Cu mașina până în Provence și înapoi

TIPĂREȘTE

Pentru vacanța mare de vara asta am ales din nou Europa. Am ezitat un pic, avem multe idei în cap; mai nou, cum ne mai uităm la câte un film cu peisaje frumoase, cum „ooo, hai și noi acolo!” . Așa am virat de la Grecia insulară😊 la Africa de Sud și de acolo la Turcia, dar pe urmă ne-am amintit un vis al nostru mai vechi, pe care l-am tot amânat din diverse motive: Provence. Și cum ne place să mai ștergem din datoriile vechi, am decis să fie totuși Provence. În acest scop, m-am apucat a-l pisa pe Tati: „hai, caută ceva zboruri spre Nisa, Marsilia, pe-acolo!” , însă el ori n-a avut timp, ori n-a avut chef, ori – cel mai sigur – a făcut niște socoteli (financiare; cât costă avioanele, cât costă închiriatul mașinii) și a propus: „da’ nu mai bine mergem cu mașina noastră?!” „Treaba ta, tu ești șoferul! Eu merg și cu racheta spațială, numai tu să știi să-o manevrezi!”

Și-așa a rămas, că mergem cu mașina noastră. Deci, profitând de faptul că am primit mână liberă 😊, m-am apucat de documentat și de organizat excursia; frumușel, pe zile și pe bucăți de drum care să-l streseze pe Tati cât mai puțin, că știu cam ce gen de șofer e, mai ales în vacanță. Drept vorbind, nici mie nu-mi place să merg (prea) mult cu mașina. Dar, deh, e un rău necesar care te duce de la o chestie faină la altă chestie faină...

Am făcut simulări pe GoogleMaps și am văzut că vom traversa Ungaria, Slovenia și nordul Italiei. Mi-am amintit de mica mea incursiune slovenă de acum 2 ani, în cadru organizat și de frustrarea de a fi trecut la doi pași de minunății ale naturii pe care n-am putut să le vizitez (lacul Bled, peștera Postojna etc) și mi-am frecat mânuțele: ohoho, a venit momentul răzbunării! Mi-am amintit și despre marile lacuri cuibărite în cutele Alpilor Italieni; unul singur ne mai rămăsese nebifat, Garda. Altă datorie de plătit.

Asta a fost partea cea mai grea, cât drum vom străbate în fiecare zi, ce popasuri vom face pe parcurs și unde ne vom întinde oscioarele în fiecare noapte. A urmat partea pe care o iubesc cel mai mult, aceea de a rezerva cazări. Am obiceiul de a reveni periodic asupra traseului și de a mai modifica una-alta, în funcție de ce visez noaptea sau ce mai aflu între timp. Curios e că de data asta mari schimbări n-au fost (în afară de aproximativ jumătate dintre cazări). Sigur, aș fi vrut să mai bag ceva chestii de vizitat, dar, din păcate ziua terestră tot la 24 de ore a rămas... Ba chiar am fost nevoită să mai tai din ele ☹. În mare, iată ce-a rezultat (luați distanțele și intervalele orare cu titlu de aproximare, așa cum le-am găsit eu în simulările făcute).

Traseul

Ziua 1 – Galați – Ploiești; 200 km/3 ore (am plecat vineri după serviciu, cu dublu scop: s-o vizităm pe Mama și să mai scutim din drum);

Ziua 2 – Ploiești – Arad; 550 km/7 ore; ne-am nimerit la Zilele Aradului și am vizitat un pic orașul, care ne-a lăsat o puternică impresie și am decis că trebuie să revenim pentru aprofundare;

Ziua 3 – Arad – Maribor; 600 km/5,5 ore; de fapt, au fost cu vreo 3 ore în plus, căci am decis să părăsim plictisitoarea autostradă ungară și s-o luăm „pe coclauri” ceva mai puțin plictisitoare (mă rog, peisajul maghiar nu e cel mai ofertant, trebuie să recunoaștem); vizitat orașul, care ne-a depășit cu mult așteptările;

Ziua 4 – Maribor – Bled; 180km/2 ore; hi-hi – aici socoteala din târg nu s-a potrivit defel, dar defel cu cea de acasă, pentru că am urmat cu totul alt traseu decât cel inițial, adică nu pe autostrăzile slovene care se aflau în plin proces de reabilitare, ci am luat-o spre nord, pe valea râului Drava, am trecut granița în Austria și pe urmă, printre munți și peste văi, am revenit în Slovenia; toată treaba asta ne-a produs o mare satisfacție, drumul fiind deloc aglomerat și absolut spectaculos în peisaje, însă, desigur, ne-a consumat ceva mai mult timp; în după-amiaza rămasă am făcut un frumos traseu de drumeție prin zonă, iar a doua zi dimineață am dat ocol lacului per pedes, ceea ce voi detalia la un moment dat;

Ziua 5 – Bled – Sirmione; 330 km/3,5 ore; inițial era în plan să ne oprim pe drum la peștera Postojna, pe urmă mi-am amintit că în preajmă se află și Castelul Predjama și că amândouă ne-ar fi întârziat foarte mult, plus că plimbarea în jurul lacului ne consumase o parte din baterii, așa că le-am lăsat pe astea două pentru drumul de întoarcere și am mers glonț; „glonț” e un fel a spune, pe alocuri de-a dreptul ne-am târât pe autostrada pe care se lucra pe largi porțiuni, iar la intrarea în Italia ne-am trezit într-o busculadă de nedescris, am crezut că acolo rămânem, dar, cumva, lucrurile aveau să se lumineze în final; în fine, cu o întârziere de doar 2 ore, am ajuns pe țărmul lacului Garda;

Ziua 6 – traseu cu vaporașul pe lac; ambii, auto și șofer, relaxați și fericiți;

Ziua 7 – Sirmione – Cannes (inițial era Frejus, dar am schimbat cu puțin înainte); 470 km/5 ore; am făcut ceva mai mult din cauza ploii care ne-a însoțit aproape tot drumul, ceea ce nu ne-a deranjat foarte tare („las’ să plouă pe drum și să ne ierte când avem de vizitat” – în mare, am avut noroc în acest sens); ne-a rămas o după-amiază de făcut cunoștință, cât de cât, cu celebra capitală a filmului;

Ziua 8 – vizitat Cannes, pe urmă relaxare pe plajă; deasemenea, mașină și șofer fericiți;

Ziua 9 – Cannes – Frejus – St. Tropez – Thor (Provence); dacă ne-am fi dus direct, am fi ajuns prea repede și nu ăsta era scopul, așa că am luat-o pe coastă, ceea ce în primă parte ne-a prilejuit peisaje minunate; am vrut să poposim un pic în Frejus, dar n-a fost să fie nici măcar în trecere, era ceva concurs de ciclism și am fost deviați, iar în final, spre tristețea noastră, tot pe autostradă ne-am trezit; am reușit însă o frumoasă plimbare cu barca pe canalele din Port Grimaud (unul dintre cele mai exclusiviste locuri din lume) și alta cu picioarele proprii, plus un mic muzeu de artă vizitat, în St. Tropez; pe urmă go north, spre cocheta fermă-pensiune ce avea să ne fie gazdă pentru următoarele 4 zile; nu știu exact câți km au fost (aș putea calcula, dar n-are nicio relevanță), ideea e că am plecat din Cannes pe la 9:30 și am ajuns la fermă în jurul orei 7 seara;

Ziua 10 – vizitat celebra abație Notre-Dame de Sénanque (din păcate, vremea lavandei înflorite trecuse) și câteva dintre satele tradiționale din Luberon: Gordes, Rousillon, Bonnieux, Lacoste, Ménebres;  

Ziua 11 – se anunța în mare parte ploioasă, așa că am zis s-o dedicăm unor obiective „de interior” ; n-a fost posibil în totalitate, dar nici ea n-a fost în totalitate ploioasă; au fost deci: Avignon (Palatul Papilor și celebrul pod Saint-Bénezet – pe care ne-am plimbat cu șiroaiele de apă curgând peste noi), Pont du Gard (cel mai mare pod-apeduct roman conservat în Europa; monument UNESCO), amfiteatrul roman din Orange (monument UNESCO);

Ziua 12 – profitând de vremea frumoasă ce se instalase din nou din seara precedentă, am vizitat Lourmarin, alt sat tradițional, precum și Aix-en-Provence;

Ziua 13 – Thor – Menton; am început drumul de întoarcere spre casă ☹, dar din nou am decis să-l facem oarecum ocolit, cu abatere prin Valensole (la intrarea în sat am dat de o mică plantație de fistic, iar de la magazinul de prezentare am cumpărat câteva borcănele cu diverse, precum și o înghețată de fistic excepțională) și pe lângă Lac de Sainte-Croix, cunoscut pentru incredibilele sale nuanțe de turcoaz; am vrut să ne oprim în nordul lacului, la Moustiers-Sainte-Marie, însă eram cam în întârziere, ne-am abătut doar un pic și ne-am continuat drumul; am crezut că Waze o să ne întoarcă spre autostradă, însă n-a făcut-o, sugerându-ne să urmăm drumul îngust, șerpuitor pe lângă coasta estică a lacului, pe urmă pe lângă Gorge du Verdon, pentru ca ulterior să ne pună să străbatem o regiune muntoasă de o sălbăticie și o frumusețe de neînchipuit – Parcul Național al Prealpilor d’Azur; a fost, pe lângă drumul din Austria, una dintre cele mai frumoase surprize pe care Waze ne-a făcut-o și, desigur, mi-a dat idei de vacanțe viitoare 😊; ne-au rămas câteva ore pentru o ultima baie în piscina hotelului, o masă bună și un pic de plimbare prin acest frumos oraș mediteranean;

Ziua 14 – Menton – Palmanova; 670 km/7 ore; am ales Palmanova pentru apropierea de autostradă și de granița cu Slovenia, gândindu-mă (fără să cercetez, că poate aș fi găsit câte ceva) că n-are nimic de oferit în afară de un pat curat și o cină gustoasă; nimic mai fals – am fost copleșiți de oferta sa turistică și frustrați că n-am putut să-i dăm satisfacție; în plus, tocmai începea ceva festival medieval; în fine, voi detalia cu altă ocazie;

Ziua 15 – Palmanova – Siófok (lacul Balaton) ; 500 km/5,5 ore; de fapt, am făcut mult mai mult (am ajuns seara la 8 și un pic), căci ne-am oprit să vizităm Castelul Predjama și Peștera Postojna; minunate ambele, de neratat;

Ziua 16 – Siófok – Sâmbăta de Jos; 720 km/7 ore; ne-am nimerit la Noaptea Muzeelor la Sate, ceea ce ne-a prilejuit o nouă surpriză frumoasă, vizitarea micuțului muzeu etnografic găzduit de vechea școală și întâlnirea cu oamenii locului (și degustarea de gogoși de casă – absolut de vis!);

Ziua 17 - Sâmbăta de Jos – Galați; 350 km/6 ore (cu o mică abatere pentru revizitarea Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus); după aproape 6000 km și 5000 de poze, din nou acasă (sentimente amestecate) ! 😊 The end.

Câteva date logistice acum, poate interesează pe cineva. Am făcut niște calcule, dar, desigur, unele cheltuieli pot fi foarte variabile (precum cazările și mâncările).

Transport

Benzina – există și aici variații de preț, după cum știți; în mare, mai scump cu cât te apropii de autostradă și cu cât te depărtezi spre vest (-ul Europei). Prețurile din România le cunoașteți; în Ungaria am cumpărat cu 582-600 ft/l (1,45-1,5 euro/l), în Slovenia cu 1,6-1,7 euro/l, iar în Italia și Franța prețurile au fost asemănătoare, 1,6-1,95 euro/l. Culmea – cel mai ieftin am cumpărat din Franța, în apropierea autostrăzii, la ieșirea din La Colle-sur-Loup: 1,61 euro/l; nu înțelegeam de ce e coadă. Per total, am cheltuit aproape 700 de euro pe combustibil.

Vignetele (Ungaria și Slovenia). Am luat pentru câte o lună (altă variantă ar fi fost pentru câte o săptămână la dus și alta la întors; mai scump, desigur) și au costat 28 de euro pentru Ungaria (cumpărată de la o benzinărie Mol) și 32 de euro pentru Slovenia (vintrica.com). Pentru Austria n-a fost nevoie să luăm vignetă deoarece am circulat doar pe drumuri fără taxă.

Autostrăzile (Italia și Franța). Se plătesc „pe segment” și costă în funcție de complexitatea lucrărilor de construcție (asta știu de la un fost rezident în Italia, care ne-a spus că A10, Genova – Ventimiglia, numai tunele și viaducte, este cea mai scumpă autostradă din Italia). Procedura este simplă, iei bon de la un automat când intri pe drumul cu taxă și plătești la alt automat, când îl părăsești, un soft calculând suma în funcție de numărul kilometrilor parcurși. Ca să vă faceți o idee, traversarea Italiei (nord) ne-a costat 66,3 euro la dus și 58,7 euro la întors (traseul fiind un pic diferit pe porțiunea din apropierea graniței italo-slovene). În Franța am plătit 42,3 euro pentru circulat pe autostradă, aici preferând mai ales drumurile secundare.

Parcări. Unele cazări n-au avut inclusă parcarea și a trebuit s-o plătim separat (în general, am observat că hotelurile franceze nu prea includ prețul parcării în cel al cazării). La Sirmione am ales un hotel din centrul vechi, unde pătrunderea vehiculelor este drastic restricționată și unde multe hoteluri, inclusiv al nostru, au contract cu o parcare privată uriașă ce se află înainte de intrarea în peninsulă. Aici am plătit 20 de euro/zi (40 în total), în acest preț intrând și transferul cu niște mașinuțe speciale. Hotelul din Cannes a procedat asemănător, ne-a facilitat rezervarea unui loc de parcare în apropiere, oferindu-ne și un mic discount, costul final fiind de 42 de euro. La Menton am plătit 9 euro pentru un loc în parcarea hotelului, iar la Balaton 1 euro/oră. Alte parcări (Port Grimaud, St. Tropez, Predjama, Postojna etc) au adunat o sumă neconsistentă (să zic, în jur de 25-30 de euro). Am nimerit și multe parcări gratuite; la Avignon, de exemplu, este organizat un lot uriaș de parcare pe insula din mijlocul râului Ron, de unde transferul spre centrul vechi se face cu un shuttle, totul gratuit; la canionul Vintgar, lângă Bled – ceva asemănător; prin satele turistice din Provence, în general, am parcat fără plată (câteodată că așa era regula, câteodată din motiv de weekend).

Ne-a mai costat câte 34,3 euro/persoană biletul de o zi pe lacul Garda (vaporaș).

Total-general transport = aproape 1000 de euro.

Câteva vorbe despre aglomerație. Fiind perioadă de vară, ne-am setat corespunzător și am reușit să nu ne crizăm din acest motiv. În plus, vacanță fiind, am încercat să părăsim autostrada ori de câte ori ne-a permis timpul; câteodată de voie, câteodată îndrumați de aplicația de orientare (cum au fost cazurile Austria și Prealpii d’Azur). N-am regretat niciodată alegerea făcută, aceasta prilejuindu-ne priveliști frumoase și o mai bună cunoaștere a locurilor parcurse. Astfel, am avut ocazia să admirăm minunatele sate de munte slovene și austriece, cu ale lor proprietăți parcă trase cu linia, cu casele îmbrăcate în flori, cu turlele bisericilor împungând bolta albastră.

Autostrăzile au fost în general aglomerate, în special cele din Slovenia (multe porțiuni fiind în lucru), Italia și Franța, pline-ochi de tiruri (ceva mai bine sâmbăta și duminica, dar nu cu mult). Am prins multe ambuteiaje („coda” în italiană, „boushon” în franceză) care ne-au întârziat pe ici, pe colo. Centrul Europei este deja sufocat din acest punct de vedere și nu știu care ar putea fi rezolvarea – construirea de noi autostrăzi?! ; lărgirea celor existente?! – nu mă pricep. În Ungaria și România – mult mai bine, cel puțin la întoarcere, când s-a nimerit să fie weekend. Rămâne încă o problemă bucata întreruptă de A1 Margina-Dumbrava, o porțiune de 15 km pe care, dacă ai ghinion, poți s-o faci bară la bară într-un timp nepermis de lung (ni s-a întâmplat acum 2 ani, și la dus, și la întors). De data asta am fost norocoși. La dus, Waze ne-a deviat după Deva pe vechiul drum spre Arad (E68; foarte frumos și neaglomerat cine știe ce într-o zi de sâmbătă), iar la întors am străbătut cei 15 km cu aproximativ 70km/oră, ceea ce a fost mai mult decât ok. Și rămâne, desigur, problema că dincoace de Carpați autostrăzile sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire!

Despre cazări și mâncări n-o să detaliez aici, și-așa m-am întins cam mult (dar o voi face cu alte ocazii); în plus, repet, sunt cheltuieli variabile de la caz la caz. Nu amintesc decât despre obiceiul (prost pentru noi, bun o fi pentru ei) al italienilor și al francezilor: siesta de prânz, când mâncătoriile sunt închise. La italieni mai găsești câte o felie de pizza, câte un sendviș-ceva, dar în Franța poți să dai cu tunul și nimic-nimicuț!

Chestia asta chiar ne-a produs ceva frustrări, căci pornisem chitiți să testăm la greu renumita gastronomie provensală, însă până la urmă am mâncat ce-am găsit și când am găsit. În mare, ne-am lovit de aceeași problemă a desincronizării: mâncând dimineața mai mult decât de obicei, nu ni se făcea foame între 12 și 14, când restaurantele franțuzești servesc prânzul. În schimb, pe la 4-5 când ne pălea pe noi foamea, nu mai găseam nimic deschis. A, ba da; rămân deschise câteva, dar oferă doar băuturi și, eventual, dulcegării. Frustrare maximă. Când am cedat nervos și ne-am lămurit că la băieții ăștia e mai bine să mănânci când nu ți-e foame decât să nu mănânci când ți-e foame, a trebuit să plecăm acasă. Așa e-n viață...

Per total, a fost o călătorie minunată, care ne-a relaxat și ne-a energizat în egală măsură. Am plecat setați pe chestiile astea și ne-a ieșit 100%. Mi-a plăcut să fiu copilot&fotograf&DJ, muzica ne-a însoțit aproape non-stop și o să vă invit să priviți câteva fotografii drăguțe pe fondul uneia dintre piesele mele preferate. Enjoy!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 100 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI