Croatia-Italia-Slovenia in 15 zile cu masina

TIPĂREȘTE

Totul a pornit de la ideea unui sejur la mare in Croatia, dar cum noi nu prea avem stare si daca tot facem o tura cu masina, ne place sa vedem mai multe locuri, a rezultat un circuit in toata regula.

In prima faza, daca tot urma sa mergem in Croatia am zis ca hai sa trecem si pe la Plitvice sa vedem si noi lacurile. Apoi ce sa mai facem... hai sa mergem pana in nordul Italiei la lacul Garda, ca nu l-am vazut niciodata, e de mers doar 500km de la Lovran, unde am stat in Croatia. Am gasit o cazare sus pe stanci, si gata, am stabilit. Iar pentru ca eram cam departe de casa (aproape 1300km), la intoarcere a trebuit sa ne mai oprim pe undeva si am ales Bled, fusesem si anul trecut si stiam foarte bine ca nu e nimic de pierdut, este o destinatie de vis. Apoi, cand sa plecam de la Bled, ca sa nu-l tinem pe asta micu prea mult in masina (avem copil de doar 8 luni) am zis ca sa fragmentam si cei 800km de la Bled in doua tronsoane, asa ca am mai stat o noapte la Budapesta. Total a fost cam asa: doua nopti Plitvice (CR) [nota WM: detalii aici], sase la Lovran (CR) [nota WM:detalii aici], doua Tremosine (IT) [nota WM: detalii aici], trei Bled (SL), una Budapesta (HU). Asa ca o sa scriu un review in care o sa ma refer strict la traseul urmat, conditii de drum, taxe si alte aspecte care mi se vor parea util de amintit.

Plecarea spre Plitvice a fost intr-o zi de miercuri, pe la ora 4 jumate dimineata deja ieseam din Timisoara. Incercam sa plecam cat mai devreme de cand cu micutzul pentru ca sa mai prindem pe drum cateva ore din somnul lui. Dupa ce se trezeste incepe activitatea si scandalul cand se plictiseste. Trebuie oprit, hranit, schimbat, etc. Dar acum nu urma un drum foarte lung (cam 750 km, Timisoara-Plitvice) asa ca nu avea rost sa plecam de la 2-3, am fi ajuns prea devreme. Pana la Budapesta am avut ceva blocaj de autostrada in zona Kekskemet (accident) asa ca am iesit de pe autostrada sa ocolim ambuteiaju, am intrat prin oras si am revenit pe autostrada mai tarziu, am pierdut ceva timp. Intre timp copilul s-a trezit deci a trebuit sa oprim pentru hranit, schimbat, timp in care eu am iesit la plimbare cu catelul, am uitat sa spun, avem si un schnauzer pitic si el de asemenea e nelipsit din deplasarile noastre in ultimii cinci ani de cand il avem. Cu toate acestea s-a mers bine si dupa trei ore (ora aprox 6 jumate, ora lor) eram deja pe centura Budapestei unde am facut o a doua oprire. Pe la 8 jumate am mai oprit o data in zona lacului Balaton, iar la 9 intram in Croatia. Pana aici taxele de drum a fost cele cunoscute, adica pentru Ungaria vigneta pe o luna aprox 18 EUR. Se putea desigur si pe 10 zile dar nu mi-ar fi ajuns si pentru intoarcere. Apoi am achitat si o taxa de autostrada de 5,5 EUR in zona Zagreb si la 11:00 am facut un nou popas sa mancam si noi ceva si sa scot catelul la o plimbare mai lunga, am oprit undeva la o benzinarie dincolo de Zagreb. In continuare am iesit de pe autostrada la Karlovac unde am achitat inca o taxa de doar 3 EUR de data asta. De la Karlovac am mai avut cam 80 km pe un drum national, bun drumul dealtfel insa foarte aglomerat asa ca nu prea am putut merge decat maxim 80 km/h. In plus era si plin de radare, noroc cu colegii de trafic care blituiau. La 13:00 eram deja la destinatie, pensiunea noastra din satul Korana, la doar 8 km de Plitvice, dar oricum in interiorul parcului national.

Dupa doua nopti aici, timp in care nu am putut sa vedem foarte multe din cauza vremii care nu a tinut cu noi, am plecat spre Lovran, statiune in care aveam rezervare, 6km sud de Opatija. Drumul a fost destul de simplu, am plecat la 9 de la pensiune urmand traseul inapoi pana la Karlovac. Apoi autostrada spre Rijeka, aici am facut un popas sa mancam ceva pe la 11:30 si apoi am plecat mai departe spre Opatija, unde am iesit de pe autostrada si am platit 7 EUR taxa pentru tronsonul Karlovac-Opatija. De aici am mai avut doar 6 km pana la hotel la care urma sa ne cazam la Lovran, Remisens Excelsior Family.

Au urmat 6 zile in care nu am scos masina din garajul hotelului, asadar nu am ce sa povestesc in acest review in concluzie o sa sarim la ziua 9 a circuitului, cand am plecat spre Italia. Drumul urma sa fie de aproximativ 5 ore, asa ca am avut timp sa facem un popas si pe la Grado (IT), un alt loc in care am fost si anul trecut si ne-a placut foarte mult.

Am plecat din Lovran pe la 10:00 abia, dupa mic dejun, check-out, niste mici cumparaturi (mai aveam niste kune ramase) si alimentare motorina pentru ca, asa cum stiti, motorina in Italia e destul de scumpa asadar am facut un plin in Lovran. Drumul a fost acelasi cu cel de la venire insa numai pana la Opatija, de acolo urmand s-o luam spre Slovenia. Chiar la iesire din Croatia a fost o taxa de 1,08 EURO pentru mica portiune de autostrada si apoi am traversat Slovenia pe drum national, spre Trieste, noroc ca a fost destul de putin, doar vreo 60 km. Aici nu au mai fost taxe, desigur, si nici vigneta necesara. Am intrat in Italia pe la punctul vamal Krvavi Potoc / Pesek si imediat am ajuns la Trieste de unde am urcat pe autostrada. Nu am stat prea mult pe aceasta, pentru ca dupa nici 30 km am iesit urmand directia Grado. Aici am mers la o parcare si am lasat masina, a mancat bebe, plimbat catel, apoi iesit la o plimbare prin orasel, pana pe faleza. Am mers si la o terasa la care stiam ca ne place inca de anu trecut si mai apoi am luat un mic pranz (pizza la felie). In total am stat in Grado aproximativ o ora jumate, de la 12 la 13:30, aveam platita parcarea pe doua ore, a costat 1,5 EUR/ora. De asemenea, pe bucata de autostrada de la Trieste pana la iesirea spre Grado nu am achitat nicio taxa. Dupa popasul la Grado am venit din nou spre autostrada A4, de aceasta data prin Aquileia-Cervignano del Friuli-Palmanova, pe unde am intrat pe autostrada, urmand directia Venezia-Milano. De la Venetia incolo o placere – trei benzi pe sens, se merge foarte foarte bine chiar daca e mai aglomerat. In jur de 15:45 am facut un popas la o benzinarie in zona Padova, si de aici pana la iesirea de pe autostrada de la Desenzano del Garda (asa a decis GPS-ul masinii, cu toate ca nu e cea mai buna varianta, am aflat ulterior) au mai fost doar aprox 100 km, asadar mai putin de o ora. Taxa pentru tot acest tronson de autostrada de la Palmanova pana la Desenzano a fost de 19 EUR. Destul de mult avand in vedere ca sunt doar vreo 250 km. De aici si pana la Tremosine, unde am avut cazare s-a mers destul de greu. Distanta nu a fost foarte mare, insa zona este una turistica, de mare cautare, seamana cu un fel de Valea Prahovei de la noi, toate localitatile de pe traseu sunt practic statiuni pe malul lacului Garda si din cate am vazut erau pline de turisti. Am luat-o spre nord paralel cu malul lacului si incet-incet ne-am tarat spre Tremosine. La un moment dat piticul si-a pierdut rabdarea si a inceput sa planga, a trebuit sa tragem pe dreapta putin sa facem un popas pentru entertainment. Chiar cand sa o luam spre Tremosine, cunoscutul drum “strada de la Forra”, cel care urca printre si prin stanca era inchis, asa ca a trebuit sa facem un ocol pe la Limone sul Garda, si de acolo am luat-o spre Tremosine, un alt urcus insa mai usor decat traseul initial, pe la Forra. Mai usor si in acelasi timp mai ocolitor, astfel ca pana la urma ca timp cred ca tot atat ne-ar fi luat si pe dincolo insa nu s-a putut, doar ca auzisem ca e mult mai spectaculos. Am ajuns intr-un final pe la 18:30 la hotel unde ne-am cazat la Hotel Miralago, un hotel cu o amplasare spectaculoasa chiar pe margina stancilor, am luat o cina la restaurantul lor in care zici ca plutesti la 300m deasupra lacului Garda si in urmatoarea zi nu am mers nicaieri, ne-am bucurat de micutul si linistitul satuc de pe stanci.

Cu toate ca aveam rezervat trei nopti aici, am plecat dupa doar doua, deoarece vremea era cam ploioasa, nu am putut vizita mare lucru si in plus sotia, de la oboseala acumulata pe drumuri probabil, nu se simtea foarte bine asa ca am decis sa incepem incet-incet intoarcerea spre casa. Cei de la hotel au fost OK si ne-au taxat pentru ziua 3 doar un mic comision, nu o zi intrega. Asa ca a in dimineata zilei 11 a vacantei noastre, pe la 06:30 am incalecat din nou si am pornit spre Bled. La plecarea din Tremosine, pe coborarea spre Limone sul Garda ne-a prins o ploaie torentiala cum nu cred ca am mai vazut niciodata. Chiar daca era panta apa era de 1-2 cm pe asfalt, curgea si sarea de sub rotile masinilor exact ca si cum ai trece printr-o balta, doar ca nu erau balti, asa era toata suprafata asfaltica. Am ajuns pana la urma la autostrada insa cu toate ca au fost doar 36 km, ni s-a parut o vesnicie. Am ales un alt traseu de data asta pana la A4, nu cel de la venire. Nu ne-am mai luat dupa GSP-ul masinii ci dupa cum spune Google maps, si am ocolit pe la nord lacul Garda. Am intrat pe A22 pe la Mori, si am venit pana la Verona de unde am intrat din nou pe A4, in acest fel am avut mai multa autostrada. Pe la 08:15 eram deja pe A4, faceam un popas in zona Verona. De aici din nou pe 3 benzi pana la Venezia, s-a mers foarte bine iar la 11:20 deja ieseam din Italia si intram in Slovenia. Desigur, nu inainte de a achita taxa de autostrada, care de aceasta data a fost mai mare putin decat la dus deoarece am mers si pe A22 cateva zeci de km, asadar acuma pentru tronsonul Mori-Trieste am platit 23 EURO. Imediat la intrarea in Slovenia am alimentat cu motorina ieftina (1.36 EUR/1L) si am dat bataie in continuare spre Ljubjana apoi spre nord, urmand drumul indicat de GPS-ul din dotare dar si indicatoarele de Villach/Jesenice. La ora 13:00 eram deja la pensiunea din Bled la care am stat si anul trecut si de care am fost foarte multumiti asa ca nu am simtit nevoia de nicio schimbare. Au urmat trei zile de pauza totala, am scos masina din garaj doar ca sa mergem pana la lacul Bohinj si pana la castelul Bled, destinatii pe care cu toate ca le stiam de anul trecut, nu am putut sa le ratam.

Cu o zi inainte de plecare ne-am gandit ca ar fi bine sa nu facem tot drumul pana acasa dintr-o bucata, nu ca nu am fi putut insa piticul nostru calatoreste mai bine doar in prima parte a zilei dupa care isi cam pierde rabdarea deci incercam sa mergem mai mult noaptea si dimineata. Asadar am cautat o cazare fara prea mari pretentii pentru o noapte in Budapesta si la intoarcere am facut un popas pe aici.

Ziua 14 de concediu, ne pregatim de plecare din Bled. Am achitat cazarea inca din seara de dinainte deoarece i-am spus proprietarei ca urmeaza sa plecam a doua zi destul de devreme, ceea ce am si facut. Am plecat la 06:45 si pe la 08:45 eram deja in zona Maribor, faceam primul popas. Am stat aici destul de mult, am luat si un mic dejun pe niste bancute cu masuta, atat noi cat si bebe, ne-am desmortit, plimbat catel, etc. Imediat dupa Maribor, mergand la pas pe autostrada cu 140-150 km/h, o Skoda ne blituie, eu fiind intr-o depasire, deci pe banda 2. Trag repede pe banda unu, dar Skoda nu-si vede de drum, intra in fata mea pe banda 1 si pe luneta se aprind niste litere: STOP!! FOLLOW ME!!! Hopa, politia, ii zic sotiei. Iesim de pe autostrada, ma tin dupa ei pana intr-un camp unde se putea trage pe dreapta, oprim, un politai vine la mine si imi zice ca eram pe un tronson cu limita de viteza la 110km/h. Ma fac ca nu stiu, da cum adica, nu e limita de 130??? Nu, nu, e 110, ati depasit viteza. In echipaj erau doi politisti, unu pe la 50 de ani si un baiat mai tanar care vorbea foarte bine engleza. Le dau actele masinii, ridica capota sa verifice VIN-ul masinii, intre timp a vazut ca-s cu copil, catel, purcel, etc, probabil deja ii parea rau ca ne-a oprit. I-am explicat ca acuma ca doarme copilul merg si eu umpic mai taricel, pentru ca imediat se trezeste si plange si o sa trebuiasca sa oprim sa-l hranim, schimbam si tot asa. M-a intrebat pe unde am fost, de cand am cumparat masina si unde a fost inmatriculata prima data, se vedea in talon ca e productie 2009 dar e inmatriculata in RO abia in 2012. I-am explicat si mi-a zis “ok, daca totul e OK cu seria de sasiu, in 5 minute am terminat, puteti pleca. In acest timp politistul mai in varsta a completat ceva formulare cu datele mele, cel tanar a facut verificarile, si am plecat, copilul nici nu a apucat sa se trezeasca si noi eram deja din nou la drum. Singurul care s-a dovedit putin iritat a fost catelul nostru care deja incepuse sa maraie in timp ce politistul ne punea intrebari ba chiar a si latrat putin, el de fapt fiind foarte cuminte tot drumul dormind in cusca lui pe scaunul din dreapta mea. Pe la 11:30 mai aveam doar 100 km pana la Budapesta, asa ca am mai facut un popas de 10 minute pe autostrada si pe la 13:00 am ajuns la pensiunea la care aveam rezervarea iar spre norocul nostru camera era pregatita asa ca am facut check-in-ul. Dupa masa am iesit putin prin oras sa mancam ceva si sa ne plimbam putin prin centru.

Dimineata zilei 15 a fost cea in care am dat GPS-ului destinatia finala a circuitului nostru, adica “ACASA”. Am plecat in jur de ora 07:00 de la pensiune si pe la ora 12:00 (ora noastra) eram deja acasa, cu tot cu pauza de vreo jumate de ora undeva pe la jumatatea drumului pe autostrada pentru un mic dejun la bancute cu masuta. Cam atat despre drumuri, cate putin despre cazari o sa povestesc in alte review-uri viitoare.

Cateva date pur statistice referitoare la costuri: per total am facut aprox 2950 km cu un consum mediu de 6,7L/100 km. Asta inseamna motorina de aprox 280 EURO la care se adauga taxele de vigneta (HU+SL) si autostrada (CR+IT) de aprox 92 EUR, asadar cam 370 EURO costuri de combustibil+taxe. Echitabil, zic.

Acuma, privind in urma, sotia se declara cam obosita asa ca in concediu din vara anului viitor probabil o sa incercam o vacanta mai scurta, sau cu pauze mai lungi intre diferitele puncte ale circuitului, dar tot o sa fie doua-trei locuri, pentru ca altfel ne plictisim. In plus, sunt atat de multe locuri noi si interesante de vazut... cum sa stai un concediu intreg intr-un singur loc?!?! In niciun caz! Per total, o experienta pe cat de obositoare, pe atat de incarcata de experiente noi, mai ales ca a fost prima excursie mai lunga cu piticul nostru de 8 luni. Ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 5388 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI