La plimbare pe 'Drumul Voievozilor' (II)

TIPĂREȘTE

Aşa cum am promis în review-ul trecut, ne-am continuat plimbarea pe „Drumul Voievozilor”. Dacă prima etapă a început ;întâmplător, de la partea de final al drumului acum am continuat plimbarea noastră în sens invers, spre punctul de plecarei.

De la Filipeşti de Pădure ,la numai 4 km distanţă, întâlnim o altă localitate, Călineşti, unde aveam de vizitat alte două obiective istorice importante. Primul este un complex arhitectural Mavros-Cantacuzino, numit şi Palatul Mavru de către localnici, astăzi folosit ca Spital de Neuropsihiatrie.

Complexul a fost construit între anii 1821-1825 de către generalul grec Mavros, secretar al generalului rus Pavel Kiseleff, guvernatorul tărilor române până la instituirea domniilor regulamentare din 1834.

Alăturarea numelui de Cantacuzino s-a făcut ca urmare a căsătoriei dintre fiica soţilor Mavros, Maria, şi un descendent al Cantacuzinilor, Ioan Cantacuzino, fost ministru în guvernul Cuza.

Din această căsătorie s-a născut viitorul profesor doctor academician Ion Cantacuzino, fondatorul şcolii române de biologie şi cel care a avut contribuţii substanţiale în eradicarea unor boli ca holera, scarlatina sau tifosul exantematic.

În acest conac se spune că s-a ascuns Nicolae Bălcescu înainte de declanşarea revoluţiei din 1848, fiind urmărit de un general al armatei ruse.

Complexul era format dintr-un conac, un turn de apă şi anexe, care deşi au fost construit cu aproape un secol înaintea Palatului Cantacuzino-Micul Trianon (astăzi ruinat), s-a păstrat intact până în ziua de astăzi.

Din discuţia cu un localnic am aflat că în spatele conacului există un mic cimitir şi ruinele unei biserici, dar din păcate nu pot fi vizitate (ca de altfel întregul complex).

Când am făcut din stradă o poză complexului (cu telefonul), cineva din interior, şi apoi paznicul, au ţipat la mine de parcă m-ar fi prins la furat.

M-au urmărit până am ajuns la maşină şi în momentul în care am încercat să fac o poză prin geam, s-au repezit spre mine furioşi încât a trebuit să demarez în trombă de la faţa locului.

Nu prea ştiu cum e cu legislaţia în această situaţie. Eu consider că nu am încălcat nici o lege, eram pe un domeniul public şi am făcut o poză unei clădiri publice.Şi apoi nu am văzut nicăieri vreun semn, că fotografiatul este interzis.

Mergând pe şoseaua care iese în DN72 Ploieşti Târgovişte, la ieşirea din Călineşti, am întâlnit o foarte frumoasă biserică, construită din cărămidă roşie amestecată cu mortar. Zidul din piatră care o înconjoară îi dă aspectul unei mănăstiri, iar alăturat are un cimitir bine îngrijit.

Lăcaşul de cult se numeşte Biserica Adormirea Maicii Domnului şi a fost construit de către un grup de boieri de la curtea domnitorului Matei Basarab (1636-1646). Pe la anii 1850 cu ocazia unor reparaţii sunt adăugate 2 turle laterale cu cheltuiala generalului Mavros.

Pictura bisericii se pare că aparţine aceluiaşi Pârvu Mutu, pictorul agreat de familia Cantacuzinilor. Din păcate nu am putut vizita interiorul, biserica fiind încuiată.

Pozele ataşate vor reliefa însă frumuseţea exterioară şi amplasamentul deosebit al acesteia. În faţa bisericii se află un mormânt domnesc înconjurat de un grilaj din fier forjat aparţinând Ecaterinei Cantacuzino, un alt vlăstar al Cantacuzinilor decedat prematur.

Continuăm drumul şi intrăm în localitatea Filipeşti de Târg, unde aveam să vizităm mai multe obiective turistice. Chiar de la intrare ,pe stânga, lângă un lung zid din piatră de râu, oprim şi observăm domeniul şi Conacul Pană Filipescu.

Cum poarta era incuiată, am strigat la o femeiem care trebăluia ceva cu sapa prin grădina conacului. A venit la poartă, ne-a spus că ea este administratorul conacului, dar conacul nu se poate vizita fiind închis în vederea restaurării.

Am insistat şi ne-a lăsat să vizităm exteriorul şi lacul din spatele conacului. Din păcate acesta nu mai aparţine de domeniul Filipescu. Din lipsă de fonduri necesare întreţinerii a fost vândut unui investitor privat care l-a populat cu peşte.

Conacul construit de către boierul Pană Filipescu, soţul Mariei Cantacuzino, fiica cea mare a postelnicului Constantin Cantacuzino, s-a păstrat (deşi neîngrijit) în forma sa originală.

Până la revoluţie a fost folosit de către fostul CAP din localitate. Construit deasupra unor beciuri are o intrare frumoasă formată dintr-un foişor susţinut de coloane. Clădirea are 10 camere şi a adăpostit la un moment dat biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, fiul postelnicului Constantin Cantacuzino.

Stolnicul Constantin Cantacuzino cunoscut ca diplomat, istoric şi geograf, a renunţat la tron în favoarea nepotului său Constantin Brâncoveanu.

Din păcate tot el a fost cel care a contribuit la detronarea lui Brâncoveanu, ca urmare a manevrelor făcute pentru înscăunarea pe tron al fiului său Ştefan.

Următorul obiectiv de vizitat a fost Biserica Adormirea Maicii Domnului, o biserică mai nouă, dar care păstrează arhitectura tradiţională veche, intr-un fel asemănătoare bisericii „Sf. Treime „din Floreşti (pridvor cu coloane la intrare). Aşa cum scrie pe frontspiciul de la intrare, a fost construită intre anii 1942-1943, în locul celei vechi dărâmate la cutremurul din 1940.

La mică distanţă de această biserică, tot pe stânga ,se află Ruinele Palatului Cantacuzino, fosta reşedinţă a bogatului postelnic Constantin Cantacuzino, al domnitorului Matei Basarab. Din măreţul palat, astăzi se mai văd doar nişte ziduri şi beciurile domneşti.

Ruinele fiind situate într-o frumoasă poieniţă, edilii localităţii au amenajat aici un mic părculeţ pentru petrecerea timpului liber. Interesant este că pe ziduri sunt montate reflectoare, dovadă că există preocupare din partea autorităţilor locale pentru acest obiectiv.

Din Targşor o luăm la stânga spre localitatea Nedelea, unde întâlnim ruinele conacului Cociu-Beiu. Numele localităţii vine de la o fostă hangiţă, care purta numele de Nedelea.

Din fostul conac au mai rămas doar clădiri disparate, aflate într-o stare avansată de degradare. Din spusele unui localnic am înţeles că azilul de bătrâni din Nedelea s-a construit în una din anexele conacului.

Poziţia uneia din anexele fostului conac este una deosebită, pe un colţ la o intersecţie şi m-am mirat că nu s-a aflat nimeni să restaureze asemenea clădire. Am intrat înăuntru, interiorul nu arăta chiar rău, chiar avea şi parchet pe jos, semn că această clădire a fost locuită nu demult.

Din păcate nu am avut de la cine să strâng mai multe informaţii, localnicii din zonă nu aveau prea multe cunoştinţe despre obiectiv.

Nu departe de aici, pe partea stânga, am întâlnit Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, o biserică veche construită din piatră şi cărămidă, spre sfârşitul secolului XVIII.

Biserica zugrăvită în alb, este una impozantă, cu trei turle şi un pridvor cu coloane la intrare. Biserica fiind încuiată, m-am rezumat în a face câteva poze şi mi-a continuat drumul către Ariceştii Rahtivani.

Este o comună veche şi mare în judeţul Prahova (locul 4 ca număr de locuitori), denumirea venind de la o combinaţie de nume ale foştilor moşieri Aricescu şi Rahtivanu. O informaţie recentă luată din presă, ne spune că în apropiere de această localitate s-au descoperit rămăşiţele a zece oameni şi un copil ce datează din epoca bronzului (acum 5000 de ani).

Pe lângă oseminte s-au mai găsit cercei din argint şi un vas de ceramică, bine conservate. Una din persoane era reînhumată, ceea ce confirmă faptul că strămoşii nostri când se mutau de la un loc la altul, îşi luau cu ei şi morţii.

Obiectivele principale ale comunei sunt cele două biserici, una mai nouă Biserica Sf. Nicolae şi una foarte veche Biserica Sf. Ilie. Prima este biserica nouă, construită între anii 1936-1940, după cum scrie în pisaniile din pronaosul şi naosul bisericii.

Este o biserică construită în stil neoclasic, pe fundaţie de piatră, cu o singură turlă şi acoperiş din tablă. Ferestrele înalte sunt dreptunghiulare, iar deasupra lor pe tot brâul din jurul bisericii sunt picturi murale. Interiorul este asemănător bisericii din Măgureni, cu două coloane de susţinere şi acelaşi basorilief din faţa altarului.

Clopotniţa înaltă a bisericii s-a construit separat, lîngă laterala dreaptă a bisericii. Deasemeni în curtea bisericii se află un momument, încadrat de două tunuri şi un vultur în partea de sus, ridicat în memoria ostaşilor din localitate, căzuţi în cel doilea război mondial.

La o distanţă mica de biserica nouă mergând spre DN 72, se află cealaltă biserică, purtând hramul „Sf. Ilie”. Este o biserică mai veche zidită în anul 1777, «în zilele preaînălţatului domnului nostru Io Alexandru Ipsilanti, voivod dă robu lui Dumnezeu Enache Văcărescu şi dă robu lui Dumnezeu Ilie Aricescu şi soţia sa Neaga».

Este un obiectiv important, înscris pe lista monumentelor istorice a judeţului Prahova. Aşa cum spuneam mai sus, de numele lui Ilie Aricescu, ctitorul bisericii, se leagă denumirea localităţii Ariceşti-Rahtivani.

Biserica este construită din cărămidă şi mortar, are un frumos pridvor la intrare, cu arcade atăt în faţă cât şi pe laterale. Este prevăzută cu trei turle, două mai mici deasupra pronaosului şi una mai mare deasupra naosului.

Îngrijitoarea de la biserica nouă, îmi spunea că datorită stării avansate de degradare s-a primit aprobare pentru restaurare, împreună cu conacul Pană Filipescu de la Târgşor, biserica de la Măgureni şi alte obiective istorice din judeţ.

În curtea bisericii vechi se află şi cimitirul satului, iar lângă biserică mormântul preotului Enăchescu, cel care a adus unele modernizări bisericii celei noi.

Pe monumental funerar, săpată în marmură, se află o inscripţie plină de învăţăminte care mi-a plăcut cum sună: “de pe pământ a plecat un om mic, dar a ajuns în cer un om sfânt”.

Aceasta a fost o altă etapă a drumeţiei noastre pe “Drumul Voievozilor”şi care sperăm să nu se încheie aici.

---

VIZUALIZĂRI: 5132 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI