W-E la Cheile Nerei

TIPĂREȘTE

De 8 martie am hotarat sa mergem la Cheile Nerei. Noi am mai fost in trecut cand am vizitat Cascada Vaioaga, Lacul Bei si Cascada Beusnita, Manastirea Nera, dar acum am vrut sa vad Lacul Dracului, Tunelele, si portiunea La Lanturi.

Am plecat dimineata devreme din Arad, si prima oprire a fost la Lacul Dracului. Trebuie sa va spun ca am mers prin Sopotu Nou, deoarece pe acolo drumul dureaza aproape 2 ore, spre deosebire de faptul ca, daca pornesti de la Cantonul Damian ai de mers vreo 5-6 ore si trebuie sa treci Nera pe picioare, iar in martie era ceva debit de apa... deci din Sopotul Nou duce un drum forestier pana la o bifurcatie pe unde trebuie sa o iei la pas... prin gradinile oamenilor, carora drept va spun nu prea le convine, si pe deasupra mai au si dulaii lasati liberi. Indicatoarele lipsesc cu desavarsire pe prima portiune de traseu drept pentru care am tot pornit si revenit de 4 ori deoaerec nu eram siguri daca suntem pe drumul bun, si am incercat pe rand toate variantele unde am vazut poteca mai umblata (am pierdut o gramada de vreme) pana cand un cetatean ne-a iesit in cale si a spus ca trebuie sa trecem pe la el prin curte dar "nu e permis" deoarece el nu primeste nici un ban din taxa de vizitare a parcului (Parcul National CHeile-Nerei -Beusnita) (care nici noi nu am platit-o ca nu am avut la cine). Dupa povesti nemuritoare cu batranul, ne-a lasat sa trecem prin curtea lui si ne-a si ghidat spunand ca mai avem de trecut vreo 4-5 curti si cainii sunt pe liber dar "nu ne fac nimic". Am pornit asadar si chiar au fost curti de trecut si caini de infruntat, chiar mi-a fost frica ca ne latrau si se luau dupa noi pana aproape de gamba piciorului (drept pentru care fara spray paralizant nu mai plec in traseu). Drumul nu e greu deloc, si a fost foarte frumos. Lacul este splendid, merita vazut, e de o culoare de verde inchis ce nu am mai vazut. Inapoi am venit pe acelasi traseu, printre curti cu aceiasi caini (la o curte ne-a asteptat gazda afara si a tinut cainii in frau pana am trecut).

De la Lacul Dracului am plecat sa cautam cazare, si am dormit la Pansiunea Nera Land. Dimineata am porit cu masina catre Cantonul Damian, urmand ca acolo sa lasam masina si la pas sa mergem pana la lanturi. Drumul de la bifurcatie (aici se desparte drumul care duce la Damian, Tunele, Lacul Bei) pana la Cantonul Damian este foarte rau, cu gropi si bolovani pe drum, dar l-am parcurs mai repde decat pe jos. Masina am lasat-o la Canton (cantonul este super darapanat, nu se poate sta deloc). Drumul pana la lanturi este foarte frumos, dupa o jumatate de ora am gasit si un izvor cu apa foarte buna care se varsa direct in Nera. Cum ne apropaiam de apa si stanci era un peisaj tot mai frumos. Portiunea la Lanturi te solicita nervos dar merita tot efortul. Este bine daca aveti o pereche de manusi la voi, pentru portiune care o treci tinandu-te de cabluri, eu m-am ranit la mana acolo, daca aveam manusi nu se intampla. Deci, bine de retinut. Trecerea portiunii cu lanturi iti da senzatia ca esti tare mic si neinsemnat in fata naturii... Am putut merge pana la trecerea peste Nera (drumul care duce din aceasta parte catre lacul Dracului) deoarece apa fiind prea mare si rece in martie nu ne-am incumetat sa o trecem. Peisajul de vis si adrenalina Lanturilor a facut si din acest traseu unul de neuitat. Cand ne-am intors am petrecut cam o orain zona Tunelelor, sapate in stanca, care iti ofera o priveliste absolut superba asupra Nerei si Cheilor.

---

VIZUALIZĂRI: 2901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI