… și Transilvania

TIPĂREȘTE

Bistrița - Sighișoara - Bazna - 194 km.

În vechime, în Transilvania au fost ridicate - în scop de apărare împotriva invaziilor popoarelor migratoare - 7 cetăți fortificate (la care s-au mai adăugat mai apoi alte două). Sibiul a fost considerată principala cetate, celelalte fiind considerate secundare. Aceste cetăți sunt: Sibiu (Hermannstadt), Sighișoara (Schasburg), Bistrița (Bistritz), Orăștie (Broos), Mediaș (Mediasch), Cluj-Napoca (Klausenburg) și Brașov (Kronstadt). Cele bolduite sunt cele vizitate în această excursie.

Sighișoara

Din lipsă de timp, am vizitat doar Cetatea Sighișoarei. Ș iată ce am aflat: Este o veche cetate a Transilvaniei, înființată pe la 1280. Pentru a fi apărată de năvălirile barbare, s-a construit, în anul 1350, un zid de 3 metri, (mai apoi înălțat la 6-7 metri). Numele românesc Sighișoara apare în anul 1435, fiind o “adaptare” a numelui maghiar Segesvár. A avut și turnuri de apărare și observație, 14 la număr, care aparțineau câte unei bresle, turnuri din care au mai rămas 9. Este construită pe două terase aflate - cum altfel decât - pe un deal, cea de jos fiind numită Dealul Cetății, iar cea de sus Dealul Școlii, pentru că în anul 1619 aici a fost dată în folosință o școală.

Am pornit și noi urcușul și umblatul prin cetate, trecând pe lângă Turnul cu Ceas, construit în sec. al XIV-lea, cel mai solid dintre cele 9 turnuri ale cetății, pe sub care urma să și ieșim. Am dat o tură în jurul Bisericii Mânăstirii, care a aparținut călugărilor dominicani, apoi am continuat urcușul admirând străduțele și casele vechi-vechi. Tot dând roată, am trecut și pe lângă vechea primărie (1886-1888), ajungând și la unul dintre turnuri, Turnul Cizmarilor, am trecut și pe lângă Turnul Croitorilor, și uite-așa am ajuns și la Scara Acoperită, pe unde urcau “școlerii” , scară construită în 1642. La început avea “doar” 300 de trepte, acum am înțeles că s-au mai împuținat! Multe, puține, i-am lăsat pe cei mai tineri să urce treptele și eu am luat-o frumușel pe drumul pietruit. Chiar dacă am ocolit puțin, credeți-mă, a meritat! Și am ajuns sus, la Biserica din Deal, o veche biserică evanghelică, construită în mai multe etape, construcție lungită între anii 1345 și 1525.

Tot dând noi roată, am trecut și pe lângă turnul Tăbăcarilor și am ajuns din nou la Turnul cu Ceas. Ne-am strecurat pe sub el și am coborât către oraș și către parcarea de unde autocarul ne-a dus la Bazna, unde am și înnoptat la Casa Bazna (vezi review aici).

Bazna (am notat eu) era numită în germană, Bassen, iar în maghiară Felsőbajomși este o localitate menționată în anul 1270, când Ștefan al III-lea a dăruit satul unui nobil care, neavând urmași, a cedat-o și el Capitulului de Alba.

Din păcate satul este destul de gol, mulți sași plecând încă de dinainte de ’89, plecările continuând și după această dată. Multe case părăsite, neîngrijite, lăsate în grija câte unui vecin. Vara, cei plecați se mai strâng în sat pentru a depăna amintiri de demult.

Dar satul este și o cunoscută stațiune balneară. Izvoarele cu ape minerale sărate au fost descoperite pe la 1670. Inițial au fost proprietatea bisericii, care construiesc o bază de tratament.

A doua zi am mers în plimbare până la Biserica Evanghelică Fortificată din Bazna, construită în interiorul unei cetăți, biserică construită pe la sfârșitul secolului al XIV-lea.

Aici, în biserică, am tras cu pâlnia/urechea la un concert de orgă, orgă construită de Johannes Hahn, fiind terminată în anul 1757. O doamnă extrem de educată (cel puțin în ale muzicii), ne-a explicat câte ceva despre orgă și construcția ei, apoi ne-a și exemplificat auditiv ceva din ABC-ul muzicii de orgă. La final ne-a încântat cu un recital, înterpretând câteva piese celebre de orgă. Interesantă a fost o piesă compusă - parcă - de Bach, interpretată numai cu picioarele!

La ieșire, surpriză! (nici o surpriză, știam, ne-a costat 25 de euro de persoană), ne aștepta o căruță care urma să ne ducă, drum de vreo 5 km. la Biserica Fortificată Evanghelică din Boian.

Boian este o localitate foarte veche, prima parohie fiind atestată pe la 1300. Comitatul de care aparținea a fost dat lui Ștefan cel Mare de către Matei Corvin în sec. XV (așa se explică prezența, atât pe turn cât și pe biserică, a stemei Moldovei, un cap de bour cu stea, lună și soare), dar prima biserică a fost construită pe la 1400. În sec. XVI au fost aduse îmbunătățiri majore, ajungând la stadiul de biserică fortificată.

Dacă pentru întreținerea Bisericii din Bazna s-au găsit fonduri - în special din partea sașilor localnici și a celor plecați, Biserica Fortificată din Boian mai așteaptă încă. Am servit, din partea casei, câte un pahar de vin bun, ne-am mirat cum de mai rezistă biserica, și ne-am întors la Bazna.

Bazna - Sibiu - Cozia - București - 343 km.

Ziua a 6a - în ziua cea de pe urmă - a excursiei, nu a mea - am pornit către casă.

Deși nu acum am trecut prin Brașov (ne-am întors prin Sibiu-Pitești) fiind vorba de Transilvania, am introdus aici câteva impresii din vizita noastră prin Brașov, unde ne-am oprit de fapt la ducere.

Brașov - Ceva urme ale municipiului de astăzi datează de prin sec. IV, dar nu există vreun document - până în sec. XIII - care să amintească ceva despre oraș. Centru multietnic era format la început din Cetatea Brașovului, având trei suburbii, locuite de cele trei etnii principale: Șcheii, locuit de români, Brașovechi, locuit de sași și Blumăna, locuit de maghiari. Numit la început Bârsa/Bărsa, redenumit de slavi Barsov (dar fiind cunoscut de-a lungul timpului și sub alte denumiri) a devenit Brașovul de azi.

Placă turnantă a comerțului în secolele trecute, în Brașov a apărut, în 1399, prima școală românească, în Șcheiul locuit pe atunci de români. Aici a apărut și prima tiparniță, ce a contribuit foarte mult la răspândirea învățăturilor în spațiul românesc.

Am pornit scurta vizită cu Turnul Alb, iar ghidul - cam comod în comentarii - ne-a spus că turnul a fost construit între anii 1460 și 1494, fiind mai înalt - că de aia e turn de veghe - cu 30 de metri decât zidurile de apărate ale vechii cetăți. În 1689 a ars într-un incendiu, fiind renovat abia pe la 1723. Gata - ne-a spus destul.

După el, Turnul Negru (care e alb-alb), construit cam în aceeași perioadă cu Turnul Alb, fiind numit Negru pentru că tot în 1689 a fost înnegrit de acelaș incendiu care a afectat și Turnul Alb. Ne-am tras apoi căte Piața Sfatului, loc emblematic la Brașovului, și apoi am vizitat - cum altfel - Biserica Neagră. Este biserica comunității luterane din Brașov și a fost construită pe locul unei vechi biserici romane, construcția Bisericii Negre fiind începută în 1377, și este reprezentativă pentru stilul gotic. Incendiul din 1689 a avariat-o, datorită fumului căpătându-și numele de Biserica Neagră. După incendiu, a fost numită Biserica Sf. Maria. Între anii 1836 și 1839 se construiește o mare orgă, cu 4000 de tuburi. În clopotniță avem un clopot de 6 tone, fiind cel mai mare clopot din țară.

Am trecut pe lângă Poarta Ecaterinei, construită între două bastioane - al Țesătorilor și al Fierarilor - cu scopul de a ușura intrarea șcheienilor în Brașov. Am tot hălăduit pe străzi cu case vechi-vechi, și am ajuns la Strada Sforii. Este pe locul 3 în Europa, ca îngustime, având în medie circa/aproximativ/în jur de 1,20 metri lățime. Luminată, curată, îngrijită fără bunecunoscutul miros de urină întâlnit pe alte meleaguri!

Am ajuns cu bine și la Sibiu. Am dat o tură prin oraș, încercând să “prindem” câteva obiective. Am pornit din Piața Mare, loc emblematic al orașului, ne-am îndreptat către Podul Minciunilor, am admirat Turnul Sfatului, am pozat Catedrala Evanghelică, și în final nu am putut rata Caterdrala Mitropolitană din oraș, biserică ortodoxa dar construită în stil arhitectonic bizantin. Am intrat și pe străduțele cu construcții vechi, cu aer medieval și - Bucureștiul fiind încă departe - am luat colbul în copite. Nu noi, autocarul!

Cozia - Una din opririle pentru oareșce cerințe fiziologice de tot felul (că omul mai și mănâncă) a fost în Căciulata - unde altunde decât - la Mânăstirea Cozia. O biserică construită de Mircea cel Bătrân între anii 1387 și 1391. În hrisovul dat de Mircea cel Bătrân se atestă nu numai biserica ci și localitatea Călimănești.

La cele două inundații, din 1970 și 1975, mânăstirea a trecut prin momente dificile, pentru că apa a urcat până la baza ei. O plăcuță de pe peretele mânăstirii arată până unde a urcat apa la inundațiile din 1975. Am stat noi ce-am stat și apoi am luat drumul către casă.

Cam asta a fost excursia noastră, care a meritat toți banii, lungă, frumoasă, relaxantă. Vă doresc multe asemenea tururi, de care să vă bucurați! Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 369 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI