Cu gașca veselă prin Cappadocia

TIPĂREȘTE

Două zile ne-am plimbat prin Cappadocia, numai noi ”gașca veselă” într-un autocar însoțiți de ghida noastră, Merve. Au fost cele mai frumoase zile din toată vacanța din Turcia!

Plimbările au fost organizate de aceeași agenție cu care am zburat cu balonul, am avut un autocar numai pentru noi și am avut și masa de prânz inclusă.

După zborul cu balonul, încă euforici =))... am plecat de la hotel în jurul orei 10... să facem Turul Verde!

Veselie mare în autocar... facem cunoștință cu ghida noastră, o turcoaică tânără și foarte simpatică, cu care am rezonat foarte bine. Vorbea engleza fluent, ne-a dat explicații despre zonele pe care le-am vizitat și ne-a răspuns la întrebări. Chiar s-a bucurat când a văzut că unul dintre colegi ne v-a traduce acolo unde nu înțelegem în totalitate explicațiile ei... vă dați seama că de la traducere apăreau și glumele=))... Am râs, am glumit, am cântat și am dansat «:-P...

Regiunea Cappadociei este o minune a naturii. În urma erupției unui vulcan care a împrăștiat cenușă de tuf calcaros și bazalt și de-a lungul timpului mama natură a format acest relief ca niște canioane. Ceea ce vedem noi astăzi, stânci de diferite forme, culori și mărimi ce lasă loc imaginației...

Tuful vulcanic este o rocă moale și poate fi ușor modelat, ceea ce a făcut ca în secolul VII să se refugieze în zonă primii locuitori iar mai târziu au urmat călugării.

Așa se face că au rămas urmele acelor locuitori, locuințe în stâncă sau subterane, biserici, capele sau mănăstiri.

Dacă astăzi mai sunt oameni ce au locuințe în stâncă, cele subterane sunt doar muzee.

Cel puțin vara, unii chiar stau în aceste locuințe în stâncă iar acolo unde relieful permite, cultivă grădini de legume, viță de vie... parcă erau niște terase...

În afara localităților în coasta acestor stânci sunt adevărate depozite ce se folosesc și astăzi pentru păstrarea diferitelor legume cultivate în zonă. Se vedeau doar ușile metalice pentru acces și niște țevi pentru aerisire.

Am ”pipăit” și eu un perete de stâncă din tuf... este nisipos, sfărâmicios, prăfos, la atingere cade imediat. Și aleile pe unde ne-am plimbat sunt ”prăfoase”... dovada am avut-o la sfârșitul plimbărilor noastre... încălțările erau pline de praf...

În ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult turismul în Cappadocia, se încearcă protejarea zonei, conștienți fiind că în timp unele stânci se vor distruge din cauza intemperiilor vremii și cu toate acestea nu duc lipsă de turiști pe tot parcursul anului.

Tururi organizate sau nu, cu taxă sau intrare liberă, cu zone panoramice de-ți taie respirația și imaginația o ia razna, în toate aceste zone vizitabile există mici terase cu diverse produse lichide sau solide, magazine cu suveniruri de toate felurile, vânzători ambulanți de înghețată cu al lor spectacol... de uite nu-i înghețata =))..., localnici cu produse alimentare specifice zonei, fotografi ce știu să facă poze la minut... ce mai, turcul știe să-ți ia bani... sau să te facă să-ți dorești și să scoți banii :p...

Turul Verde – a cuprins vizitarea unui oraș subteran, Mănăstirea Selime și Valea Ihlara.

Acesta presupune o plimbare mai lungă cu autocarul, distanțele între obiective fiind mai mari și cu toate acestea am văzut toate obiectivele.

Am vizitat orașul subteran din localitatea Mazî. Din parcare se vede dealul în interiorul căruia există acest oraș subteran, la intrare fiind o schiță cu explicațiile de rigoare.

Galeriile subterane nu sunt greu de parcurs, se urcă și se coboară... sunt și spații strâmte și este bine semnalizat.

Este impresionant cum au putut trăi oamenii alături de animale în subteran, descurcându-se cu toate cele necesare.

Mănăstirea Selime – se află pe drumul către Valea Ihlara. Sunt niște stânci erodate de vreme unde pe vremuri aici a fost Mănăstirea Selime. Sunt amenajate scări și se poate urca pentru a vedea ceea ce a fost odată aici.

Prânzul ne-a găsit în Ihlara, aici aveam asigurată masa de prânz. Pe terasa unui restaurant, pe malul unui pârâiaș, unde erau amenajate și foișoare cu mese turcești. Am mâncat meniul stabilit deja, fiecare pentru ce a optat pește sau pui cu diferite garnituri, salate și baclava. De băut cine dorea comanda contra-cost, bere sau sucuri.

Valea Ihlara – aici a fost o revelație, o frumusețe a naturii... un canion pe ambele părți ale râului Melendiz.

Am urmat-o pe ghidă după ce am trecut de turnicheții de la intrare. Aici ne-a explicat că plimbarea v-a fi pe toată valea râului, aprox. 4 km, că vom coborî vreo 400 de trepte... și autocarul ne v-a aștepta la capătul văii... v-a fi o plimbare de relaxare și nu vom mai urca alte trepte... nu de-alta dar noi eram după masa de prânz... Frumoasă plimbare a fost până la urmă...

Am început să coborâm și pe la jumătatea drumului vizităm o capelă unde se mai păstrează picturile pe pereți, aici fiind interzis fotografiatul cu blitz pentru protejarea frescelor.

Ajungem pe malul râului, în zona amenajată cu bănci, un podeț traversează râul spre o zonă numai bună de făcut poze și ne bucurăm de tot ce ne înconjoară... râul plin cu păstrăvi, sălcii pletoase, stânci roșiatice... și chiar mult verde de la arbuștii și ierburile de pe malul râului.

De aici începe plimbarea pe o potecă pe malul râului... nu știm ce să admirăm mai întâi...

Faptul că totul se întinde de-a lungul râului parcă este altceva... pe lângă stâncile înalte de diferite forme sunt și mulți copaci și multă verdeață... nu-ți dă senzația de goliciune... este frumos...

Cred că pe la jumătatea distanței am făcut o pauză într-o poiană, un spațiu numai bun de odihnă... Un restaurant cu terasă în spatele căruia am văzut cum se făceau gozlemele... foișoare pe râu cu mese turcești, din buturugi erau făcute mese și scaune... toalete contra-cost (2 lire)... coșuri de gunoi cu scrumiere și câteva rațe se bălăceau în râu și stăteau la poze...

Aici am văzut o atmosferă turcească, fiind duminică erau multe familii cu copii la plimbare, la joacă sau la mese...

Am apreciat pe toată valea că era curat, erau și coșuri de gunoi amplasate din loc în loc.

Chiar a fost o plimbare de relaxare nu am simțit oboseala chiar dacă am mers 4 km...

Ziua am încheiat-o la o făbricuță unde se prelucra piatra Onix.

Turul Rosu – Valea Porumbeilor, Castelul Uchișar, Goreme, Valea Imaginației, Valea Coșurilor de fum, Valea Zelve și Valea Iubirii.

De data aceasta distanțele sunt scurte între obiective și am avut timp să vedem, să vizităm și să ne minunăm de ce poate face natura din niște stânci.

Am să spun câteva cuvinte despre o parte din locurile vizitate nici nu am cum să le cuprind pe toate, am în memorie și acum un amalgam de stânci și văi și forme de tot felul...

Toate aceste văii și canioane se pot vedea de sus din punctele de belvedere sau la plimbare prin văi printre stânci.

Fiecare are o semnificație și au fost numite după forma stâncilor sau după urmele lăsate de locuitorii vremurilor.

Valea Porumbeilor – numită așa pentru că pe vremuri aici trăiau mulți porumbei iar oamenii foloseau gâniațul la fertilizarea solului. Astăzi se văd doar urmele... găuri ca niște ferestre săpate în stâncă, iar porumbei mai sunt foarte puțini.

Am admirat și noi Valea de sus dintr-o zonă de bellvedere, unde este spațiu suficient de parcare și de tarabe cu suveniruri, terasă pentru un ceai sau cafea și locuri de făcut poze...

Castelul Uchișar – se intră și se vizitează zona după ce se trece de mulțimea de tarabe și de cămilele obosite ce așteaptă să plimbe turiști sau să facă poze. Sunt alei amenajate și poți admira forma stâncilor, ceea mai mare dintre ele fiind pe vremuri un castel, astăzi doar urmele...

Într-una dintre stânci încă mai locuia o familie de turci și chiar te invită să le vizitezi locuința.

Valea Imaginației – da... pentru că unele stânci chiar au niște forme de-ți pune imaginația la încercare, cămilă... delfin...

Aici șoseaua șerpuiește printre stânci iar parcarea este mai dificilă, noroc că nu se întârzie foarte mult.

Valea Coșurilor de fum sau Valea Călugărilor – foarte interesantă este aici zona, destul de aerisită cu alei betonate printre stânci de diferite forme. După ce treci de zona de bazar... sufocant mi s-a părut... zona este îngrădită iar intrarea bine delimitată...

Parcă sunt niște bețe de chibrit cu măciulia de pucioasă în capăt... sau niște ciupercuțe... cu piciorușul din tuf cafeniu și pălăriuța din bazalt de un gri negricios... aici se vede cel mai bine eroziunea tufului...

Valea Trandafirilor am văzut-o din autocar, dar cel mai bine am văzut-o din balon... se numește așa datorilor culorilor roșiatice ale pereților de stâncă...

Valea Iubirii – a fost ultima oprire din plimbarea noastră și cea mai frumoasă. Și asta nu numai pentru că Valea este renumită pentru forma stâncilor... ca niște falusuri mai mici sau mai mari... cât și pentru atmosfera creată și trăită de noi împreună cu ghida noastră Merve!

Oprirea a fost tot într-o zonă panoramică de unde se văd stâncile în toată splendoarea lor... sunt amenajate zone cu inimioare pentru poze, terasă unde poți servi câte ceva și tarabe cu suveniruri.

Turcul cu poze la minut ne-a făcut poza de grup pe care am primit-o fiecare înrămată și personalizată, bineînțeles contra-cost... dar a meritat.

Plimbarea am încheiat-o cu o horă românească și dansuri turcești... muzica fiind asigurată de la terasă dar prin grija ghidei noastre «:-P

În toate aceste zone de bellvedere sunt copaci ai dorințelor... golași de frunze dar împodobiții cu diferite fundițe colorate, baloane zburătoare în miniatură și nelipsitul ochi albastru sau magic...

Momentul zilei când ajungi în fiecare zonă contează foarte mult, ca exemplu în Valea Iubirii am ajuns spre apusul soarelui... stâncile scăldate de ultimele raze ale soarelui se vedeau într-un mare fel...

Masa de prânz am avut-o asigurată la un restaurant-han în Avanos, tip bufet suedez. Am avut mese rezervate și fiecare a mâncat ce și-a dorit, la alegere din multitudinea de preparate.

Bineînțeles că am avut și partea comercială a plimbării noastre dar a fost una plăcută. În Avanos am fost la o fabrică de ceramică și la una de dulciurele.

La fabrica de ceramică în timpul demonstrației de fabricare am servit câte un ceai și după aceea am vizitat expoziția cu vânzare de unde puteai alege diferite produse din ceramică.

La dulciurele a fost tare haios, am degustat din produsele expuse, am servit câte un ceai sau cafea și după aceea fiecare a cumpărat ceea ce a dorit din multitudinea de dulciurele, de la semințe de dovleac la renumitul rahat turcesc...

Ziua am încheiat-o cu Dansul Dervișilor Rotitori, a fost oțiunea noastră să asistăm și la acest spectacol inedit.

Au fost două zile pline, cu plimbări într-o zonă magică, de poveste cu locuri noi și inedite foarte greu de expus în cuvinte.

Cappadocia nu este de povestit, este de văzut și simțit acolo printre stânci și văi.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1462 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI