Fermecătorul Annecy

TIPĂREȘTE

Un lac superb, străjuit de munți bogat împăduriți. Canale înguste, mărginite de străduțe pitorești, cu case de piatră împodobite cu flori roșii. Din loc în loc, biserici impozante, clădiri renascentiste zugrăvite în nuanțe pastelate, cu restaurante la parter. Și mulțimi de turiști.

Suntem în Annecy, ‟Veneția Alpilor francezi‟, în apropierea graniței cu Elveția și Italia, la cca. 160 km vest de Lyon.

Scurtă prezentare a orașului

Annecy se laudă cu o istorie îndelungată. Zona a fost locuită încă din preistorie. În secolul I d. Hr., triburile gale au fost alungate de romani, care au întemeiat pe colina unde se înalță actualmente Annecy-le-Vieux o așezare cu numele Boulae - ‟orașul boilor‟. La începutul Evului Mediu o altă așezare, Annecy-le-Neuf, atestată documentar în 1107, a luat naștere pe malurile pârâului Thiou. Toponimia derivă din Anericiacum, o ‟villa‟ galo-romană cu un întins domeniu agricol situată pe colină.

Orașul a prosperat după integrarea în comitatul Genevei în secolul al XIII-lea și două veacuri mai târziu în Ducatul Savoiei. Odată cu Contrareforma și cu instalarea sfântului François de Sales în scaunul episcopal în 1602, a devenit un centru important al catolicismului francez, mărturie stând și acum bisericile înălțate în secolele XVII-XVIII, pentru care Annecy mai este supranumit și ‟Roma Alpilor‟. Alipirea la Franța după Revoluția de la 1789 marchează debutul industrializării localității, prin construirea de fabrici de țesături și de hârtie, proces continuat și între 1815-1860, perioada restaurării savoiarde și a includerii orașului în regatul Piémont-Sardinia. Amenajările hidro-energetice demarate la finele secolului al XIX-lea, fabricile de rulmenți, construcții mecanice, echipament sportiv etc. au adus și continuă să aducă un plus de prosperitate.

Astăzi, cei 52.000 de rezidenți se bucură de un nivel de trai ridicat grației economiei înfloritoare, la care turismul, cu cca. 2,5 milioane de vizitatori anual, cifră absolut impresionantă, contribuie din plin.

Ce îi atrage aici pe turiști?

Așezarea geografică splendidă, dominată de munți, pe malul lacului Annecy și al canalelor alimentate de apele acestuia. Un centru vechi cu atmosferă medievală romantică, terase amenajate de-a lungul canalelor, străduţe pavate cu piatră şi construcţii impunătoare. Un loc deopotrivă pe placul iubitorilor de istorie și al practicanților de sporturi de tot felul: schi nautic, vâslit, navigat, kite-surfing, paragliding, drumeții montane, schi și skateboarding, ciclism (pista ce înconjoară lacul este cea mai lungă din Franța). Și nu în ultimul rând, evenimente precum Festivalul Venețian din februarie-martie, maratonul internațional din aprilie, Festivalul Internațional al Filmului de Animație (iunie), Sărbătoarea Lacului (iulie), Festivalul Filmului Italian, în septembrie.

Cum se ajunge

Din Gare Part-Dieu am achiziționat cu o zi înaintea plecării bilete de tren dus-întors pentru seniori (persoane de peste 60 de ani) la prețul de 20,40 euro; ‟tineretul‟ plătește 27,60 euro. Nu sunt bilete de tip ‟open‟, deci trebuie să te hotărăști dinainte cu ce tren pleci și te întorci. Noi am ales la dus trenul de 8:08 iar la retur pe cel de 16:53. Durata călătoriei fiind de două ore, am avut la dispoziție aproape 7 ceasuri pentru vizitarea orașului. De menționat că trenurile circulă din oră în oră, cel puțin în zilele lucrătoare, așa cum am fost noi. Am evitat weekendul, știind că sâmbăta și duminica orașul e vizitat de mulți turiști, însă de aglomerație tot n-am scăpat.

Am călătorit în condiții foarte bune și pe drum am putut admira peisaje idilice, cu pășuni și terenuri agricole atent cultivate. Am trecut prin Aix-les-Bains, o stațiune renumită, iar în apropierea sa, pe lângă Lac du Bourget, cel mai mare lac glaciar din Franța.

Odată ajunși în gara din Annecy, am cerut informații despre transportul urban la un ghișeu și, înarmați cu harta primită de la Oficiul de turism din Lyon, am ieșit în Place de la Gare, înconjurată de mici cafenele și blocuri cu 4-5 etaje și având în mijloc un părculeț cu bănci și flori. Ne aflam în zona nouă, cochetă și curată. De aici până în Orașul Vechi distanța poate fi parcursă în pas lejer în numai 10 minute, dar prima noastră destinație a fost alta.

Lac dʼAnnecy

Al doilea lac glaciar ca mărime din Franța, cu o suprafață de peste 27 kmp și situat la o altitudine de cca. 450 m, își varsă prea plinul în pârâul Thiou, un afluent al râului Fier, care la rândul său se varsă în Rhône. Este încadrat de Massif des Bornes (2.408 m înălțimea maximă), Massif des Bauges și depresiunea Faverges.

Este considerat lacul urban cel mai pur din Europa, cu apă potabilă care alimentează orașul. Vara, temperatura apei se situează în jurul valorii de 25 de grade, tocmai bună de scăldat. Nu mai puțin de 11 plaje au fost amenajate pe malurile sale, și către una din acestea, Plage de lʼImpérial, ne-am îndreptat și noi luând un autobuz din piața gării - bilet 1,40 euro, valabil o oră.

Plaja se află lângă renumitul LʼImpérial Palace, hotel de lux, cazinou și Centru de congrese, o superbă clădire din 1913 în stil Belle Epoque care a găzduit de-a lungul anilor oaspeți de seamă, ca Winston Churchill, Edith Piaf, Charlie Chaplin sau George VI. Este amplasat într-un parc natural iar pe peluza din față aranjamentele florale multicolore de gerbera, crizanteme, tufănele și tulpini de floarea-soarelui sunt locuri excelente de pozat.

Plaja în sine nu e spectaculoasă: o fâșie îngustă de nisip și petice de iarbă pe care îți poți întinde prosopul. Nu este îngrădită și nu se percepe taxă de intrare iar singurele facilități pe care le-am remarcat au fost două WC-uri ultramoderne (într-unul ne-am schimbat și noi de haine) și tot atâtea platforme pentru salvamari. Fără tonete, fără dușuri - căci nu e cazul - și fără muzici, mai degrabă un loc liniștit unde să vii cu familia la un picnic și o baie.

Splendid e însă peisajul: nu te mai saturi să privești munții de care parcă stau lipite ca niște magneți căsuțe albe și să admiri ambarcațiunile de toate felurile care brăzdează apele lacului. Copaci bătrâni, cu tulpini groase, bordează malurile unde, din loc în loc, apar mici pontoane. Domină o atmosferă calmă, de pace și serenitate, în care ne-am integrat rapid și cu plăcere. Iar după o baie și nenumărate fotografii, am luat înapoi autobuzul.

În drum, străbatem Avenue dʼAbigny, una dintre arterele importante ale orașului, umbrită de platani, dată în folosință în 1807, lăsând în stânga Le Pâquier, fosta pășune a orașului, acum un vast spațiu public la dispoziția tuturor, loc de închiriere de hidrobiciclete, bărci și alte ambarcațiuni de agrement, iar mai departe Champ de Mars, un parc cu spații de joacă, inclusiv un carusel de modă veche. Am coborât de această dată cu o stație înainte de gară pentru a vizita

Orașul Vechi

Intrând pe Rue Carnot, primul obiectiv care ne-a atras atenția a fost fosta reședință de Sales (Ancient hôtel particulier de Sales), construită în anii 1690 pentru un nepot al sfântului François de Sales și folosită în secolul al XVIII-lea de membrii curții regale a Sardiniei atunci când se aflau în oraș. Am admirat busturile celor patru anotimpuri de pe fațadă și feroneria balconului și, judecând după mesele pline de la terasa cafenelei de vizavi, ne-am dat seama ce aglomerație ne așteaptă.

La câteva zeci de metri de această frumoasă clădire, un negru cu coafură rasta cânta în fața unei fântâni secate - le puits Saint-Jean, săpată la finele secolului al XV-lea de Cavalerii Ordinului Sf. Ioan din Ierusalim, precursorii Cavalerilor de la Malta, în fața bisericii lor, demolată odată cu lucrările de sistematizare din anii 1820.

Am pătruns apoi în vasta Place Notre-Dame, înconjurată de câteva clădiri interesante și dominată de biserica Notre-Dame-de-Liesse, construită în secolul al XVI-lea pe locul unui altar medieval dedicat Fecioarei Maria. Din clădirea originală nu s-a păstrat decât clopotnița, căci biserica a fost dărâmată în timpul Revoluției din 1789 și refăcută în anii 1850 în stil neoclasic, cu o impunătoare statuie aurită a Fecioare Maria în vârf și un mic obelisc în față.

În stânga locașului de cult găsim un alt edificiu istoric, fosta primărie (Lʼancient Hôtel de Ville), ridicată în secolul al XVII-lea pentru a adăposti atât spitalul, cât și consiliul orășenesc. În anii 1770 spitalul a fost mutat, fațada fiind refăcută în stil baroc, cu fronton triunghiular și o frumoasă scară din fier forjat. Primăria a funcționat aici până în 1855.

Ne-am continuat plimbarea pe încântătoarea Rue Filaterie, cu arcade și clădiri de secol XVIII, în capătul căreia se găsește cea mai veche farmacie din oraș (1697). Studiem arhitectura prerenascentistă elegantă a celei mai importante biserici din Annecy - Cathédrale Saint-Pierre, construită în 1535 de călugării franciscani, loc de predică pentru episcopii catolici ai orașului încă din perioada Reformei.

Lyon nu este singurul deținător de pasaje, fie ele ‟secrete‟ (traboules) sau nu. Prin Passage de lʼÎle ajungem la Palais de lʼÎle, cel mai pitoresc și mai fotografiat obiectiv din Annecy, un adevărat simbol al orașului. Fortăreața ridicată în secolul al XII-lea pe o micuță insulă naturală stâncoasă ce desparte pârâul Thiou în două canale a fost transformată două veacuri mai târziu în închisoare. În timp a îndeplinit diverse funcții, de la tribunal la loc de întrunire al Consiliului genevez și monetărie, cazarmă militară și azil de bătrâni, iar astăzi găzduiește un centru expozițional specializat în arhitectură și monumente de patrimoniu.

Silueta sa inconfundabilă, plutind parcă pe ape, seamănă cu prora unui vas și toți turiștii se înghesuie pe Pont Perrière pentru a o fotografia. Poze frumoase se obțin și de pe Pont Marens, cel mai vechi pod de piatră peste Thiou, încadrat de turnuri-scară. Thiou, pârâul de numai 4 km lungime, oferă privitorilor priveliști memorabile: ecluzele sale, acționate de vane mecanice, eliberează scurte căderi de apă iar pe canalele Notre-Dame, Saint-Dominique sau Warens, mărginite de case de poveste, cu flori la ferestre, plutesc rațe și lebede.

O atmosferă idilică îi însoțește pe plimbăreți. Restaurantele și cafenelele, extrem de numeroase, nu duc lipsă de clienți, chiar dimpotrivă: pare că jumătate de Franță s-a înghesuit aici pentru a înfuleca de zor sau a se răcori cu o bere, un suc ori o înghețată.

Noi însă nu ne oprim, ci urcăm pe străduțe înguste către Château dʼAnnecy, care domină Orașul Vechi cu cele patru turnuri ale sale, vizibile de la mare distanță. A fost construit la începutul secolului al XIII-lea pentru ducii genevezi și din acea perioadă s-a păstrat Tour de Reine, celelalte turnuri și bastioane fiind adăugate în stiluri arhitectonice diferite până în secolul al XVII-lea. Adăpostește trei muzee: Musée d’Art Régional, Musée d’Art Contemporain și Observatoire Régional des Lacs Alpins.

Revenind în zona plată, aruncăm o privire spre Jardins de lʼEurope, o grădină englezească plantată în 1863, și spre aglomeratul Quai de Napoléon, loc de îmbarcare în croaziere de una sau două ore pe Lac dʼAnnecy. Sunt convinsă că ar fi fost o experiență plăcută, însă am fost nevoiți să renunțăm din lipsă de timp. Detalii găsiți aici: www.annecy-croisieres.com.

La mică distanță de debarcader, în piața cu același nume, se înalță Eglise de Saint François de Sales. A făcut parte din mănăstirea întemeiată de Sfântul François (Francisc) de Sales în 1610, an în care a înființat, împreună cu Jeanne de Chantal, Ordinul Buneivestiri - Ordre de la Visitation. Devastată în timpul Revoluției Franceze, a fost refăcută în stil baroc și este folosită de comunitatea italiană din Annecy. Sfântul François de Sales, protectorul jurnaliștilor și scriitorilor, el însuși mare cărturar și autor de lucrări religioase importante, a fost episcopul catolic al orașului între 1602-1622 și este venerat de localnici.

Un nou popas am făcut la Eglise Saint-Maurice, fostul lăcaș al dominicanilor, construit în secolul al XV-lea pe canalul Saint-Dominique. Cuprinde capelele bogat împodobite ale celor mai bogate familii din oraș.

În spatele bisericii, într-o piață vastă amenajată cu o oglindă de apă de formă pătrățoasă, întâlnim primăria (Hôtel de Ville), o frumoasă clădire neoclasică datând din 1855, din perioada sardă.

Pe Rue Sainte Claire, pietonală, aglomerată și înțesată de restaurante cu nume simpatice precum ‟Le Cochon à lʼOreille‟ și de magazine de confecții cu prețuri prohibitive, ne îndreptăm spre La Maison de Charmoisy, cu portalul său superb ornamentat cu muluri, un frumos exemplu de arhitectură urbană de la sfârșitul secolului al XV-lea. Un veac mai târziu a intrat în posesia lui Claude de Charmoisy, a cărui soție, pioasa Louise de Châtel, l-a avut drept confesor pe François de Sales, pe care l-a inspirat în scrierea operei „LʼIntroduction à la vie dévotée‟.

În capătul străzii, în Place Sainte-Claire, admirăm turnul cu arcadă și ceas, Fontaine Quiberet (1635) și o frumoasă fațadă barocă din secolul al XVIII-lea.

Alegem să revenim la gară pe Rue de lʼÎle și Rue de la Poste. La intersecția dintre Quai Madame de Warens, inundat de jardiniere de flori, și Rue Jean Jacques Rousseau, o fântână amenajată la cererea expresă a filozofului și scriitorului genevez comemorează întâlnirea cu doamna Warens, de care Rousseau s-a îndrăgostit la vârsta de 15 ani, cu ocazia primei vizite la Annecy. Mergând mai departe, o plăcuță montată pe o clădire impunătoare - Bourse du Travail - ne anunță că ne aflăm în fața Sălii Pierre Lamy, inspector al muncii, șeful Rezistenței locale în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, împușcat de naziști în iulie 1944.

Apă și flori, iubire, respect față de trecut, apreciere pentru curaj și sacrificiu. Ce încheiere mai potrivită mi-aș fi putut dori pentru ziua petrecută în fermecătorul Annecy?

Dumnezeu a binecuvântat orașul cu frumuseți naturale fără egal, scăldate într-o lumină romantică, iar oamenii I-au întregit opera, adăugându-i alte diamante în coroană: punți peste ape, biserici impunătoare, un palat și un castel descinse parcă dintr-un basm. O bucurie pentru ochi, minte și suflet!

Principala sursă de documentare: http://www.tourisme-annecy.net

Webmaster, rog atașați următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI