Suceava, judetul Suceava – this is Bucovina

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Circuite / mini-circuite "Mănăstiri bucovinene", #LA PAS PRIN BUCOVINA" (deja existentă pe sait)

@danyo:

Sunt tot mai multi cei care reduc timpii alocati fotografiei in excursiile lor, mai ales acolo unde sunt monumente deosebite precum cele din nordul Moldovei. Se spune ca fotografiind intens pierzi destul din frumusetea locului. Acum cred ca maxim o luna, dupa ce am scris despre pestera Postojna, undeva intr-un ecou spuneam ca imi plac sau mi-ar place pesterile unde fotografiatul este interzis si ca am ramas cu mai multe imagini in memorie de la Perama decat de la Postojna. Dar e greu si sa renunti sau sa tot reduci numarul de poze, e greu si sa fotografiezi cat poti de mult, noi oamenii suntem mereu nemultumiti!

Vacante frumoase!

@elviramvio: Asa este; de acord cu postarea dvs....Dar, daca ma intrebati ce am retinut din Topkapi, sau Aya Sofia... raspuns - nimic. Am ajuns la ele doar o data. Basilica Cisterna, am fost de 2 ori, ca sa vad acea rezerva de apa... Dolmabahce, fotografiatul interzis... deci am retinut, etc.

Fiecare articol incarcat de mine, sau "x-ulescu ", reflecta in realitate, subiectivismul fiecaruia. Mie imi place sa explorez; sa nu aflu tot de pe internet. Din aceasta cauza, dau foarte putine detalii. Incerc sa transmit oamenilor, dorinta de a explora... In fine. Multumesc pentru ecou

@danyo:

Din păcate la fața locului găsim de obicei foarte puține informații iar dacă ghizii diferă de la o vizită la alta, atunci și informațiile diferă puțin sau chiar mai mult. Și mie îmi place să explorez cum spuneți, unele obiective le văd și apoi mă documentez dar am constatat că este mult mai bine să știi ce trebuie să cauți, explorarea este mai interesantă și mai bogată iar ultima vacanță mi-a dovedit asta. Iar internetul, fie că vrem, fie că nu vrem să recunoaștem, este foarte util în a afla ce trebuie explorat sau ce reprezintă ce am văzut și toți uzăm de el. Chiar citind doar articole de pe AFA. Am în urmă o epocă, din păcate cei mai frumoși ani ai mei, în care informația era aproape tabu iar vizita la multe obiective turistice românești era mai mult pentru privit, restul rămânea o enigmă pentru că informația adevărată era în acele biblioteci la care puțini aveau acces.

Va doresc plimbari frumoase in vara asta!

@danyo: Un articol foarte interesant pe care mi-as fi dorit sa-l citesc încă de ieri când am văzut ca a fost postat însă cum nu am reușit, ma bucur de el la prima ora. A fost scris ca o poveste, însă cu foarte mult umor care sa piste însă. Am citit și remarca ta privind fotografiatul precum și ecoul scris de Elvira.

Acum îmi spun și eu părerea, mi-ar plăcea sa am o clona, eu sa admir locurile iar clona sa facă poze. Așa este, in momentul in care faci poze pierzi mult din ceea ce vezi pe viu cum s-ar spune.

Pe de alta parte pozele ne aduc aminte in timp de lucruri pe care le putem uita, sau poate in unele situații atunci de abia vedem lucruri care ne-au scăpat.

Felicitări pentru articol, citit și votat cu plăcere.

@danyo: Frumoasa zona descrieti! Si nu fac nici-un secret in a afirma ca este, pentru mine, desi departe, zona care imi place cel mai mult si de unde am cele mai frumoase amintiri. Unele din amintirile mele, le-am mai povestit sub forma de ecouri la articolele scrise de alti membri AFA. Pe unii I-am si indemnat sa scrie despre Bucovina, iar articolele lor m-au bucurat mereu. Si pentru ca ati descries Voronetul as aminti ceva din 2009. Fiind intr-un concediu de o saptamana la Vatra Dornei, am vizitat si manastirea Voronet. Eram un grup de opt personae, iar la fresca pe care o consider capodopera ortodoxiei, Judecata de apoi, ghidul din mine a dat pe dinafara si am inceput sa povestec, impreuna cu cumnatul meu mai mic, despre fresca pe care o aveam in fata. La un moment dat, ghidul unui grup de turisti italieni vine si ma roaga sa traduca si el grupului pe care il conducea. Sigur ca am acceptat si au aflat si italienii ce ar fi trebuit sa afle de la ghidul manastirii.

Dar destul cu vrajeala la ora asta matinala!

Numai bine si calatorii placate!

@liviu49: Nu pot sa nu răspund provocării. Am întâlnit prin călătoriile mele ghizi pe care ii ascultai de mai mare dragul, e normal un volum mare de informații îl uiți intr-un procent mare, însă măcar atunci ai primit ceea ce trebuia. Iar pentru un ghid cred ca ar fi cea mai mare mândrie a lui sa știe cât mai multe despre ceea ce prezintă. Sunt însă și ghizi pe repede 'nainte și atunci când mergem undeva unde este ghid ne simțim ca la loterie, avem sau nu noroc.

Ma bucur de fiecare ecou pe care îl postați și nu știu cum sa va fac sa ne împărtășiți și prin articole călătoriile întreprinse.

@mishu: Chiar daca am fost mult timp ghid turistic, am mai participat in excursii si in calitate de organizator de grup, sau ca simplu turist. In perioada in care am facut cele mai multe excursii, 1972-1982, ghizii nu erau simpli vorbitori de pe scaunul cu microfon. Aveau datoria de a cunoaste si a reusi sa prezinte turistilor obiectivele care erau vizitate. Si am avut parte de ghizi care ne-au facut sa regretam ca se incheie vizita la un anume obiectiv. In plus la manastiri, sau muzee, erau ghizii locali, care ne ofereau foarte multe detalii interesante. Eu de joi stiam ce grup voi conduce la sfarsitul saptamanii, pe ce traseu, unde aveam cazari si mese asigurate, baremurile de masa si primeam carnetul de cecuri cu care urma sa platesc cazarea si masa. La agentia de turis se gasea totdeauna un numar de telefon la care puteam sa iau legatura cu organizatorul grupului si cu care puneam la punct, cel tarziu vineri la pranz, toate detaliile excursiei (locul de intalnire, ora intalnirii, eventuale opriri pentru preluarea unor turist, etc). De la organizatorul grupului aflam si care era componenta grupului (grad de cultura, de studii, etc). In functie de componenta grupului imi stabileam graficele zilnice, fisele cu datele locurilor si zonelor pe care urma sa le vizitam. Era ceva munca, pentru ca altfel riscai sa strici o excursie si chiar sa fii oco; it la repartizari de grupuri. In general eram pregatit cu foarte multe detalii, dar preferam varianta interactiva, sa-i provoc pe turisti sa-so doreasca sa afle cat mai multe amanunte. Chiar ii indemnam pe cei care mai fusesera in acele locuri sa povesteasca impresiile lor anterioare. Si asa timpul trecea mai repede si, poate cu mai mult folos pentru turisti. Nu am mai avut ocazia de ghizi pe nicaieri, exceptand pe cei de la pesteri. La manastiri, muzee, expozitii nu prea am mai intalnit ghizii locului, ca alta data. Norocul nostru la concediul din 2009 din Bucovina am fost eu si cumnatul meu mai mic (mai ales la Voronet si Humor) care mai stiam cate ceva si le-am explicat si celorlalti membri ai grupului.

Dar m-am intins iar la povesti si s-ar putea sa va plictisesc.

Numai bine si calatorii placute!

@elviramvio:" Am în urmă o epocă, din păcate cei mai frumoși ani ai mei, în care informația era aproape tabu iar vizita la multe obiective turistice românești era mai mult pentru privit, restul rămânea o enigmă pentru că informația adevărată era în acele biblioteci la care puțini aveau acces. "

Nu stiu cum sa reproduc altfel citatul dvs. dar cred ca s-a prins lumea ca nu sunt slovele mele. Vad ca suntem amandoi suntem la aceasi categorii de varsta, cea a oamenilor cu mai multe amintiri. Eu am o alta parere, legata de informatia turistica in perioada tineretii noastre. Eu am fost abonat din 1980 pana in 1990 la revista Romania Pitoreasca, care se gasea la toate chioscurile de ziare. In mai toate librariile, mai ales in cea pe care v-am amintit-o intr-un ecou la biserica Kretzulescu, carti di colectia Muntii nostri, unde erau date toate amanuntele necesare unei drumetii pe munte, erau cari despre cele mai importante manastiri din tara (carti despre manastiri se mai gaseau la libraria Patriarhiei din str 30 Decembri), lacurile importante, statiunile montane si cele de pe litoral erau prezentate in multe brosuri, editate la Editura Sport-Turism. Eu pastrez si acum o carte aparuta in 1979, la aceasi editura, pe care am mentionat-o ca sursa de documentare in articolele mele. Este vorba de Romania, ghid atlas al monumentelor istorice, care este pricipala mea sursa de imformare. Deci se putea! Sau poate asta e parerea mea, personala.

Numai bine si calatorii placute!

@elviramvio: Intr-o era a vitezei, totul este … in mare viteza. Ghizii sunt mai buni, sau mai rai. Internetul… offf... da cu o mana si ia cu doua.

Referitor la poze… mai fac cateva, dar nu la nivelul la care eram obisnuit. Tot caut pozele de la Nessebar, si nu gasesc nici una…. mi-ar fi placut sa scriu si despre locul ala.

multumesc pt ecou

@mishu: De acord cu clona. De acord cu pozele. Dar, doamna… va rog …. in primul si ultimul rand sunteti acolo pentru dumneavoastra si prin meritul dvs... Noi… doar “furam” din viziunea si mai ales, din visul dvs. Sunt un "simplu hot"

Multumesc pt ecou

@liviu49:

Nu ma intelegeti gresit, nu sunt impotriva pozelor si am din concedii enorm de multe. Pana sa ma apuc cu ambele maini de AFA asta era ocupatia soțului, acum fotografiem amandoi si asa nu ne mai ciondanim ca nu a fotografiat ceva ce imi doream eu. Din niste ani anterevolutie avem si diapozitive color si stiți ce chin era cu ele. Dar daca esti preocupat doar sa faci poze, iti scapa multe amanunte si spun asta din experienta, devine ceva asemeni orientarii doar cu GPS, fara unii sunt morti, se ratacesc. Nu glumesc, avem prieteni in situatia asta, ma refer si la orientare si la vizitari in care sunt preocupati doar de poze reusite si apoi, cand discutam despre cele vazute, se mira ca ei n-au vazut asa ceva!!!

O seara frumoasa! Si astept un articol!!

@danyo: Interesant și amuzant răspuns ????

@elviramvio: Pentru mine pozele, harta Romaniei si Ghidul atlas al monumentelor istorice sunt suficiente pentru a putea scrie un articol. Sigur ca daca nu ma ajuta neuronal cu amintirile poate iesi o lucrare stiintifico-fantastica, su o harababura. Imi aduc aminte ca in octombrie 2015, uitandu-ma pe pozele din concediul din 2009 la Vatra Dornei, neuronul m-a zgandarit tare mult si in doua saptamani am scris mai mult de 20 de articole despre acel concediu. Bine ca nu le-am publicat, pentru ca la lungimea lor (peste 10 pagini), ati fi dat cu pietre dupa mine. Plus ca pozele facute pana acum au fost facute pentru a avea amintiri cu locurile, dar mai ales cu oamenii cu care am fost in concedii, excursii sau drumetii. Acum daca mai apuc sa plec pe undeva voi face si poze pentru mine, dar si pentru AFA. E adevarat ca neuronul ma ajuta foarte mult pentru a memora locuri si lucruri pe care le vad pentru prima data, detalii care mi-au placut, iar cand ajung acasa incerc o documentare despre locurile pe unde am fost. O asemenea documentare m-a dus la AFA si de atunci nu mai scapati de mine. Cu GPS-ul nu sunt nici eu prieten, poate unde am fost obligat multi ani, ca ghid, sa memorez multe repere, indicatoare, harti, etc, pentru a nu rataci grupurile pe care le conduceam. Mai ales ca am cazuri cand baietii mei s-au luat dupa GPS si a trebuit sa-i scot din Deva, sau Ploiesti, cand s-au luat dupa GPS.

Uite m-ati corrupt sa scriu si sper ca nu v-am plictisit pe cei care veti avea curajul sa cititi.

Numai bine si calatorii placate!

@elviramvio:

Înainte de AFA eu nu făceam poze chiar deloc. Acum fac exclusiv pentru AFA. Mie nu-mi folosesc.

@liviu49: Munții noștrii a lui Ică am toată colecția, uneori o și folosesc

@danaeldreny: Va invidiez si va admir in acelasi timp. Eu am pierdut toata colectia Romania Pitoreasca si Muntii nostri pe care le mai aveam pana in revolutie. Am tot imprumutat din carti, in stanga si in dreapta, pana am observat ca au inceput sa apara prea multe locuri goale prin biblioteca. La un moment dat nora mea cea mica a inceput sa cumpere carti care apareau legate de cate un ziar si asa biblioteca mea devenise neincapatoare. Dupa mutarea baietilor la casa lor, s-a mai linistit prin biblioteca. Mai am carti, anuare statistice, almanahe, dinainte de 1989, pe care le mai citesc copiii mei.

Mai am inca multe poze, alb-negru, color, pe hartie sau pe calculator, din multe aventuri prin tara sau pe afara, pe care le pastrez.

Numai bine si calatorii placute!

@liviu49:

Mulțumesc, asemenea!