Geneva – Annecy si iarasi un pic de Geneva

TIPĂREȘTE

Ploaia anuntata pe site-urile de specialitate si-a facut aparitia abia in seara precedenta... Ce noroc am avut ieri! Ploaia a durat toata noaptea, facandu-ne sa ne gandim daca mai putem merge sau nu la Annecy. Receptionerul ne spusese inca de la venire, cand m-a auzit c-am vrea sa vedem si Annecy-ul, s-o lasam pe sambata (adica azi) ca-i targ mare de papa-bun acolo!

Annecy are gara. Si cu trenuri! Geneva are – precum am vazut – gara. Deci, logic, am ales sa mergem cu trenul! Seara, cand am revenit din Montreux, ne-am oprit sa vedem cam pe la ce ora ar fi tren. Nema! Pe panouri, oricat m-am zgait, n-am vazut Annecy. La Informatii – inchis! Am fost la casa de bilete – un tip mi-a raspuns sa vin a doua zi fara probleme... Bineee... !

La hotel, intr-o doara, am intrebat din nou... A! Pai nu este tren direct! Mai intai mergi pana-n Aix-les-Bains si schimbi acolo spre Annecy... Asta-i ca la noi cu Piatra-Olt cand mergi de la Pitesti la Sibiu... OK! Nu cu trenul! Ar fi durat ceva mai mult de 2 ore!

Atunci cu autobuzul, nu? Sunt doar vreo 45Km... Am aflat ca sunt autobuze din ora-n ora din Geneve P+R Etoile – probabil o autogara am zis noi. Norocul perfect a fost ca prietenul nostru Tramvaiul 15 mergea exact acolo!

Pe la 9, ploaia s-a oprit si am zarit cateva sparturi albastre in plafonul cenusiu. O-oookey!

Am luat tramvaiul si am coborat in zona autogarii (credeam noi, asa cum am mai spus!). Ne-am uitat in jur – pustiu! Bulevardul pe care am venit cu tramvaiul continua spre sud, in jur o gramada de depozite, cladiri de birouri... Dezorientati complet! In fine, au aparut doi batranei care se plimbau. I-am intrebat in cea mai buna franceza a mea: “Annecy? ” - si am rotit palma de doua-trei ori (adica: incotro?). Foarte prietenosi ne-au aratat ca mai trebuia sa mergem cu tramvaiul cateva statii... si gata, ati ajuns! Ceva nu era in regula! Ros de o banuiala, am accentuat “AN-ncy? ” Aaaaa... ! S-au luminat oamenii – ei intelegeau Lancy, care este un cartier in apropiere... Ne-au aratat ca trebuie sa traversam strada si sa mergem putin inapoi. Au mai zis ei ceva, da' cine sa priceapa? Ne-am indreptat spre cladirea respectiva – nimic! Nicio autogara. N-o mai lungesc... Nu era nicio autogara, de fapt, ci doar o simpla statie de autobuz! P+R Etoile cred ca-i ceva gen “Park & Ride”. Am gasit un stalp indicator pe care erau trecute directiile de mers si care anume autobuze merg intr-acolo. Majoritatea in cartierele ori periferiile Genevei. Langa, un automat de bilete pentru oras. Am vazut ca autobuzul nostru venea peste vreo 40min asa ca ne-am bagat la o cafea in singura locatie din zona – o mica locanta. In timpul sorbirii m-a fulgerat o idee: “cum s-o plati”? Pe niciun mijloc de transport nu vazusem ca cineva sa vanda bilete asa ca nu-mi faceam probleme chiar de nebun... Pac! Deschide net-ul, cauta firma, luat bilete on-line, trimis amprenta – gata! 22 de euro dus-intors. Uh! Evident ca se puteau cumpara bilete din autocar...

Autocarul a avut un traseu de maxi-taxi – n-a ratat nici-un catun, intrand pe stradute incredibil de inguste pentru un autocar, intrand si iesind de nenumarate ori de pe autostrada. Co-pasageri – vreo 10 persoane! Pe traseu s-au tot urcat/coborat elevi de liceu care iesisera de la cursuri.

Pe masura ce ne apropiem de obiectivul nostru, percepem tot mai bine viata rurala franceza, pasuni intinse de-un verde ireal, marginite de paduri si, ceva mai departe de Alpi... Generatia Milka – pete de culoare maroniu cu alb - se afla la datorie pregatind marfa pentru marmotele de la sectia de impachetat ciocolata. Idilic...

In fine, cu o intarziere de vreo 15min (wow! - sunt si ei oameni!?) intram in oras. Zarim Lacul Annecy printre cladirile urbei si ceva miscare pe stradute...

Orasul vechi se afla nu departe de gara. Am facut cca 10 minute pana am gasit Raul Thiou si i-am urmat cursul spre lac. Am dibacit o mica piata ambulanta amplasata chiar langa cursul raului, in fata unui teatru - Salle Pierre Lamy, unde comerciantii isi intinsesera tarabele pentru a-si vinde legumele si fructele “locale”. Ca si la noi toata marfa era din import aratand exact ca in pietele noastre! Am achizitionat 2 pere proaspat culese...

Ne-am continuat drumul de-a lungul apei pe Quai de l'Eveche (chiar e veche!). Mici carciumioare se insira de-a lungul intregului mal. Un brau de piatra taiata si o balustrada plina de ghivece cu flori multicolore strajuiesc cursul raului, dand viata, parca, cenusiului oferit de piatra. Pe partea cealalta, casele cu 2-3 etaje sunt asezate direct pe buza albiei. Peste tot piatra impiedica eroziunea... Din cand in cand, cate un pod pietonal, tot din piatra, ofera riveranilor posibilitatea de a evita ocolisul in drum spre casa. De prisos sa spun ca apa era cristal, in ciuda ploii insistente de peste noapte.

Trecem si noi un astfel de pod si ne afundam pe o straduta stramta, zidurile cladirilor inchizand cerul aproape total. Ferestrele sunt dotate cu obloane de lemn, ici-colo cate un felinar agatat de suporti de fier forjat. La parter mici restaurante cu specific, galerii de arta, mici magazine cu maruntisuri si prostioare ce lipesc ochiul turistuli. Nimic nu este drept! Poate cu exceptia pavajului impecabil cu piatra taiata...

Incepem sa simtim farmecul locului. Intram pe sub niste arcade boltite si – iata! - intram in zona festinului culinar. O strada ceva mai lata (Rue Sainte-Claire) pe care se poate merge cu masina cand este permis, cumva paralela cu raul, era plina de tarabe, dube, standuri, cu marfuri care mai de care mai apetisante: branzeturi si cascavaluri de toate formele, salamuri “prafuite” uscate, sunci si bucati de carne macra, uscata, paine “biologica” si specialitati de patiserie, gemuri, miere (astea- bio, evident), vinuri rosii (si albe probabil dar nu mi-au sarit in ochi)..., gata, nu va mai zic, ca mor! Daca te pune dracu' sa intri si in Macelarie, la carnataraie, acolo ramai...

Noroc ca, fiind trecut de pranz, lumea a inceput sa stranga …

Strada cu pricina este plina si de magazine de confectii si suveniruri aflate, insa sub boltele caselor. Le-am trecut si noi in revista fara ca ceva anume sa ne faca sa oprim la vreun boutique.

Nu mai stiu cum, ne-am pomenit in fata celei mai fotografiate cladiri: Le Palais de l'Isle – castelul de pe insul (it) a raului Thiou. Declarat “Monument istoric” in... 1900 (!!!), cladirea a fost si puscarie si tribunal pana-n Revolutia Franceza. Si-a mai revenit in cel de-al doilea razboi mondial cand a redevenit inchisoare. Astazi este muzeu... De i-or fi spus “castel” unei puscarii, habar n-am. Oricum, pozele cu acesta sunt emblematice.

Gata cu vechiturile! Sa mergem catre vesnicie: Lacul Annecy! Dincolo de lac vegheaza La Tournette, masivul crenelat si, hat in zare, crestele inzapezite al Alpilor Francezi...

Parasim, asadar, zona veche si traversam Quai Eustache Chappuis – putine masini in miscare, ca-ntr-o zi de vara in Bucuresti cand orasul se goleste dupa plecarea in vacante – si ne lasam purtati alene pe Quai Napoleon III, aleea de promenada care insoteste Thiou-ul spre locul de nastere – Lacul Annecy.

Aici, albia a fost amenajata pentru a fi navigabila, ca urmare cateva vaporase turistice sunt ancorate la cheu. In stanga noastra se afla parcul Jardins de l'Europe, impecabil intretinut, dar nu ne-am aventurat in el – aleile de pamant rosu fiind inca imbibate cu apa provenita din ploaia de peste noapte...

Lacul Annecy este - cine-si poate inchipui altfel – plin cu apa! Si, cica, nu orice fel de apa ci, ar fi cea mai pura din Europa! Zona este exceptionala din punct de vedere turistic si cultural. Daca esti mai “in vana” te poti baga la activitatile legate de apa – inot, vasle, hidrobicicleta, iola, schi nautic, etc – sau la cele de pe mal: ciclism (aici piste, nene!), role, mountbike sau pur si simplu drumetii. Pentru “super-vanosi” - windsurf sau parapante! Fiind, totusi, abia aprilie, n-am zarit decat obisnuitii amatori de jogging, role sau biciclete, in timp ce pe lac se zarea un palc de panze albe... La mal o flota de hidrobiciclete si cateva barci de agrement. Surprinzator lipseau ratele, lebedele sau alte zburatoare plutitoare! Sper ca motivat... Prin aer se balanganeau doua parapante... E-adevarat ca nici vremea nu era senzationala din pricina unor nori tot mai amenintatori.

Intorsi in orasul vechi, am reluat vizitare alegand alte stradute. Am trecut pe langa batranitura aia medievala de Castel Annecy aflat, ca toate castelele la “etajul superior” al orasului, si iar ne-am pomenit langa inchisoarea-castel. Langa, sir de terase. Mirosuri... Si daca ne-am rasfatat in Montreux, de ce sa n-o facem si-n Annecy? (intrebare pusa, probabil de “Burta-goala”, o parsiva cunostinta de-a noastra care ne-a mai facut sa nu mai fim atenti la preturi...). Dar sa lasam...

Vreo ora ne-am tot plimbat pe stradutele fermecate si-am inspectat diverse boutique-uri …

Raman amintirile si sufletul incarcat de frumos. Daca aveti drum in zona, nu ratati!

***

M-as fi oprit aici cu review-ul dar, intorsi la Geneva am primit un super cadou de la Mama-Natura. Vremea schimbatoare are, cateodata si partile ei frumoase.

Ajungand relativ devreme inapoi in Geneva, am hotarat sa mai tragem o raita prin oras, in drum spre hotel, pentru a mai vedea si alte zone ale orasului.

Langa Ritz-Carlton, aproape de malul Lacului Geneva, se gaseste un parculet – Jardin des Alpes – in care descoperi cu uimire un Mausoleu in stil neogotic (Unchiu' Goagal dixit) cu totul si cu totul insolit, mai ales ca n-are nicio legatura cu ce vazusem pana acum. Povestea lui este interesanta mai ales ca vorba “banu' - ochiu' dracului” a produs efecte si pe la ei. Un duce neamt din secolul 19 – Charles Brunswick - a fugit din tara natala, a facut avere la Paris, a venit in Geneva si a donat intreaga avere orasului! Foarte frumos dar, a pus si conditii: o inmormantare fastuoasa, basca mausoleul in memoria sa! Faptul i-a cam pus in incurcatura pe edili dar, dupa cateva dezbateri, partea mercantila a avut castig de cauza...

O ploaie deasa a inceput sa ne ridice ritmul pasilor. Citisem ca poti sa ciufulesti un pic portofelul pe Rue des Paquis asa ca pe-acolo am luat-o... N-am vazut absolut nimic care sa ne starneasca un minim interes – deh, mai iei si tepe cand te iei dupa altii – dar, asa a fost sa fie pentru ca noi sa fim la ora potrivita la locul potrivit! Ajunsi in apropierea Hotelului President Wilson, in dreapta noastra, spre lac, cerul s-a aprins. Ca fluturii la lumina lampii ne-am indreptat si noi spre lac iesind intr-o zona de promenada exceptional de frumoasa, cu peluze tunse impecabil, alei pietonale si piste de biciclete. Peste lac un curcubeu complet, urias, stralucitor! Impreuna cu Jet d'Eau, cu cladirile orasului, cu muntii din fundal, cu lumina soarelui spre asfintit proiectata pe verdele crud al primaverii, Geneva si-a luat ramas bun de la noi... Super!

---

VIZUALIZĂRI: 2490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI