Pentru noi, o altfel de vacanță - cu mașina prin Boemia Inferioară

TIPĂREȘTE

Acum câțiva ani, Tati a fost la o conferință în Cesky Krumlov (Cehia). Desigur, era prima dată când auzeam acest nume, nu ne spunea absolut nimic, nici lui (înainte să plece), mie nici atât. A venit maxim de încântat de acolo: „Mami, trebuie neapărat să mergem cândva! E de vis orășelul ăsta, iar zona e plină de castele vechi și mici burguri medievale!” A adus cu el o sumedenie de broșuri și ghiduri turistice, pe care le-am răsfoit cu bucurie: da, chiar e fain! Dar câte locuri pe lumea asta nu-s faine, câte n-au ce arăta și cu ce te încânta, câte n-ar merita o vizită cât de scurtă?! Doar că, din păcate, oricâtă voință am avea, resursele noastre (de timp, de bani, de energie) îs limitate și unele chestii pur și simplu nu se leagă! Dar și când se leagă!...

Vara era încă departe când ne-am pus problema: unde petrecem noi „vacanța mare” anul ăsta?! Cei care mă cunosc vor răspunde: în Grecia, normal. Ei bine, chiar așa am răspuns (eu sau Tati, nu mai știu): în Grecia. Imediat însă, celălalt (Tati sau eu, nu mai știu): ce-ar fi să mai sărim câte-o vară peste Grecia?! Adică nu de tot, eventual s-o lăsăm mai prin toamnă... Să mai vedem și altceva, că doar lumea nu înseamnă doar Grecia! Și, aproape într-un glas: hai să mergem în Cehia!

Odată decizia fiind bătută-n cuie, m-am apucat de documentare, de studiat harta și de creionat traseul. Cum se întâmplă de obicei, inițial m-am aruncat și m-am tot aruncat („hai și colo, hai și dincolo” ), dar încet-încet mi-am dat seama că ziua tot de 24 de ore a rămas și că mai bine mai puțin și bine decât mult și prost. Am învățat câte ceva din unele experiențe trecute: ziua de vacanță, dacă jumătate din ea o petreci în mașină, apăi aia nu mai e vacanță și te-ntorci acasă mai varză decât erai când ai plecat. Am cernut la sânge și în final traseul a arătat, în linii mari, cam așa: Galați – Nădlac – Gyor – Bratislava – Brno – Cesky Krumlov – Passau – Linz – Budapesta – Nădlac – Galați. (Doar că între ultimul Nădlac și ultimul Galați au mai fost 2 popasuri exclusiv de relaxare, despre care voi detalia când va veni timpul...) În total 17 zile.

... Hmm... Nici nu știu cu ce să încep și nici nu vreau să fac articolul kilometric, doar să schițez câteva repere...

Drumuri

Am mers cu mașina proprie. Despre drumurile din România toată lumea știe, n-o să insist. Până aproape de Tg. Mureș îs vai și amar, în sensul de aglomerație, mai ales pe timp de vară, pe urmă începe autostrada care ține până la graniță. Și autostrada asta are 2 bucăți lipsă, ambele de vreo 15 km (Chețani – Luna; am citit pe undeva că s-ar termina tronsonul ăsta până la sfârșitul anului în curs și Cosești -Marginea). Ce să zic?! ; se poate întâmpla să pierzi pe bucățile astea tot ce-ai câștigat pe restul (ca timp, mă refer). De exemplu, la întoarcere, tronsonul Marginea – Cosești l-am parcurs în mai bine de o oră. În tot cazul, concluzia e una singură: venind dinspre Răsărit, după ce treci munții intri din ce în ce mai temeinic în civilizație. E trist, dar chiar sunt 2 țări diferite între granițele României (și nu-i vorba doar de drumuri; asta e însă altă discuție și nu face obiectul poveștii de față).

Pe urmă... parfum! Bine, mai mult sau mai puțin, că nu-s lucrurile roz-aprins nici pe la alții. De exemplu, autostrada din Ungaria mi s-a părut extrem de aglomerată pe ambele sensuri; cel puțin, când te apropii de Budapesta, e jale. La întoarcere am prins și un accident; noroc cu drăguțul de Waze, care ne-a deviat pe niște drumuri secundare. Nu știu dacă am recuperat din timp, dar măcar am mers, n-am stat în coloană și în fum de eșapament...

În rest, a fost ok. Am mers pe șosele de toate felurile, mai late sau mai înguste, majoritatea asfaltate, dar chiar și puținele drumuri neasfaltate nu ne-au pus niciun fel de probleme.

În afară de Germania, pentru toate celelalte țări ai nevoie de vignetă, dacă intenționezi să rulezi pe autostrăzi. Pentru Ungaria, am cumpărat-o cu o zi înainte on line (hu-vignette.com; 130 lei/o lună), pentru Slovacia, de la prima benzinărie (după aproximativ 20-30 km de la graniță; deja ne vedeam plătind amenda????, dar se pare că oamenii-s destul de relaxați; 12 euro/10 zile), pentru Cehia... nu mai știu (în tot cazul, luați de-aici: cze-vignette.com; 20 euro/10 zile), iar pentru Austria, tot de la benzinărie (9,9 euro/10 zile; musai de afișat pe parbriz! ).

Evident, am avut costuri legate de combustibil (benzină). Am alimentat astfel: România - 6,87-7,18 lei/litru (mai scump la întoarcere, după 2 săptămâni); Ungaria - 665 HUF/l la un Mol lângă Budapesta la dus și 616 HUF/l într-un sat obscur la întors; Slovacia – 1,889 euro/l; Cehia – 38,5-39,9 czk/l; Germania – 1,639-1,809 E/l; Austria – 1,64-2,09 E/l. La un calcul grosier, am cheltuit în jur de 650 euro pe combustibil în această vacanță, în care am parcurs în jur de 4000 km.

Evident, au mai fost niște cheltuieli cu parcarea mașinii. Toate cazările le-am luat cu parcare disponibilă, doar că nu peste tot aceasta a fost și gratuită. Până la urmă... unde merge mia merge și suta, nu?! ????; nu ne-am cramponat de atâta lucru. La Cesky Krumlov nici n-am fi avut unde lăsa mașina, căci ne-am cazat în orașul vechi, care este înconjurat de câteva parcări publice cu plată; în mod normal ne-ar fi costat 450 czk/zi (92,8 lei), însă hotelul nostru ne-a acordat un discount, așa că am plătit doar 250 czk/zi. La Passau, în parcarea proprie a hotelului – 10 euro/zi, iar la Linz, tot în parcarea lor – 17 euro/zi. Altfel, pe la obiective, cam peste tot se plătește, în general pe oră, nu-s prețuri dărâmătoare. Doar la Pisek am prins moacă și asta din motiv de duminică.

Cazări

... „După buget, coane Fănică!” ????... Am zis și o s-o repet: te poți caza în 95% din lumea asta cu bani mulți sau cu bani puțini. Nu-i cred nicicum pe ăia care se scuză: ah, dar eu n-am bani să merg în locul x (cunoscut ca exclusivist) ! Nu există locuri exclusiviste (sau există, dar într-o proporție mult mai mică decât credem). Asta se învață în timp, nici noi n-am știut de la început ????.

Acum suntem la momentul în care nu căutăm neapărat chilipiruri, cât experiențe. Pentru care înțelegem că trebuie să plătim suplimentar, de cele mai multe ori. Despre vacanța asta – numai de bine. De fapt, am avut o singură cazare mai nereușită, pe care n-aș recomanda-o (undeva, lângă Budapesta, pe drumul de întoarcere), dar voi detalia la momentul respectiv. Da, da, mi se poate întâmpla chiar și mie, nu râdeți ????...

Mâncări

Tot după buget, desigur. Aici plaja e și mai vastă decât în cazul cazărilor, se știe. Ca o curiozitate (sau nu): cel mai scump am mâncat în... România și Ungaria. (Revin cu amănunte, desigur.) În general, am mâncat bine peste tot. Cam multe șnițele, dar bune. ????

Și berea... Ah, berea! Păi dacă-n Cehia/Germania/Austria nu-i berea bună, atunci unde?! (Belgia?!) Cea mai bună bere – o pomenim mereu, eu și Tati – a fost aia de la bodega din Brno, fix de lângă hotelul unde ne-am cazat. Fix bodegă, să nu credeți că exagerez! Dacă n-am fi fost maxim de însetați, nici n-am fi pășit înăuntru, în sala afumată (la propriu), în care 3-4 pensionari ușor abțiguiți urmăreau activ un meci de fotbal la TV. Am comandat 2 drafturi mari, 35 czk bucata (un pic peste 7 lei). (Nu mai zic că se plătea doar cash, am aflat doar după ce am comandat, n-aveam cash deloc, însă nenea mi-a explicat în cehă – iar eu am priceput – că afară, peste drum, un pic stânga, e bancomatul salvator).

Cele 2 halbe aburinde ne-au fost servite cu niște bilețele scrise de mână alături; pe unul era trecut 10%, pe celălalt 11%. Hait, Tati, praștie ne facem! Am băut totuși, că le plătisem și nici praștie nu ne făcurăm, spre marea noastră surpriză! Abia a doua zi, în altă „house of beer” , pricepurăm că alea 10-11 nu erau grade alcoolice, ci grade de amăreală, care pentru cehi îs mai importante ca primele...

Oricum, mișto berea peste tot! A, și „Capra burtoasă” din Cesky Krumlov – ce faină fuse!... Un fel de „Capra noastră” ; chiar ne-am întrebat cine de la cine s-o fi inspirat...

Obiective turistice

Am vizitat fel și fel: castele (multe, multe castele, precum îmi promisese Tati!), centre istorice vechi și fermecătoare, lacuri și râuri, munți și văi, abații și... berării ????... Le voi descrie pe toate la timpul lor (pentru că site-ul ăsta are nevoie de plusvaloare și de ceva vreme îmi tot zic că mai ales merită să zici ce nu s-a mai zis). Boemia de Sud este, cu adevărat, o zonă fabuloasă din punct de vedere turistic și, dacă ar fi să repet această excursie, m-aș duce glonț acolo (fără Brno, Passau, Linz, Melk) și i-aș aloca mai mult timp și mai multă atenție.

M-a încântat nespus să parcurg drumurile unduitoare printre blânde coline presărate cu culturi agricole, ici-colo cu oițe și văcuțe păscând, ochiuri de pădure, iazuri și pâlcuri de case. Ah, casele! Mici, austere, curate și ordonate, eventual câte o jardinieră cu flori la ferestre. Nu știu cum să explic sentimentul pe care mi l-au lăsat. Casele vorbesc despre oamenii care le locuiesc.

Vremea

... Ei, asta ne cam puse bețe-n roate!... Jumătate din vacanță a plouat. Din fericire, nu chiar într-una, adică o zi ploua, următoarea se făcea cât de cât ok sau chiar mai mult. O vreme mai schimbătoare zău dacă am mai trăit vreodată! Și culmea! – când să zici că va fi bine, inclusiv conform previziunilor meteo, hop! o luam de la capăt.

La început am încercat să mă mențin optimistă, amintindu-mi ce zic englezii, că nu există vreme nașpa, ci echipament nepotrivit. La Brno, după ce m-am murat în maxim juma’ de ceas de mers prin ploaie, m-am oprit în primul magazin cu articole sportive și mi-am luat pantofi waterproof (teoretic, și ăia din picioarele-mi trebuiau să fie waterproof, dar se pare că nu erau). În primă fază, am ignorat „geaca-foiță” care mi se lipea de piele, producând efect de saună pe dedesubt, iar când n-am mai suportat, am dat-o jos și m-am bazat oarecum pe umbrelă.

Am ratat multe din cauza ploii: plimbare cu barca la Hluboka, plajă la Lacul Lipno (hi-hi! erau 7,5°C în ziua când l-am traversat; și o vântoasă!...), view-ul de pe dealul Pöstlingberg asupra Linz-ului. Apogeul a fost la Melk. Am parcat, era soare și cald, nu ne-am luat din mașină nici măcar chestiile cu mânecă lungă, ce să mai zic de umbrele sau ceva de genul. În 10 minute aveam biletele luate, am decis să începem cu grădinile abației. Deja se strângeau nori care nu cătau prea bine... Am apucat să ajungem la foișor, maxim 2 minute. Și s-a pus pe plouat, nene!!! Și pe aplicație zicea „ploaia se va opri în x minute” și x minute treceau și ploua și mai abitir!

Aproape am clacat, vă spun sincer, îmi venea să plâng! Tati s-a repezit prin potop la casa de bilete și a cumpărat 2 pelerine de ploaie, din cele de unică folosință. Până la urmă (trecuse vreo oră și ceva), ne-am echipat și-am pornit. Când am terminat, peste încă vreo oră jumate, abia mai picura. Din Ungaria încolo a fost soare și frumos. Pârleala aveam să ne-o scoatem în curând, că așa-i în viață...

În concluzie... Wow! Nici nu știu ce să zic! A fost intens, a fost altceva, a fost magic! Știți ce? De fapt, dacă ar fi s-o iau de la capăt, n-aș schimba nimic! A fost perfect așa cum a fost!

---

VIZUALIZĂRI: 960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI