Ihlara

TIPĂREȘTE

Este februarie și o lună oarecum moartă pentru mine din punct de vedere turistic. Este sezonul virușilor, autohtoni sau asiatici deci călătorim mai puțin. Perioada este bună pentru a descrie din locurile văzute anul trecut în Turcia. Bineînțeles cu întârziere că vorba ardeleanului: de ce atâta grabă...

După vizita mânăstirii Selime și mesei de prânz copioase vorba aia: fie omul cât de odihnit după masă ar dormi un pic lucru care s-a adeverit în autocar pentru câteva minute atât a durat deplasarea de la restaurantul Star până la intrarea în canionul Ihlara.

Cum se ajunge acolo?

Repet din ultimul articol:

Pentru cei care se află în zonă pe cont propriu pot ajunge din Aksaray care se află la D750. Se iasă din Aksaray în direcția Derinkuyu. Drumul se numește Sevincli Yolu și pe urmă Aksaray Guzelyurt Yolu. Nu trebuie ratat indicatorul spre Valea Ihlara drumul în continuare se numește Ihlara Vadisi Yolu. Traversăm mica localitate cu același nume Selime și ajungem în dreptul minunii săpate în munte. Noi am venit dinspre Derinkuyu pe D765 și Gulagac Derinkuyu Yolu. Selime Cathedral a fost primul obiectiv vizitat de la Valea Ihlara o altă minune a naturii un must see în această zonă.

Despre Valea Ihlara

Se spune că canionul s-a format cu mult timp în urmă datorită mișcărilor tectonice cu ocazia erupțiilor vulcanului Hesan (3253 m). Așa s-a creat această falie de 15 km în scoarța terestră la o adâncime de maxim 150 metri. Călugării de pe timpuri au găsit aici un loc ferit de ochii lumii, și au construit (săpat) o mulțime de biserici rupestre. Canionul în sine chiar și fără bisericile rupestre este o minune a naturii. Mai în ceață am văzut și noi muntele Hesan. A și să nu uit: în canion jos curge un râu așa cum este la noi în țară: apă cu un debit generos, rece și curat, Melendiz se cheamă. De și discutăm de 15 km lungime între Ihlara și Selime traseul turistic este de cca 8 km. Peisajul este puțin diferit aici, dacă ne-am obișnuit cu hornurile de tuf, aici nu găsim așa ceva dar vedem diferite formațiuni de rocă, coloane de bazalt.

Cum am ajuns, ce am văzut?

Așa cum am povestit de la restaurantul Star am făcut câteva minute cu autocarul pe drumul Ihlara Vadisi Yolu până la una din punctele de acces în canion. Autocarul a rămas într-o parcare încăpătoare și goală iar noi am coborât până la popasul Vadi Bași-cafe, restaurant. Nu am zăbovit prea mult aici dar am observat că era plin iar unele prețuri le-am putut citi pe panoul din fața intrării. Astfel se poate mânca bine aici și nu prea scump, de exemplu puiul la rotisor era 27 TL, meniul de pește 32 TL, un burger 18-20 TL în funcție de sortiment. Un mic dejun turcesc costă 20 TL aici.

Aici în dreptul restaurantului se află unul din puctele de acces, ghida ne-a înmânat biletele de 36 TL care trebuiau scanate la intrare. După intrare pe terasă am primit din nou informații după care am început coborârea pe cele 400 scări până jos. Așa se spune că sînt 400 eu nu le-am numărat am fost mult mai preocupat cu observarea și fotografierea peisajului nevăzut de mine până atunci. Știam că nu trebuie să mai urcăm pe aici autocarul ne aștepta în celălalt capăt în Yaprakhisar via Selime. Mă uitam la vizitatori atât străini cât și turci care urcau, unii cu copii în cârcă. În anumite locuri sînt amplasate bănci de odihnă.

Ajunși jos am găsit un fel de piață amenajată cu pavaj de scândură. Aici am găsit multe bănci de odihnă și mese, un pod peste râul Melendiz, o hartă panou prețioasă pentru turist și pe înțelesul tuturor, un panou de informare despre Valea Ihlara, un panou cu informații despre ce nu avem voie să facem, multe indicatoare spre diferitele obiective din vale în principiu bisericile rupestre. Râul Melendiz a avut un debit neașteptat de bogat (având în vedere seceta care există aici) era rece, și am văzut atât pești cât și un fel de crabi de râu, plus alte vietăți din fauna locală mai mult sau mai puțin domestică, șopârle, șerpi, pisici, capre, vaci, gâște, rațe.

Principala atracție din canion (care în sine este deja o atracție naturală) sînt bisericile rupestre. Acestea ca și celelalte din zona Cappadochia toate sînt săpate în stâncă fără excepție. Unele se află în stare bună, altele mai puțin. O listă cu acestea dinspre Ihlara spre Selime ar fi: Kokar, Purenliseki, Egritas, Dark Castle, Serpent (aceste trei biserici se află pe partea cealaltă a râului se pot accesa trecând podurile din apropiere) Daniel Pantonassa, Jacinth, Saint George, Bahattin Samagli, The Direkli, Ala Church (din nou pe partea opusă a malului râului Melendiz) Urmează o moschee Kaya se cheamă și se află tot pe partea cealaltă.

Din toate aceste biserici mai amănunțit am vizitat Daniel Pantonassa Church (Agacalti Church) Biserica a fost săpată înainte de secolul 9, între secolele 9-11 au fost realizate picturile care în prezent se mențin încă și se pot distinge diferitele scene pictate de către autorul de atunci. Am aruncat o privire și la restul de biserici.

La o cotitură am ajuns la Diker Cay Bahcesi un popas tipic turcesc din acelea care au locurile de luat masa, ceaiul, cafeaua pe apă. Și aici s-a lățit râul Melendiz în așa fel ca să încapă toate acele căsuțe de pe apă cu acoperiș și fiecare cu câte un pod de acces. Cei temători de apă vor putea sta la mal la o altă terasă. Prețurile la băuturile nealcoolice sînt mai mult decât simțite astfel cafeaua turcească se poate bea pentru 8 TL, o răcoritoare 7 TL un ceai 5 TL, un fresh de portocale 12 TL, o bere 15-20 TL. Puțin mai departe de popas am văzut și unde stau animalele văzute pe traseu, era un grajd săpat în pământ după modelul local.

Continuând drumul am admirat mai departe relieful văii până la punctul de întâlnire. Aici am observat un alt restaurant ceva mai sofisticat cu numele de Cinar, avea și acesta locuri de luat masa pe apă în căsuțe acoperite și terase deschise dar și o sală de mese modernă. Pentru acces se trece un pod pietonal.

Cred că am stat în vale în jur de 2,5-3 ore, recomand oricui fie individual fie în grup, merită văzut.

---

VIZUALIZĂRI: 1431 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI