Pe urmele lui Nicolae Grigorescu – Biserica 'Sfântul Gheorghe” din Puchenii Mari

TIPĂREȘTE

Situată pe DN 1, la cca 45 de km de Bucureşti si 15 km de Ploiesti, această biserică, devenita parohie, ce poartă hramul Sf. Gheorghe, reprezintă pentru mine nu numai un loc de rugăciune, ci şi unul de suflet, deoarece aici am participat la câteva evenimente importante.

Cred că puţini sunt cei care trec pe langă ea şi cunosc faptul că aceasta este un monument istoric, fiind o biserică pictată de marele pictor Nicolae Grigorescu.

Picturile unei biserici realizate de către pictori şi nu de pictori-zugravi sunt destul de diferite, aspect care se întrezăreşte mai ales în feţele sfinţilor, dar şi în postura acestora, fiind mai calde, mai animate, mai “adevărate” parcă.

Biserica este construită la jumătatea secolului al XIX-lea şi a fost ctitorită de către căpitanul de dorobanţi Nicolae Niculescu.

Soţia sa, Smaranda, dorind să termine lucrările întrerupte de moartea soţului său, l-a adus ca pictor al bisericii pe Nicolae Grigorescu, care a pictat-o în mai puţin de un an de zile, lăcaşul fiind sifiinţit in 1861. Pâna la acea vreme, maestrul pictase deja Mănăstirile Zamfira (despre care am scris aici: vezi impresii) şi Agapia.

Mie mi se pare că picturile din această biserică nu sunt simple chipuri ale unor sfinţi, ci sunt adevărate tablouri de sine stătătoare, în care sunt prezente diferite scene biblice.

Senzaţia pe care o ai privind minunatele picturi este aceea că te afli într-un muzeu şi nu într-o biserică. Un muzeu în care Nicolae Grigorescu dă dovadă de maturitate artistică si aici mi am adus aminte de pictura sa din Casa Memorială din Campina, respectiv de copia executată după Giorgione – Martiriul Sf. Sebastian, în care pictorul a vrut să demonstreze că nu este numai un pictor “al satelor” (vezi vezi impresii).

Chipurile surprinse de Grigorescu trăiesc, se bucură, se îngrozesc, plâng, transmit stari si sunt în mişcare. Privindu-le te astepţi să păşească afară din tablouri sau să pătrunzi tu în ele, să participi la tot ceea ce se întamplă...

Din păcate, majoritatea suferă un proces de degradare continuă, sunt deterioarate, o parte pierdute pentru totdeauna. Fie din cauza fumului de la lumanări, fie datorită cutremurului din 1940 care a adus stricăciuni însemnate, ca şi cel din 1977, biserica beneficiind de mai multe lucrări de consolidare a zidăriei, dar şi a picturii, acolo unde s-a putut, in 1995 adaugandu-se şi un pridvor.

De 30 de ani, însă, nimeni nu s-a mai atins de pictură. Pe alocuri e crapată, desprinsă parţial.

O biserică ce gazduieşte un patrimoniu cultural valoros, practic, este lasată în degradare şi chiar în bataia ploilor, având în vedere că acoperişul este destul de deteriorat şi prin fisuri se scurg şi picături de ploaie, distrugand frescele.

Cui ii pasă? Credincioşii nu pot sustine costurile necesare unei restaurări, deşi, în prezent, există o campanie de colectare de fonduri care se adresează tuturor.

Timpul trece şi, ca atâtea valori culturale lăsate în paragină, este foarte posibil ca aici sa ramana numai o amintire a trecerii unui mare artist, nimeni altul decât “fondatorul picturii moderne româneşti”...

---

VIZUALIZĂRI: 5858 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI