A secat cascada Beusnita!

TIPĂREȘTE

“No hai” sa mai scriu si eu inca un review, in acest an aniversar, an in care, marile puteri ale Europei, Anglia, Franta, Dunarea, Carpatii si poporul roman, (care, atunci cand vrea, poate), au reusit, sa scrie cea mai importanta pagina a istoriei plaiurilor noastre.

Nu stiu altii cum sunt dar eu, cand ma gandesc la zilele insorite ale excursiilor mele, la Nera cea frumos curgatoare, la locul din dreapta soferului unde ma cuibaresc eu de obicei si fac poze, parca-mi tresalta si-acuma, iarna, inima de bucurie.

De ce locul din dreapta? Pai daca tu, capul familiei, ii oferi si femeii, placerea suprema de a-ti invarti, nu numai gatul ci si volanul, ea, nu-ti va mai cere nimic altceva, nici shoping in magazine de lux, nici hotel de 4 stele, nici macar de mancare. Si-apoi, daca i se face foame exact cand treceti pe langa un restaurant de “fițe”, e bine sa-i reamintiti doar o propozitie: “Vai draga, da tu nu te-ai uitat in oglinda? N-ai vazut ce durdulie te-ai facut pe la solduri? Ai uitat de sendviciurile dietetice din portbagaj, puse acolo de mama, special pentru tine? ”. Dar, va rog, daca i-o ziceti, faceti-o calm si cu blandete si de preferat, nu cand e in plin trafic ci intr-o parcare, undeva, caci ii atingeti din plin tocmai punctul ei cel mai sensibil, calcaiul ahilian si nu vreau sa va ratati intreg concediul dintr-o simpla vorba. Si-uite-asa, cu trucul asta simplu, aveti o sansa, dintr-o suta, sa scapati de capriciile jumatatii Dv. iubite si garantia unei vacante reusite. Mie mi-a mers pana acuma, intotdeauna. Incercati, n-aveti ce pierde. O sansa la suta, e mai mult decat niciuna. In viata trebuie sa stii cand sa cedezi. Volanul.

Pornind de la Eselnita, de pe Dunare, am ales o “auto-optionala” de-o zi spre Cheile Nerei. Prima impresie despre calatorie, o aflasem deja din ziare. Cu cat te-apropii de chei, drumul pana la aceasta minunata rezervatie e tot mai prost, ori pe unde te-ai duce. De-aceea, numai eu am savurat cate ceva din drum, pentru ca, copilota mea, urmarea gaurile din asfalt. In timp ce eu imi ridicam privirea spre tot ce era mai frumos in jurul acestora, adica spre cer, spre norii albi si pufosi, spre soare si spre Muntii Cernei ce se profilau in zare.

Si totusi, prin tinuturile cam pustii ale Cernei, mai urmaream ceva, din mers. Ce anume? “Crasmele” din drum, adevarate “puncte de informare turistica”. Pe-aceste meleaguri, unde nu prea exista oameni, cand ajungi la un “cerrefour” de sosele si nu stii incotro s-o iei, dar gasesti o crasma, esti salvat. Nu exista, sa nu dai peste unul sau mai multi cetateni binevoitori, care sa nu-ti explice cu lux de amanunte cum sa ajungi acolo unde vrei s-ajungi. Cel mai greu e, dupa ce te-ai ales cu 2-3 pareri diferite, sa reusesti sa te desparti in mod civilizat de informatorii turistici care, in bunatatea lor, vor dori chiar sa vina cu Dv. pana in chei (cu conditia ca sa-i aduceti inapoi, ca inca n-au platit toata consumatia).

Locul unic si foarte important in care trebuie s-ajungem ca sa intram in valea Nerei, era “Podul Bei”, aflat langa Sasca Montana, pod de beton, de unde incep cele trei atractii ale Nerei: Tunelele, Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita. Ar mai fi si Cascada Bigar, dar am evitat-o, pentru ca aflasem tot din ziare, ca peste acel mult laudat (de straini) bolovan acoperit de muschi, nu se prelingeau decat doua firicele subtiri de apa. 2017, a fost un an secetos. Seceta din anul trecut a avut dezavantaje si avantaje. Primele ar fi pentru economia tarii. Avantajele au fost insa pentru turism. Mai toate cheile si canioanele “inundate” sau doar “ude” ale tarii, erau “strabatubile” per pedes. Ba chiar am impresia, ca daca incalzirea asta globala va mai continua, va veni o vreme cand vom ajunge la sarbi, adica vom putea strabate si salbaticul canion de la Cazanele Mici ale Dunarii, nu cu salupa ci in slapi.

Ei, daca ati ajuns pana aici, (adica daca ati gasit acul in carul cu fan), sunteti deja “cineva”. Aici e-o mica parcare, e cineva care te indruma si-ti ia cativa lei, taxa de rezervatie, ai si un stalp indicator care-ti indica directiile mai importante. Prin sistemul GPS nu se poate ajunge la acest punct important (Podul Bei), iar semnalizatoare rutiere, ioc! , cel mai bine e sa intrebati oamenii locului, care va vor indica drumul dar nu si starea lui. Asa ca, dupa ce ne-am ratacit de doua ori, am dat in fine de cativa specialisti (drumari) care tocmai turnau asfalt si care ne-au incurajat:”Mergeti pana-n comuna Nicolint si de-acolo mai intrebati, acela e drumul cel mai putin prost dintre toate”.

E cunoscut faptul ca in anii secetosi, Nera seaca. Amatorii de rafting sunt dezamagiti. Dintre cele patru atractii majore create de natura in valea Nerei: Cascada Beusnita, Cascada Bigar, Lacul Ochiul Beiului si Tunelele, prima poate sa dispara temporar. In locul ei apare o masiva stanca verde plina de vagauni. Frumoasa si ea. Soseaua pana la rezervatie nu e proasta, ci mizerabila. Ce-a reusit Natura sa creeze in zeci de mii de ani, n-a reusit Omul sa faca nici in cateva decenii.

Parcam masina langa pod. Suntem atentionati ca pe-aici cad pietre si misuna viperele. Fotografiez fotografia unei vipere de pe un poster ce te-anunta ca nu prea e de glumit cu ele.

De langa Podul Bei, dac-o iei la la stanga, ajungi la lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita. Dac-o iei la dreapta, ajungi la “Drumul Tunelelor”, care nu e departe. Nu e nici greu, e plat si nici nu e prea lung. De-aici, privesti Valea Nerei de sus, de la nivelul unui lung balcon, adica de pe o terasa suspendata, sapata in stanca si uneori chiar in muntele de creta. Esti nevoit astfel sa treci si prin cateva tunele. E-o zona pitoreasca ce seamana intrucatva c-un gigantic schwitzer elvetian. E-un traseu fotogenic pe care l-am mai descris, in urma cu multi ani. E neschimbat. De frumos. Intr-o parte esti marginit de alburiul muntelui, intr-alta privirea ti se pravale spre apa Nerei, pe care-o vezi uneori, alteori o ghicesti doar, ascunsa dupa o padure deasa si incolacita de tip mediteraneean. Si toata aceasta imagine de pana acum, sprijina un cer senin, albastru, precum ochii unui nou nascut. Intr-o ora si jumatate, revenim la Podul Bei, "placa turnanta" a traseelor turistice din valea Nerei. O pornim in partea opusa, spre Ochiul Beiului. Drumul e mai dificil dar la fel de spectaculos. Suntem de-a lungul vaii Beiului. Pana la lac, mai facem o ora si ceva. Aici, e-un camping si-un mini-market. Pauza de rehidratare. Pana la Beusnita nu mai e mult, poate vreo ¾ ora. Dar, vedem palcuri de turisti ce se-ntorc de-acolo, dezamagiti. Unii, chiar intorsi pe dos. Anul asta, Beusnita n-are apa! A secat cascada. Stam si cumpanim bine. Mai mergem sau nu? O pornim tousi. Si nu regretam deloc decizia.

Cascada Beusnita e secata, nu vezi decat o stanca verde, invaluita in muschi si licheni si cateva grote, invizibile in zilele cand debitul cascadei e mare. Ei si? E frumoasa si-asa. Pana si Niagara a secat intr-o vara! . Nu oricui ii e dat sa vada acest spectacol, al unei cascade care nu mai exista si care, parca ne da de inteles, ca acum se odihneste si ea o vreme, are acest drept, doar a muncit destula vreme pentru a-si incanta turistii. Intru intr-o grota. Cateva picaturi se preling de pe tavan. Jos, la picioare, e-o baltoaca, in care cred c-au calcat mai toti turistii curiosi. Din mijlocul baltoacei din grota, se fac cele mai bune poze inspre exteriorul Beusnitei, luminat de-un soare puternic de vara.

Cascada e punctul terminus al excursiei noastre “de-o zi”. Cel mai bun punct de reper pentru a ajunge in Cheile Nerei, este localitatea Sasca Montana, unde va puteti si caza, exista cateva pensiuni. De-acolo, puteti ajunge usor la Podul Bei. Sau la Tunele. Dupa ce-ati trecut un pod “miscator” peste Nera, veti zari “balconul” si Tunelurile. Strabateti-le si veti ajunge la Podul Bei, de unde totul se simplifica. Aici aveti si indicatoare si paznici ai rezervatiei. De la Podul Bei si pana la Cascada Beusnita, sa tot fie vreo 7-8 Km, e un drum prin padure ce trece de-a lungul paraului Bei, dar, care, culmea, parca e mai bun decat cei 7 Km de-asfalt de la Nicolint, (loc aflat intre Moldova Veche si Oravita) si pana la Podul Bei sau Sasca Montana. Talpile dumneavoastra vor suferi mai putin, daca mergeti pe jos de la Podul Bei si pana la Cascada Beusnita, decat sezutul, daca mergeti cu masina de la Nicolint, la Sasca Montana. Localnicii stiu ca-i un drum prost, dar nu-ti zic mai nimic. Totusi, daca veniti din Sud si ati ajuns la Nicolint, chiar si pe acel drum prost, Podul Bei, e usor de gasit, in sosea exista un indicator din lemn. Turistii (mai ales cei ce-au mai batut aceste meleaguri) sunt cei care te informeaza cel mai corect. In total, daca va incumetati si mentineti un ritm alert, puteti parcurge toate cele 3 puncte fierbinti ale Nerei, intr-o singura zi: Tunelele, Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita.

@Web, te rog videoclipul, mersi!

https://www.youtube.com/watch?v=R7HHPK8inEw

---

VIZUALIZĂRI: 3058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI