Mănăstirea Apostolache – reper mănăstiresc prahovean

TIPĂREȘTE

Meleagurile prahovene abundă în bogății de tot felul, de la podgoriile cu soiuri nobile la sarea atât de necesară vieții, de la stațiunile montane adevărate perle ale Carpaților la orășelele submontane cu parfum de epocă, de la muzee de importanță națională la lăcașuri de cult străvechi. Istoria, natura, arta, arhitectura, spiritualitatea, cultura – toate sunt bogat reprezentate pe aceste pământuri aflate la umbra munților.

Zilele trecute am vizitat o cetate mănăstirească care a străbătut veacurile și a renăscut în epoca noastră. Cu ajutorul autorităților și cu ajutorul fondurilor bănești provenite din accesarea proiectelor cu finanțare europeană mai multe ansambluri monahale prahovene au fost refăcute, restaurate și puse în valoare. Din această categorie, am vizitat în ultimii ani Mănăstirea Turnu, situată între localitățile Strejnic și Târgșoru Vechi (vezi impresii) și Mănăstirea Vărbila, lângă Urlați (vezi impresii). Cea de-a treia (fostă) mănăstire adusă la lumină am descoperit-o cu mulți ani în urmă, din mersul autoturismului, pe când mă întorceam de la Lacul Siriu. Acum am redescoperit-o restaurată, gata să primească vizitatori și pelerini – este vorba despre Mănăstirea Apostolache, o străveche așezare monastică așezată pe valea Cricovului Sărat.

Poziționare și acces. Monumentul istoric este situat în comuna prahoveană omonimă, în satul reședință, în apropierea centrului cultural-administrativ al așezării. Venind dinspre Ploiești sunt circa 40 de km de străbătut pe DN 1B, apoi stânga spre Urlați pe DJ 102C până la destinație. În dreptul școlii generale din satul Apostolache se virează stânga pe o străduță, exact unde avem indicatorul de monument istoric („Biserica Nașterea Maicii Domnului” – hramul e indicat greșit!). Urcăm o rampă ușoară și după 250 m ajungem în fața obiectivului. Intrați în curtea exterioară cu autoturismul, există o parcare amenajată, pietruită și încăpătoare.

Scurte date istorice. Promotoriul ce se înalță deasupra râului Cricovul Sărat a constituit un loc propice dezvoltării unei așezări umane, săpăturile arheologice au evidențiat existența unui habitat uman din epoca bronzului care a supraviețuit și epocii migrațiilor. Terenul pe care s-a întins așezarea în Evul Mediu era puternic împădurit, ferită într-un fel de incursiunile dușmanilor.

Marele Dicționar Geografic al României ne informează că la sfârșitul veacului al XIX-lea în comuna Apostolache existau mai multe cariere de piatră, dar și locuri de unde se exploata sare („La Sărături”). Pe lângă apele sărate, pe timpul verii se utilizau pentru scăldat/tratament gropile cu nămol sulfuros (la „Pute-Rău”) aflate în apropierea satului (observatorulph.ro/exclusi ... -la-apostolache).

Legenda ne spune că apariția schitului Apostolache este rezultatul unui eveniment nefericit: moartea unui fiu de boier aflat în transit în zonă. Comisul Apostolache, dregător care se ocupa cu îngrijirea cailor și a grajdurilor curții domnești, ridică pe urmele unei mai vechi zidiri o mică mănăstioară pentru odihna veșnică a fiului său. Cert este că acest comis Apostolache și soția sa, Voichița, sunt ctitorii acestei mănăstiri înălțate între 1645-1652. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, la care s-a adăugat ulterior hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Chiar înainte de terminarea lucrărilor, ctitorul închină lăcașul de cult așezământului Dochiariu de la Muntele Athos. O incursiune tătărească provoacă distrugeri grave mănăstirii, care este însă refăcută. Un cutremur puternic provoacă noi stricăciuni, dar ansamblul monahal beneficiază din nou de lucrări de refacere pe la 1850. Legea secularizării averilor mănăstirești conduce la părăsirea lăcașului de către călugări și transformarea în biserică de mir.

Ansamblul monahal intră în atenția unui protocol de schimburi culturale româno-franceze, astfel că în 1992 se deschide aici primul șantier-școală comun franco-român, având drept scop conservarea și restaurarea mănăstirii. Noi lucrări au loc după 1998, dar principalele acțiuni de refacere și punere în valoare a ansamblului monahal au loc după 2010 când se semnează un contract de finanțare cu fonduri europene.

Vizita la Mănăstirea Apostolache

Parcăm autoturismul în locul special amenajat în curtea exterioară, în mijlocul unei livezi de pomi roditori. Pe deasupra copăceilor încărcați de mere se văd culmile înverzite și acoperișurile caselor din împrejurimi. În fața noastră se înalță zidurile albe ale așezământului monahal, turle zvelte și acoperișuri tradiționale de șiță. În stânga se află casa parohială, care se pare că la un moment dat a găzduit o școală de meserii, ale căror începuturi datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea atunci când inginerul Vasile Pappa întemeiază această instituție pe cheltuiala sa (se studia timp de 3 ani în următoarele meserii: dogărie, rotărie, fierărie și împletituri de răchită).

Pătrundem în incinta fortificată pe sub arcada turnului clopotniță. Construit în aceeași perioadă a lui Matei Basarab, turnul de formă pătrată e impozant, solid, ornat sub streașină cu un brâu tip zimți de fierăstrău. Ne întâmpină o doamnă care ne va conduce cu amabilitate pe tot parcursul vizitei la fosta mănăstire Apostolache.

În mijlocul curții se află biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, un edificu nu prea mare, în plan trilobat, cu o turlă principală pe naos și două turle mai mici pe pronaos. Intrăm în pridvor, azi închis și observăm singurele urme conservate ale picturii din 1850, câteva trăsături colorate de penel. În interior toată pictura este nouă, degradarea a fost prea mare pentru a se mai putea salva ceva. Am putut însă admira catapeteasma realizată din lemn, cu frumoase ornamentații sculptate; vechiul iconostas a fost restaurat, icoanele fiind încă afectate de fumul lumânărilor și trecerea vremii. În pronaos au fost descoperite două morminte, unul presupunându-se a fi al Voichiței, soția comisului Apostolache – a fost găsit un inel de damă.

Am fost invitați apoi în casa Stăreției o clădire impunătoare reconstruită pe baza amprentelor la sol rămase. Urcăm în foișorul spațios, sprijinit pe stâlpi de lemn, după care pătrundem într-o sală de mari dimensiuni. Aici am avut prilejul să îl întâlnim pe părintele paroh și să schimbă câteva cuvinte. Preotul ne-a condus la etaj unde se află un mic muzeu.

După ce am ieșit din Stăreție, am făcut câțiva pași pe o prispă împodobită cu mușcate roșii, e corpul chiliilor; aici am văzut una din camerele oferite vizitatorilor/pelerinilor pentru cazare. Interesantă amenajarea, camera beneficiază de etaj, la primul nivel se află un spațiu de socializare (fotolii, măsuță, tv), iar la etaj sunt amplasate două paturi. Fiecare cameră are baie proprie, cu duș. Mobilierul e simplu, strictul necesar, scoarțe pe jos și un aer răcăros nemaipomenit. Camere se află și la mansarda clădirii; există și o bucătărie, astfel că se poate discuta și de un mic dejun.

Muzeul Mănăstirii Apostolache

Nu este vorba de foarte multe săli sau exponate, dar micuțul muzeu își îndeplinește cu prisosință rolul educativ și de păstrare a memorie înaintașilor. Prima încăpere este dedicată obiectelor de cult și icoanelor păstrate din vremea fostei mănăstiri. Două vitrine etalează o serie de vechi cărți bisericești, mule datând din secolul al XIX-lea. În muzeu și-a găsit locul și rama cu vechiul istoric al mănăstirii care a stat agățată zeci de ani în lăcașul de cult. Vedem și două interesante hărți ale județului Prahova, una datând de pe vremea regelui Carol I.

A doua încăpere reproduce un interior țărănesc de pe valea Cricovului Sărat. Îmi plac mult scoarțele și păretarele viu colorate, dar și războiul de țesut, nelipsit din gospodăriile de altădată. Remarc piesele de mobilier, obiectele de lemn și ceramică, lampa cu fitil, vârtelnița și multe altele. E un colț „viu” care reflectă viața țăranului prahovean.

Concluzii. Am ieșit în curtea înconjurată de ziduri și am mai făcut câțiva pași în jurul bisericii. Lângă turnul-clopotniță se află un magazin de obiecte bisericești și lumânărarul. Curtea e în parte acoperită cu lespezi de piatră, parte cu iarbă și trandafiri. Nu se aude decât șoapta vântului, în rest liniște deplină.

Vă recomand să vizitați fosta Mănăstire Apostolache dacă ajungeți în zonă și, de ce nu, să poposiți o zi-două aici dacă căutați liniște, peisaje naturale sau clipe petrecute în lumea satului românesc.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 3464 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI