteva ruine romane, pe o suprafață de aproximativ 80 metri pătrați. Urmele de paviment, câteva coloane căzute ori baze de coloane constituie rămășițe ale pieței centrale a orașului roman Napoca. „Vitrina” este înconjurată de bănci, de aici putând fi admirat atât ansamblul statuar Matei Corvin cât și Catedrala „Sf. Mihail”. Din păcate nu am văzut lângă aceste ruine nici un panou informativ care să ofere date despre ceea ce putem vedea acolo. Am poposit de două ori pe bănci și timp de 20 de minute am admirat peisajul arhitectonic și freamătul oamenilor.

În apropierea Pieței Muzeului, pe str. Sextil Pușcariu, exact în cotul format de aceasta, se află o clădire ce încorporează o parte dintr-un turn de apărare ce făcea parte din prima incintă fortificată a Clujului (secolul al XIII-lea). Este clădirea în care se află „Muzeul de Speologie Emil Racoviță”, muzeu unicat în România, unde nu am putut intra fiind încuiată poarta. Din păcate acest muzeu este închis de câțiva ani datorită neînțelegerilor cu proprietarii imobilului și a stării precare de conservare a clădirii – motiv pentru care nu am putut vedea efectiv turnul de piatră cu intrarea sa boltită.

Nici din a doua centură de fortificații, începută în 1405 și continuată până în secolul al XVI-lea, nu s-au păstrat foarte multe construcții. Cele 45 ha ale incintei erau apărate de un zid puternic și de 20 de turnuri ori bastioane. Demolate în trecut din motive urbanistice, au supraviețuit până azi doar câteva bucăți de zid și trei turnuri. Cel mai vizitat este Turnul Croitorilor, situat în apropierea Teatrului Național și a Operei Naționale Române din Cluj, la intersecția străzii Baba Novac cu intens circulatul E60. Aspectul său impozant este întărit și de bucata de zid cu creneluri (curtină) ce îl completează. Construit din piatră înainte de anul 1475 a fost atribuit pentru apărare și întreținere breslei croitorilor. Între anii 2007-2009 a fost restaurat de către Primăria municipiului și a devenit Centru de Cultură Urbană. Un șir de trepte de piatră urcă pe zid până pe metereze, accesul fiind închis însă cu un grilaj. Se poate în schimb vizita turnul, gratuit; la demisol se află o cafenea care era închisă în acel moment. Interiorul este restaurat, s-a utilizat un sistem ingenios de scări și platforme din metal și sticlă pentru a proteja zidurile bastionului. La parter se află un birou unde stă un angajat al primăriei iar pe stative, împrejurul zidului, era organizată o expoziție de pictură/fotografie/grafică, expoziție ce se continua și la etajul 2 parcă. În acest centru cultural se desfășoară diverse evenimente culturale (expoziții, întâlniri pe diferite teme, lecții de istorie, lansări de carte). Chiar în momentul în care vizitam turnul, la etajul 1 avea loc o întâlnire între un grup de elevi și un pastor, întâlnire pe teme religioase. La etajele superioare, există un fel de „drum de strajă” metalic pentru a putea înconjura turnul pe interior și a privi prin ferestre ori prin „găurile de cheie”. Programul de vizitare începe zilnic la ora 10.00 și se încheie la ora 18.00 ori 20.00, funcție de sezon. Privit dintr-un anumit unghi Turnul Croitorilor pare un pinten ce despică aerul ori un fel de Nautilus al uscatului. Pe una din laturi există însemne heraldice și inscripții în limba latină.

Al doilea turn păstrat din perioada medievală este Turnul Pompierilor, ori Turnul săpunarilor/lăcătușilor – în funcție de breasla ce l-a patronat. Situat pe str. Tipografiei, în apropierea Canalului Morii, turnul răsare printre case, având un acoperiș de sticlă. A suferit mai multe modificări de-a lungul vremii, doar corpul de piatră până la jumătate fiind cel original din 1574. Se pare că aici a funcționat un muzeu al pompierilor, însă eu m-am lovit tot de o poartă încuiată. Corpul masiv de piatră, bolta porții și ferestrele de tragere în formă de „gaură de cheie întoarsă” sunt elemente distinctive.

Al treilea turn, de fapt doar baza lui (parterul cum s-ar spune), este Turnul Pielarilor ori Bastionul Pantofarilor. Este un obiectiv mi puțin cunoscut, nefiind menționat în ghiduri. Eu am citit diverse articole din ziare („turnul invizibil”) ce îl menționau și l-am căutat expres. Indicațiile sună cam așa: „în curtea casei Bogdanffy, pe str. Avram Iancu nr. 1, colț cu Republicii; se observă și în curtea casei de pe str. Republicii nr. 7”. Ideea e că l-am identificat și fotografiat cu aprobarea inginerului ce conducea șantierul care se desfășura în casa respectivă, turnul fiind în proprietate privată. Recomandabil pentru vizită doar celor interesați de istorie, ceilalți nu vor vedea „mare lucru”.

Paralel cu str. Avram Iancu se află str. Potaissa unde se află în conservare o porțiune din zidul medieval al celei de-a doua incintă fortificată. Străduța are farmec: e pavată cu piatră cubică, există o serie de mici restaurante/cafenele și probabil vara mai multe terase în aer liber. Pe această stradă pietonală se organizează pe perioada verii târguri și spectacole. Zidul e restaurat, se observă blocurile mari de piatră din care e construit, se mai păstrează creneluri și metereze, precum și urmele drumului de strajă, sprijinit pe grinzi de lemn ori console de piatră. Întâmplător, mergând pe str. Emil Isac, am observat în curtea Colegiului Național George Barițiu o porțiune de zid – este altă dovadă a perioadei medievale a orașului.

În sfârșit, în ordine cronologică, urmează Cetățuia austriacă de pe dealul cu același nume care străjuiește Clujul. De la 400 m înălțime dealul Cetățuii oferă o poziție strategică astfel că austriecii construiesc aici între anii 1715-1735 o mică cetate în stil Vauban (în formă de stea). În cele trei zile în care am stat în Cluj de trei ori am urcat dealul până în punctul panoramic – priveliștea e superbă. Una din vizite a fost după lăsatul serii – Clujul luminat e deosebit. Se pot vedea toate turlele bisericilor, ozn-ul stadionului Cluj Arena, spațiile verzi. Ce mai putem vedea pe Dealul Cetățuii? Un monument sub formă de cruce: Monumentul Eroilor Neamului (23 m) – cruce ridicată în anii 1994-1997 pe locul alteia mai vechi, în memoria celor uciși în Revoluția de la 1848-1849 ori închiși în fortăreața austriacă. Aici se află și Hotelul Belvedere ridicat în anii 1969-70; cel puțin o aripă a sa părea închisă. O recomandare: nu urcați spre Cetățuie pe scările noi, reamenajate (Aleea Scărilor) ci mergeți până în dreptul podului peste Someșul Mic (cel plin de lacăte, situat lângă Teatrul Maghiar de Stat) și veți găsi un șir de trepte mai vechi, „rustice”. Pe alocuri sunt degradate, dar peisajul de toamnă și traseul sinuos al treptelor creează o magie aparte. Pe aceste trepte ajungi la o platformă-trotuar, la jumătatea dealului; alte trepte înguste urcă la nivelul de belvedere. După ce m-am delectat cu imaginea Clujului de la înălțime (atât ziua, cât și noaptea) am pornit spre elementele păstrate din fortăreața Vauban. Zidurile și bastioanele sunt acum acoperite de iarbă și un covor de frunze arămii; înspre turnul de parașutism se afla reduta cetății. Poarta de sud-est este numită „Poarta Apei” și este situată în capătul Aleii Scărilor: un gang destul de îngust traversează valul de pământ, doi contraforți masivi sprijină construcția; deasupra se află o clădire cu etaj. În dreapta vedem altă clădire din epoca austriacă, aflată acum în plin proces de restaurare. Străbatem parcarea hotelului și ajungem la „Poarta de nord” a cetății: un gang mai lung, sprijinit pe bolți largi de piatră, străpunge valul de pământ; gangul are atât pe dreapta, cât și pe stânga încăperi – aflate acum în stare de degradare accentuată. Clădirea situată deasupra porții este încuiată/zăbrelită, într-un cuvânt: părăsită – sunt frumoase ancadramentele de piatră ale ferestrelor. O plăcuță fixată pe perete ne atenționează că aici a fost executat revoluționarul sas Stephan Ludwig Roth la 11 mai 1849.

Poate, urmând exemplul cetății din Alba Iulia, autoritățile locale clujene vor amenaja într-un fel și Cetățuia. Acum doar turiștii rătăciți și îndrăgostiții se plimbă pe aleile înconjurate de vegetație. Cam atât despre fortificațiile Clujului, vor urma bisericile, statuile și muzeele.

---

VIZUALIZĂRI: 3061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI