Annecy – un oraș pitoresc

TIPĂREȘTE

Părăsim Chamonix (vezi impresii) și ne îndreptăm spre capitala departamentului Haute-Savoie: Annecy, un vechi oraș medieval din sec. XII, situat pe malurile lacului omonim, supranumit “Veneția Alpilor” sau “Perla Alpilor Francezi”.

Însă înainte de a descrie excursia, o mică precizare: prima fotografie atașată articolului a fost făcută dimineața, lângă hotel, la plecarea în excursia către Chamonix și Annecy. Era imaginea pe care o vedeam aproape în fiecare dimineață din hotel.

Planul vizitei ni l-a dezvăluit ghidul nostru în timp ce ne îndreptam spre destinație: centrul vechi al orașului unde urma să vedem câteva edificii emblematice: Palais de L'Ile, biserica Saint Francois de Sales, castelul medieval din Annecy, piața și biserica Notre Dame de Liesse, Catedrala Saint-Pierre, iar traseul nostru de la un obiectiv la altul se va desfășura pe străduțele înguste ale orașului vechi, construite în perioada evului mediu și pe malurile numeroaselor canale (de unde și cognomenul “Veneția Alpilor”), formate din Lacul Annecy și din efluentul (deversorul) său, râul Thiou ce traversează urbea. Cu lungimea sa de puțin peste 3 km., râul Thiou este considerat unul dintre cele mai scurte râuri din Franța, vărsându-se în Le Fier, afluent al Ronului.

Orașul nefiind foarte mare poți alege să-l străbați pe jos pe străzile pietruite, pitorești, pline de culoare și să te bucuri de farmecul lui ce-i este dat și de numeroasele restaurante, magazine diverse, ce le întâlnești la tot pasul, pline de oferte tentante, de apele curate, ale lacului, râului și canalelor ce-l străbat, proaspete, de culoare azurului, ce completează frumusețea edificiilor medievale.

Din parcarea situată pe malul lacului plecăm spre Catedrala Saint-Pierre, primul obiectiv al parcursului nostru, construcție ce datează din sec. XIV. Urmăm cursul râului Le Thiou pe care-l traversăm pentru a ajunge pe str. Jean-Jaques Rousseau unde este situat acest edificiu. Catedrala aparține cultului romano-catolic, însă la începuturile sale a aparținut ordinului franciscanilor care l-au utilizat ca spital. Facem câteva fotografii cu exteriorul clădirii și în interior și ne luăm repede tălpășița spre un alt obiectiv.

Pe aceiași stradă, vecină cu Catedrala, se află Casa d-nei de Warens în care a locuit Jean Jacques Rousseau în 1729. În prezent clădirea este sediul unei secții a Poliției Municipale.

Ne îndreptăm spre Piața Notre Dame de Liesse, locul unde este amplasată biserica cu acest nume: Notre Dame de Liesse. Pe frontispiciul edificiului, deasupra ușilor laterale, două plăci ne informează că în această biserică, în anul 1566, doamna de Sales, care nu avea copii, s-a rugat Domnului ca să-i dea un fiu. Fiul născut în anul următor a fost François de Sales, preot catolic, viitor episcop și sfânt în biserica catolică. Cea de-a doua placă vorbește despre faptul că biserica Notre Dame de Liesse era cunoscută în lumea credincioșilor catolici pentru minunile ce se săvârșeau în urma rugăciunilor către Maica Domnului.

În fața bisericii este amplasat un monument “Fântâna cu lei și țestoase”, format dintr-un obelisc construit din granit, așezat pe 4 broaște țestoase din metal pe un piedestal de formă cubică. La colțurile acestuia sunt patru lei, tot din metal, din gurile cărora curge apă într-un bazin. Pe una din laturile piedestalului este săpat în piatră un text care spune că “fântânile orașului Annecy au fost ridicate sub conducerea d-lui Aimé-Antoine Levet” (om politic important și primul primar al orașului Annecy). Și aici poze, apoi fuguța spre altceva de văzut.

Mergem spre Castelul din Annecy și drumul nostru trece pe lângă, poate, cel mai fotografiat monument din oraș: Le Palais de L'Ile.

Palatul de pe Insulă este un fost bastion construit în secolul al XII-lea, chiar în apa râului Thiou. Palatul a avut, de-a lungul timpului, mai multe utilizări: a fost reședință a nobililor din regiune, sediu administrativ, închisoare de maximă siguranță cu un regim extrem de dur (când apele râului creșteau celulele erau inundate și deținuții stăteau în apă cam până la genunchi) și palat de justiție.

Este un monument renumit prin forma sa de provă de navă (planșa de prezentare a monumentului, amplasată la intrare, îl numește “Une navire sur le Thiou - O navă pe Thiou”), fiind denumit de un manuscris din sec. XVII “casa în formă de galeră”. A fost recondiționat de mai multe ori și mai apoi extins. Astăzi Palatul este muzeu, fiind locul unde sunt expuse obiecte arhitecturale și de patrimoniu. Vechile săli de judecată, temnițele deținuților, dar și capela veche pot fi vizitate (noi nu am făcut-o motivat de timpul puțin avut la dispoziție) și la momentul actual.

Pentru a ajunge la Castelul din Annecy urcăm o străduță (Rampe de Chateau) în pantă destul de accentuată, lungă cam de 300 metri. La capătul ei ne întâmpină Piața Castelului, largă, pietruită cu plăci de granit. Castelul, amplasat într-o zonă înaltă a orașului, domină zona din jur. Construit între sec. XII și XIV a fost reședința conților de Geneva și a ducilor de Savoie-Nemours. Planșa de prezentare a castelului, de la intrare, ne spune că “... noile amenajări (ulterioare sec. XIV) au conferit castelului această alură singulară, sinteză a arhitecturii medievale și a eleganței inspirată din stilul castelelor din L’Ile de France. Abandonat ca reședință în sec. XVII, castelul a fost utilizat de către armată drept cazarmă”. După cumpărarea sa de către municipalitatea Annecy, în 1953, castelul a fost transformat în muzeu. În prezent aici își au sediul Observatorul regional al lacurilor alpine, muzeele de artă contemporană și regională, dar și numeroase expoziții temporare. Din Turnul de veghe fotografiez, cu greu, printre gratiile ce protejează fereastra, curtea castelului.

Într-una dintre sălile castelului era o expoziție de machete ale unor nave ce au circulat pe lacul Annecy. Printre alte machete se află și aceea a vasului "France", ce a făcut curse cu pasageri pe lac între 1909 -1963 (scufundându-se în condiții necunoscute în noaptea de 12 spre 13 martie 1971), sau macheta unei bărci cu voliere, ce făcea parte dintr-o flotilă de astfel de vase utilizate pentru transportul diverselor mărfuri (cărbune, lemn, fier, piatră de carieră, etc.) între localitățile aflate pe malul lacului (precizările provin din materialele de prezentare a exponatelor).

Din curtea dinspre nord a castelului fotografiem orașul, lacul și o parte dintre munții ce înconjură localitatea.

Coborâm în oraș pentru a ne continua vizita și următorul obiectiv către care ne îndreptăm pașii este biserica Francois de Sales, biserică catolică, construită în sec. XVII, ce poartă numele episcopului și sfântului amintit mai sus. Biserica mai este denumită și biserica italienilor, fiind frecventată de membrii comunității italiene din oraș.

În apropierea bisericii, într-unul dintre numeroasele parcuri ale orașului, am găsit și statuia episcopului Francois de Sales.

Înaintea plecării mai facem câteva fotografii cu lacul, cu simpaticele păsări (lebede, lișițe, pescăruși) ce plutesc pe apa lacului așteptând mâncarea ce le-o aruncă turiștii (cu toate că nouă ghidul ne spusese că nu avem voie să le hrănim, erau o mulțime de alți turiști care le aruncau pâine – probabil că interdicția se aplica doar turiștilor români? :().

În drum spre hotel oprim într-o parcare cu speranța că vom putea face, printr-o spărtură a păturii groase de nori, o fotografie “acoperișului Europei”, muntele Mont-Blanc. Nu a fost chiar o reușită, însă într-una dintre fotografiile făcute (ultima din șirul celor atașate articolului) se vede o parte a unuia dintre versanții săi (am marcat cu o săgeată cam care ar fi aceasta).

Drumul spre casă (hotel) trece prin tunelul Mont-Blanc și vedem la intrarea în acesta placa memorială cu numele celor 39 oameni morți în incendiul din tunel și monumentul (flacăra) închinat eroului de la tunel (vezi impresii).

Și ca de obicei vă urez: Drumuri bune și excursii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2609 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI