Circuit prin Vest - partea I

TIPĂREȘTE

O fericire zburdalnică mă studiază, mă înconjoară și apoi se năpustește asupra mea, împingându-mă în lumea largă! Este vară și urmează o vacanță pe care o vreau a fi de vis. Multe speranțe, să vedem orașul Colmar, să ajungem neaparat la munte, în Austria, oare în Eleveția cum o să  găsim Rinul, cum va  fi Vaduz, capitala Liechtensteinului, ne va plăcea la Europa  Park? Cam acestea erau punctele pe care le aveam în plan în luna iulie a  lui 2022, când am pornit în circuitul Ungaria – Austria – Germania – Lichtenstein - Elveția și retur prin Germania – Austria.

Plecare din Alba Iulia am avut-o într-o dimineață de iulie, iar prima oprire notabilă a fost la Szeged unde am petrecut câteva ore de bălăceală, soare și tobogabe la Aquaparkul Aquapolis, despre care am scris pe site altă dată. Ne place foarte mult la Szeged, venim aici cel puțin o dată pe an, în primul rând datorită toboganelor, care-i încântă pe fiii noștri și apoi datorită grădinii imense în care sunt dispuse șezlongurile, cu umbră deasă, asigurată de copaci seculari. Un alt avantaj notabil este lipsa aglomerației. Ador să citesc la umbra deasă a arborilorcu crengi dese din grădina băilor. În anii anteriori mă aventuram pe tobogane, dar cu trecerea  timpului, am pierdut curajul. Cazarea primei nopți am avut-o la Bl Apartaman Luxus Szeged. (vezi impresii)

Pentru cea de a doua zi, am avut un tur destul de scurt de shopping la Parndorf, iar cazarea amales-o lângă Viena, ceva nepretențios și convenabil (impresii:https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=113983&d=pension-familie-parzer-pressbaum-bei-wien--viena )

A urmat apoi, într-o zi fierbinte de iulie, Memorialul  Mauthausen, un loc de cu faimă înfiorătoare, în care potrivit istoricilor și-au pierdut viața peste 250.000 de oameni. Vizita  a fost pentru noi și pentru copiii noștri o veritabilă lecție de istorie. Este vorba despre un lagăr înfipt în vârf de munte, deasupra unei cariere de granit, înconjurat de ziduri de piatră masivă. Mauthausen este un oraș mic, la cca. 20 de kilometri de Linz și situat foarte aproape de Braunau am Inn, locul de baștină al lui  Adolf Hitler. Lagărul de concentrare a luat ființă în 1938, inițial fiind închisoare de drept comun. Din 1939 au început să fie aduși deținuți politici și prizonieri de război, cu toții fiind supuși unui regim draconic. Locul inspiră și acum groază, mai ales că din curte se pot observa scările pe care deținuții erau obligați să care bolovanii mari și grei de granit. Ajunși în vârf, unii erau împușcați, iar în cădere creau efectul de domino, antrenând un șir prelung de victime.  

Aici parcarea și intrarea sunt gratuite. Cine dorește optează pentru un audio ghid, el costă 5 euro. Turul prin fostul lagăr de concentrare, acum muzeu, a fost pentru fiul meu liceean, o lecție de istorie mai complexă decât tot ce a învățat la școală, la orele de istorie  - l-am parafrazat. În ciuda căldurii intense, nu ne-am oprit până nu am vizitat fiecare colțișor, nu ne-am putut cenzura mintea din a încerca să reconstituie destinul cumplit al deținuților nevoiți, indiferent de anotimp să care bolovanii în spate, de-a lungul celor 186 de trepte.

Este un alt fel de muzeu, un loc în care crimele s-au ținut lanț, un loc în care oameni ca noi, au sfârșit fie împușcați, fie gazați și incinerați, fie bătuți până la ultima suflare, iar povestea locului este impresionantă. La un moment dat, am citit pe una dintre plăcuțele informative că oamenii au fost uciși aici în 62 de modalități diferite.

O altă inscripție informează că peste 10000 de oameni sunt înhumați în gropi colective.  În vecinătate, Dunărea văzută de sus, curge impasibilă, martoră tăcută a evenimetelor prin care oamenii au decis să ia viața altor oameni, să devină prădători și monștri. În zona crematoriilor ard mereu candele în memoria victimelor. La intrarea în curtea interioară am găsit un zid cu plăci comemorative, printre care una a României.  

Am pornit la drum, spre a ajunge într-unul dintre locurile montane în care am rămas pentru 5 nopți, la Obergurgl, zona Tirol, în  Alpii Otzatal, la 14 kilometri de Solden.

Prima zi am dedicat-o explorării stațiunii, apoi am achiziționat câte o pereche de bețe de treking și am ales unul dintre cele mai scurte trasee montane, de cca. 50 de minute de mers,   pe sens. Am urcat prin mijlocul unor priveliști senzaționale, cu munți, pășuni alpine și cascade. Am ajuns la  Stuibenfall, o cascadă spectaculoasă, cu o cădere de 159 m. Totul este amenajat, nu te temi că ar putea apărea un urs sau un alt animal de pradă. Traseul pornește din parte vestică a stațiunii, noi fiind cazați în cea estică. De acolo, am ales ce dorim să vedem și să explorăm, fiind mai multe posibilități de drumeție. La întoarcere am poposit la un restaurant, nu-mi mai amintesc cum se numește, acolo am întâlnit un ospătar român și am mâncat un desert tradițional, foarte gustos, un fel de clătite – Kaiserschmarrn, cu sos de mere și aromă montană.  

A doua zi am pornit cu mașina spre Parco Naturale Gruppo di Tessa, în Italia. Traseul montan este fantastic în frumusețea lui, iar în vârful muntelui, înainte de a coborî spre Italia, am vizitat Mountain Motorcycle Museum. Vizita a durat cca. 40 de minute, timp în care băieții mei au fost foarte impresionați. De-a lungul acestui traseu sunt mai multe stații, am oprit în fiecare spre a vedea ce mai aflăm nou, spre a ne umple ochii și sufletul de frumusețe și spre a a păstra amintiri nu doar în inimi, ci și în fotografii. În Italia, am mâncat la o tratoria în Plata, un sat montan extrem de frumos, din provincia Bolzano.  

În cea de-a treia zi, în prima parte am vizitat Otzi-Dorf, un parc tematic, unic în Europa,  în care este recreată viața primilor locuitori ai Alpilor. Muzeul în aer liber de la Umhausen este dedicat Omului Ghețuriot, lui Otzi, mumia glaciară ce a fost descoperită în 1991 în Alpii Oetzal.

Ne-am plimbat printre reconstruiri originale ale colibelor, locurilor de cult, locuințelor de paie sau ale mormintelor din epoca neolitică. Există și săli amenajate, dar acestea sunt în stil clasic, însă plimbarea în aer liber a fost o activitate de neuitat.  În centrul parcului este Otzi, omul de gheață, a cărui mumie a fost descoperită accidental. Datarea cu carbon a stabilit că Otzi a trăit acum circa 5.000 de ani, într 3.350 şi 3.100 î. Hr. Intrarea în parc este contra cost. Actualmente, mumia se păstrează în Italia.  

La Imst  am ajuns special spre ”a ne da” cu sania de vară, pe un traseu lung și spectaculos. Mi-a plăcut enorm. Aici, după ce am achiziționat biletul, am avut un timp de așteptare spre a ne veni rândul, perioadă în care la o terasă din zonă am băut câte o cafea și câte un suc. Aceasta sanie de vară este, de fapt, potrivit prezentărilor din zonă, cel mai lung rollercoaster alpin din lume, având o lungime de 3,5 km. Pornește din pădurea alpină Untermarkter, de la 1550 de metri, spre vale, pe un traseu când drept, când în curbe amețitoare și coborâri puternice. La stația de coborâre se poate ajunge pe jos sau cu telecabina. Noi am folosit telecabina. Viteza de coborâre printre copaci mi s-a apărut demențială și mi-am controlat-o singură. Tura durează cca. 10 minute, mai mult sau mai puțin, depinde de curajul fiecăruia, iar viteza medie este în jur de 40 km/oră.  

La Umhausen, la Area 47, noi am privit de pe terasa aflată pe malul lacului înconjurat de munți, cum băiatul nostru cel mare a avut parte de ceea ce le place reprezentanților sexului tare, adrenalina.    Distracția i-a fost întreruptă de o ploicică de vară, în urma căreia toate activitățile au fost sistate, iar turiștii au fost nevoiți să părăsească parcul de distracții.  Nu știu cum fac austriecii aceștia, dar multe dintre atracțiilor lor sunt cotate a fi la superlativ. Același lucru este specificat și în zona Area 47, unul dintre cele mai mari parcuri de distracții amenajat în jurul unui lac. Este vorba de mai multe tobogane de mare altitudine, de o platformă pentru scufundări și alte atracții lanivel de cascadorie, cu   zonă de wakeboarding, cățărări, tiroliană, mega swing, water ramp,  canyoning, rafting, blobbing, cannonball, trasee offroad, trasee prin copaci, mountainbiking și tot felul de nebunii.  

Biletul de intrare pentru o zi este de 46 de euro pentru adulți și de 24 d eeuro pentru copii. Se poate achiziționa și bilet pe 3 ore, cu 28 de euro pentru adulți și euro pentru copii.  

Spre Salzburg, pe care l-am parcurs pe îndelete cu alte ocazii ne –a atras un meci de fotbal, la care am prins biletele pe ultima sută de metri, chiar în ziua în care am ajuns în Austria. Soțul a condus cca 700 de km într-o zi, pentru a avea parte de vizionarea unui meci cu Liverpool.  

În acest sejur, nu putea să lipsească o bălăceală pe cinste la Aqua Dome. Îl admirasem de mult timp în fotografii, de aceea atunci când am pășit în apa caldă, îmbietoare, m-am simțit o fată de la țară, căreia viața i-a surâs. Ce îl face atât de atractiv și atât de cunoscut? Poate cei 65.000 de metri pătrați de ape, distribuiți în 12 piscine exterioare și interioare,  plus 11 saune, poate arhitectura unică,  stil UFO. Peisajul văzut din piscine este spectaculos, oferă o atmosferă de 5 stele, dar și prețurile sunt piperate, în jur de 65 de euro pentru un adult.  

Un alt obiectiv a fost acela de a urca pe un ghețar, ce aparține celor trei BIG3, trei munți cu înălțimi de peste 3000 de metri, dintre care cel mai înalt este Wildspitze – 3774 metri. Accesul se face cu telecabina și parțial, cu mașina.  Pe serpentine în ac de păr, printr-un peisaj fascinant, cu brazi și cascade spre tărâmul crestelor. La un moment dat am ajuns la un tunel și am plătit o taxă de acces. Apoi ghețarul ni s-a dezvăluit privirii, un ghețat milenar, superb, la baza căruia este un lac  acumulat din topirea zăpezii, după cum am tras noi concluzia.  

La Restaurantul ice Q, locul în care s-au  filmat scene din filmul Spectre, cu James Bond, am ajuns cu telecabina, am  băut un aperitiv, câte o cafea  și am mâncat un desert, în timp ce copiii au vizitat muzeul amenajat acolo. Priveliștea este demențială. Pe drumul de coborâre, noi am ales telecabina, iar pentru copii am plătit un fel de mașinuțe cu care au coborât pe un traseu amenajat, prin pădure.  Din telecabină am admirat traseele parcă nesfârșite pentru bicicliști.

Cam acestea au fost activitățile făcute de noi în cele 5 zile în care am fost cazați la Obergurgl. Nu-mi mai amintesc orare și prețuri, poate și pentru că, în vacanță nu contabilizez ce și cum, mă las în voia senzațiilor date de tot ceea ce mi se oferă. În dimineța celei de-a șaptea zile am pornit spre Elveția, cu gândul de a vedea cascada Rinului...

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 269 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI