Campulung Muscel - oraselul drag de la munte

TIPĂREȘTE

Am ajuns destul tarziu in timp la Campulung Muscel, micul orasel de munte situat in Nordul judetului Arges. Ceea ce stiam, erau doar cateva informatii invatate de-a lungul timpului, despre acest vechi targ din Tara Romaneasca cu o istorie zbuciumata, situat in depresiunea cu acelasi nume.

Erau apoi lectiile de la scoala care ne spuneau ca in acest loc "s-a nascut" primul document in limba romana, celebra "Scrisoare a lui Neacsu" si ca domnitorul Basarab I isi stabileste resedinta aici.

Orasul in timp capata un rol important economic aflat la "confluenta" granitelor transilvane cu cele ale Tarii Romanesti.

Mult mai tarziu in anii comunismului orasul va fi cunoscut prin celebra marca ARO, marca autoturismelor de teren, recunoscuta in mai toata lumea dar azi disparuta ca mai toate alte mari si renumite fabrici in economia asa zisa "capitalista" instaurata aiurea dupa anii "90!

Mai drag mi-a fost orasul mai apoi datorita unui excelent film romanesc turnat in anul 1963, o ecranizare a cunoscutei comedii "Titanic vals" de Tudor Musatescu avand actiunea in acest loc in perioada interbelica si pe marele artist Grigore Vasiliu Birlic in rolulul principal, film memorabil si mai actual ca oricand in zilele noastre!

Actiunea filmului se desfasoara aici la Campulung si din cate stiu si filmarile exterioare au fost realizate tot aici. Un film magistral care iti starneste si azi dupa atata timp hohote de ras in atmosfera comica dar si tragica a vremurilor trecute.

Ma aflu nu prea departe de Campulung Muscel cu mai multi prieteni si hotaram intr-o frumoasa zi de inceput de noiembrie sa mergem sa vizitam orasul. Eu merg pentru prima oara aici, dar unii din prietenii mei il parcursesera de mai multe ori asa ca am parte de niste ghizi adevarati!

Plecam de langa localitatea Malul cu Flori pe drumul care duce spre Campulung, un drum de cativa zeci de km, cu peisaje frumoase, stanci, mergem alaturi cu raul Dimbovita iute si aprig la munte, trecem pe langa satele frumoase cu livezi de meri dar si colibe tiganesti amplasate aiurea pe langa rau...

Soseaua e proasta, multe gropi, norocul nostru e ca nu mergem foarte mult.

Ajungem in oras si parcam masinile pentru a putea colinda la pas micuta localitate.

Remarc ca vechiul oras nu pare influentat de vremurile mai noi. O multime de cladiri cu arhitectura sec. 19 sau inceputului de sec. 20 strajuiesc bulevardul principal. Mai toate arata bine, sunt renovate, frumoase dau o atmosfera civilizata. E o arhitectura specifica oraselor muntenesti de munte cu cladiri solide, semete si cu varfurile inalte.

Parcurgem la pas, incet, in tihna bulevardul principal. Remarc o ciudatenie: chiar in mijlocul lui circula si se plimba trecatorii iar pe de-o parte si alta a acestei "alei" se afla cele doua sensuri de circulatie si apoi trotuarele cu magazine, institutii si case de locuit.

Lumea merge incet, agale asa ca in orasele in care parca stresul nu are ce cauta. Sunt respectuosi, politicosi si relaxati. Ce n-as da sa vad si in Bucuresti o astfel de imagine dar n-am nici-o sansa!

Prietenul meu, devenit ghid, imi spune ca acest bulevard s-a chemat mult timp Bulevardul "Pardon" unde locuitorii ieseau la plimbare si unde datorita aglomeratiei mari doamnele si domnii de atunci se ciocneau unii de altii si-si cereau scuze utilizand elegant cuvantul "pardon". E interesant sa mergi lejer in mijlocul unui bulevard flancat pe lateral de un du-te vino permanent al masinilor. Te poti odihni pe acest bulevard pentru ca sunt ici colo amplasate bancute. Imi imaginez azi ce injuraturi primesti in alte orase, daca din greseala te-ai ciocnit de cineva pe strada si vrei sa-ti ceri scuze!

Un alt loc foarte frumos, bine ingrijit, amenajat, plin de verdeata si flori este Gradina publica "Merci". Mi se explica de ghidul meu improvizat ca denumirea vine de la faptul ca atunci cand tinerele fete participau cu umbrelutele de rigoare la diverse festivitatii si sarbatori, tinerii domni aruncau in ele cu confetii in sens admirativ iar ele raspundeau emotionate si inrosindu-se cu cuvantul "merci". Arunca azi cu asa ceva si vezi tu ce injuraturi primesti!

Ne plimbam incet pe strazile linistite si curate ale orasului. Intram in magazine, toate in constructii vechi, clasice, frumoase, cu mult farmec. Vanzatoarele sunt amabile, politicoase nu conteaza cate lucruri probezi si vrei sa cumperi ca ele nu se supara. Sunt multe magazine micute cu obiecte de arta, consignatii, dar si placintarii, bacanii ca pe vremurile interbelice... E un parfum si un farmec aparte.

Strabatem orasul, nici nu e greu, admiram cateva statui (inclusiv bustul lui Negru Voda), micile si putinele hoteluri ramase ca inainte de razboi, constructiile impunatoare ale unor licee vechi renumite, biserica catolica si ajungem intr-un loc de suflet, maiestos, impunator -Manastirea Negru Voda!

E senin, aerul este proaspat, puternic, aer de munte. Complexul manastirii este ca un cadou de sfarsit al vizitei noastre. Avem norocul ca nu prea e lume. Il vizitam in tihna cu placere si citim pe vechile ziduri de la intrare istoria sa.

Manastirea Negru Voda, a fost zidita in anul 1215 de Negru Voda fiind o manstire de calugari. Ea a fost refacuta de Basarab I, fiul lui Negru Voda si de catre Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I toti acestia fiind inmormantati aici. Constantin Brancoveanu, este acela, care va completa manastirea cu cladirea staretiei.

In secolul 19 lucreaza aici la pictarea icoanelor si pictorul Gheorghe Tatarescu. Aici s-a tiparit si prima carte in limba romana "Invataturile de peste toate zilele". Aceste cateva informatii dar si altele mult mai numeroase sunt prezentate la intrarea in biserica.

Iesim din manastire si ne reluam plimbarea pe micile stradute ale orasului. Este liniste, aerul e curat, iar oamenii sunt amabili si respectuosi.

Campulung Muscel este un oras pe care daca uitati de oboseala drumului fiind in apropierea lui, merita vizitat chit ca stati doar cateva ore. Veti simti ca si mine dorinta de a reveni si de a-i colinda strazile.

Nu pot incheia fara a face o lista o marilor romani nascuti in zona Muscelului sau care au trait cel putin un timp in aceste locuri ,scriitori, artisti, politicieni, filozofi: Dinicu Golescu, Ion Barbu, Theodor Aman, Tudor Musatescu, Alexandru Davila, Radu Gyr, Gheorge Toparceanu si nu in ultimul rand marele filozof Petre Tutea. Si lista ar putea continua cu multi alti oameni de valoare nascuti in zona Muscelului sau traitori in timp aici, atrasi de aceste frumoase meleaguri.

---

VIZUALIZĂRI: 7260 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI