Relaxare la superlativ

TIPĂREȘTE

A venit si cea de-a treia zi a miniconcediului din 2020 in Bucovina!

O zi care se anunta frumoasa, fara urma de nori, de vant, sau alte piedici naturale.

Dupa micul dejun, din traista proprie (la pensiune ora de mic dejun era dupa 9), revederea pe harta a traseelor propuse, verificarea bagajelor pe care le luam cu noi, urcarea in masina si la drum sofer! Drumul de la Pensiune ne scoate in DN 17, unde viram la stanga spre Campulung Moldovenesc. Drumul este insotit, mai aproape sau mai departe, de raul Moldova sau calea ferata de la Suceava la Magura Ilvei iar padurile adauga un plus de frumusete. Traversam Vama, Prisaca Dornei, iar dupa traversarea Moldovei, la stanga apare DJ 177 B, cel care merge, pe langa pensiunea Casa Poveste (unde nu reusisem sa ne cazam) trece apoi prin pasul Prihodiste, pentru a junge la codrii seculari de la Slatioara. De aici se continua spre Stulpicani si apoi la Frasin, aproape de pensiunea unde am fost cazati.

La cativa kilometri de la aceasta intersectie, la intrarea in Campulung, in apropierea garii Campulung Est, la stanga este DJ 175 A cel care merge tot spre Chiril, urmand cursul raului Izvorul Alb, cheile Izvorul Alb, in apropierea manastirii Sihastria Raraului, pentru a iesi apoi in drumul care pleaca din Transrarau spre Pietrele Doamnei si statia meteo. Desi ne tenta acest drum, pentru ca aveam mult de mers si vizitat, am preferat sa ne continuam drumul pana la Pojorata, unde am virat la stanga pe DJ 175B, cunoscut ca Transraraul. Pe teritoriul comunei, pe DJ 175B intalnim mai multe pensiuni, aspectuoase, iesim din comuna si ne continuam drumul insotit de paraul Colbul. Drumul urca incet, fara fara prea multe curbe si acelea largi, fara probleme la condus, iar pensiunile si cabanele sunt frecvente pe aceasta portiune. Inainte de a intra in zona impadurita, la dreapta, mai multe indicatoare ne recomanda un drum, pe valea Surii, spre mai multe cabane. Drumul nostru continua prin padure si inscurt timp apare prima curba mai stransa, semn ca suntem totusi pe munte. Dupa un scurt aliniament intalnim o serie de circa 10 serpentine in ac de par care ne trezesc la realitate, dar ne trezesc si admiratia fata de peisajul pe care il vedem. In scurt timp ajungem la primul punct de belvedere, pe Saua Fundul Colbului. Ne dezmortim ciolanele, sau oasele, (fiecare dupa ce are in dotare) si ne punem pe admirat peisajul, dupa facem cuvenitele poze in natura. Ne uitam in urma (fara manie) admiram sarpele de asfalt care urca dinspre Pojorata, observ o turla de biserica (banuiesc ca era de la o manastire), dar ne aducem aminte ca mai e mult pana departe si ne asteapta drum lung de mers. Asa ca pauza s-aterminat si la drum! Nu mergem prea mult, doar cateva serpentine si oprim din nou. Un alt punct de belvedere de unde putem admira Pietrele Doamnei si statia meteo. Alte poze, alte vizionari de peisaj si ceasul ne permite sa urcam la Pietrele Doamnei. Dar ar fi fost prea frumos sa si reusim! La cateva sute de metri, ajungem in intersectie si vrem sa viram la stanga, dar surpriza. In acea zi la Pietrele Doamnei era interzis de urcat pentru simplii muritori. La hotel era o adunare electorala in vederea alegerilor locale de peste doua saptamani. Asa ca ne continuam drumul ca niste calatori adevarati, de acum pe DJ 175A, cel care vine pe valea Izvorului Alb. Intalnim in stanga drumul spre Manastirea Rarau, dar acesta nu era in programul nostru, iar dupa putin timp, dupa ce incep sa apara primele casepe stanga drumului apare raul Chiril Putna, care ne va insoti pana la varsarea acestuia in Bistrita, la terminarea Transraraului. De aici drumul nostru va continua pana la Vatra Dornei, pe valea Bistritei, pe DN 17 B, care vine de la Poiana Largului. Inainte de varsarea Colbului in Bistrita strabatem cheile Bistritei, traversam Rusca, Ortoaia, Dorna Arini. In dreapta zarim cladirile construite din lemn ale Manastirii Acoperamantul Maicii Domnului, ridicata de un binecunoscut arhiepiscop de la malul marii, pe terenul care ii apartine. Intram in Vatra Dornei si facem un scurt popas in parcul orasului. Scurt am programat noi, dar nepotica a avut alt plan. Am parcat masina aproape de vila in care am fost in 2009, fiind mai liber acolo. Dar la intrarea in parc primul lucru pe care l-a vazut a fost locul de joaca. Asa ca bunica a ramas cu nepoata sa se joace, iar eu le-am aratat baiatului si norei parcul, cu ce are el frumos. Cu mari eforturi amteusit sa convingem nepoata sa mergem mai departe, promitandu-i ca o vom plimba cu calul. Pacaleala a tinut asa ca ne continuam drumul pe DN 17 spre Campulung, dar nu ne intoarcem la pensiune. Mergem spre satul muzeu Ciocanesti. La Argestru am refacut provizia de apa de la izvorul de pe sosea, le arat, in spatele garii, uzina de aglomerare a minereului de uraniu extras de la Crucea si care este expediat apoi cu trenul la Feldioara. Dupa ce traversam Iacobeni, centru de exploatare a manganului (nu stiu daca mai functioneaza), la iesire in stanga se merge pe DN18, drm care merge spre Maramures, prin pasul Prislop, urmand cursul Bistritei Aurii, de data aceasta. In scurt timp intram in Ciocanesti, prilej pentru a admira, dupa 12 ani frumusetea caselor di satul muzeu. Din pacate, desi era sambata, Muzeul oualelor incondeiate era inchis si cum Manastirea Ciocanesti (Recele) o mai vazusem, iar Manastirea Stefan cel Mare sau Botos nu erau in programul nostru, ne continuam drumul spre Herghelia Lucina. Aflam de la localnici ca drumul peste Obcina care iesea in Fundul Moldovei era destul de prost, hotaram sa ne intoarcem la Iacobeni, iar de acolo, pe DN 17 sa ne continuam drumul spre Pojorata. Nu fara a admira frumusetea peisajului din pasul Mestecanis, iar putin dupa iesirea din serpentine din dreapta sa ne insoteasca raul Putna pana la intrarea in Pojorata. Aici viram la stanga pe DJ 175, avand ca vecini, pe langa padurile de molid si pajistile numeroase si apa Moldovei. Acest rau ar fi vrut sovieticii sa fie granita dintre URSS si Romania, dar mormantul lui Stefan cel Mare de la Putna le-a cam stricat planurile. Noi urmam, pe DJ 175, cursul Moldovei, strabatem Fundu Moldovei, Colacu, Botus, Branistea, Breaza de Sus si ajungem in Moldova Sulita. Aici in centrul comunei, in apropierea bisericii, la stanga este un drum care merge la Manastirea Sfantul Vasile cel Mare. Pana la intrarea in manastire, la stanga un drum forestier, foarte bine ingrijit ne va conduce prin omniprezenta padure de molid, pe cursul raului Lucava, prin cheile Lucavei, iesim din padure, iar drumul ne va conduce, pe malul Lucavei la Herghelia de cai Lucina. Desi afisul de la intrarea in incinta hergheliei ne anunta ca sambata si duminica programul este pana la ora 14, ne incercam norcul si intram. Norocul nostru este ca am fost primiti si nici nu am mai platit vreo taxa de intrare. Lasam masina, pe drum, undeva la umbra si mergem spre grajduri, nu inaite de a admira, in stanga herghelia de iepe la pascut. Urcam putin pana la manejurile si grajdurile armasarilor si admiram afara trei armasari frumosi si foarte bine ingrijiti. Intram apoi, cu oarecare retinere in grajduri, nestiind daca avem voie, dar nepoata are noroc ca era un ingrijitor acolo si care ne va fi ghid si ne va prezenta toti armasarii din grajduri, perfomantele si premiile obtinute de acestia in diferite concursuri. Desi am inteles ca nu era voie sa facem poze, pentru a nu stresa armasarii, nepoata obtine favorul a catorva poze cu cativa dintre armasari. Omul care ii ingrijea ne-a refuzat orice fel de recompensa pentru gestul de a ne fi ghid si a acceptat doar multumirile noastre sincere.

Am vizitat apoi, din exterior cladirile care apartin hergheliei, care am inteles ca ofera si cazare, dar numai silvicultorilor. Am vrut sa o plimbam pe nepoata cu un cal, dar a declinat propunerea.

Dupa ce am multumit celor care ne-au dat voie sa vizitam herghelia ne-am intors spre casa, adica sore pensiune. La venire, in padure ochisem un loc de popas cu un foisor cu o masa si doua banci. Cum trecuse bine de ora 16 soriceii incepusera dansul prin burtile noastre. Asa ca am oprit acolo, la umbra, am scos mancarea din traista, bautura si ne-am pus pe treaba. Se pare ca o pisicuta ne-a descoperit ca avem mancare la noi si s-a invitat si ea la masa. Bine inteles ca i-am dat si ei mancare si cand i-am dat sa bea apa dintr-o cutie de pateu am constatat ca pisicuta era oarba. Am luat-o in brate si am condus-o la vasul cu apa ca sa poata bea. Dupa ce mancat si a baut apa, ne-a multumit in felul ei si s-a retras in locul unde locuia. Era la streasina unui panou cu” iubiti padurea „din imediata apropiere a foisorului. S-a asezat la locul ei, iar noi am lasat-o in pace, sa se odihneasca.

Am urcat in masina si am plecat spre casa. Am ajuns in Moldova Sulita, iar de acolo pe DJ 175 am ajuns la Pojorata. Iesim in DN 17 in apropierea intersectiei cu DJ 175B, Transraraul, in stanga apare raul Moldova, care ne va insoti pana la Frasin. Dupa benzinarie, inainte de intrarea in Campulung Moldovenesc, la stanga se ramifica DN 17A, drum care merge la Moldovita, Sucevita, Marginea, Radauti. Noi traversam Campulungul, pe dreapta apare DJ 175A, care iese in drumul spre Pietrele Doamnei, apoi, tot pe dreapta DJ 177B drum care conduce la rezervatia Codrii Slatioarei, traversam Prisaca Dornei, Vama (unde era si aici inchis Muzeul Oualelor Incondeiate), intram in Frasin, viram la dreapta din DN 17, trecem pe langa Ocolul Silvic Frasin si ajungem la Inima Bucovinei. Bineinteles ca nepoata avea chef de joaca, mai ales ca dormise in masina pe drumul de la herghelie pana la pensiune. Si cu cine se putea juca mai bine decat cu bunica.

Dupa ce mancam (nu ma intrebati ce am mancat ca nu mai stiu), mergem sa mai stam la un pahar de vorba cu berea si rontaiala de rigoare si sa facem programul pentru a doua zi, ziua de duminica. Si pentru ca un grup venit cu cateva zile inaintea noastra urma sa plece a doua zi s e hotarasc sa le faca copiilor un foc de tabara, iar parintilor ceva la protap. (Pofticioasele care veti avea curaj sa mai cititi ceva scris de mine, considerati ca a fost un pantof, un caiet, orice altceva, dar nu de mancare. Considerati ca s-a facut fum pentru alungarea tantarilor, care oricum nu erau). Si tot stand si combatand, la un moment dat, din padure, apare pe sest o vulpita, care se duce fara sa fie deranjata de prezenta si harmalaia noastra la locul unde o astepta o portie de mancare. Cateii Saint Bernard din dotarea pensiunii nici nu o baga in seama, o lasa sa-si vada de treaba ei, ceea ce inseamna ca era de-a casei. Proprietarul pensiunii ne confirma banuiala si ne spune ca in fiecare seara ii pune o craticioara cu mancare si in felul acesta vulpea nu mai este tentata sa viziteze sectorul zootehnic al pensiunii. Totul s-a desfasurat asa de repede ca nu am reusit sa ne scoatem telefoanele sa filmam sau sa pozam vulpea.

Pana la urma, dupa ce stabilim in detaliu programul de a doua zi, ne retragem la cotetele noastre. Ne asteapta o alta zi plina cu salina Cacica, biserica Poloneza din Cacica, Biserica din Solca, Biserica Arbore, Cetatea Sucevei, Muzeul Etnografic din Suceava, Casa Ciprian Porumbescu.

Numai bine si calatorii placute!

Voi incerca, daca voi avea timp si nu-mi va fi lene, sa incerc sa scriu niste articole mai detaliate despre unele din locurile vizitate. Eu cred ca merita!

---

VIZUALIZĂRI: 215 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI