Radauti si imprejurimi - Manastirile Bucovinei (Bogdana, Putna, Arbore), Chilia lui Daniil Sihastrul, Stejarul multisecular si Ceramica de Marginea

TIPĂREȘTE

Am avut o vreme “sa nu scoti un caine afara din casa” cum circula o vorba pe la noi! Asa cum am scris in alt review, zilele trecute am fost in Bucovina multumita premiului saptamanal castigat pe AmFostAcolo, unde am fost cazata la Pensiunea Montana din Sucevita (click aici).

Drumul spre satul de munte a fost foarte bun, iar peisajele de poveste! Inainte de a ajunge in Cumpulung Moldovenesc, drumul coteste la stanga si incepem un urcus prin muntii impaduriti cu rasinoase. Culmile, care mai de care mai inalte, se mandresc cu podoaba ce o poarta! Peisajul este de o frumusete greu de descris, brazii acopera dealurile asemeni unui covor, din loc in loc zarindu-se iarba verde si casele localnicilor, cu curti delimitate in panta! E o adevarata placere sa te plimbi pur si simplu in aceste zone montane, unde natura s-a intrecut pe sine si ne delecteaza cu frumusetile ei!

In sfarsit am ajuns la Sucevita, asezare seculara la poalele Obcinii Mari, o localitate cu un peisaj la fel de frumos ca si drumul facut pana aici! Am putut sa remarc ca datorita frumusetii locului si Manastirii Sucevita care se afla in acest sat, Sucevita a devenit foarte cautata, construindu-se aici foarte multe pensiuni.

Noi am ajuns seara, din aceasta cauza nu am mai facut nici o plimbare, dar a doua zi am pornit sa cunoastem imprejurimile.

De cum ne-am trezit, ne-am uitat pe fereastra sa vedem daca ploaia care incepuse cu o seara inainte s-a oprit. Nu se oprise… Era o ploaie mocaneasca si nu era nici prea cald, de-ti venea doar sa stai la caldurica. Am pornit totusi la drum, impreuna cu @ionescunic si sotia lui sa cunoastem imprejurimile.

Prima directie a fost Radauti, unde @sanziana m insotita de baietelul ei a fost o gazda desavarsita si in ciuda vremii, ne-a prezentat orasul, pentru care ii transmit multe multumiri si scuzele de rigoare pentru ca am scos-o din casa pe acea vreme!

In parcul central am zarit constructia impunatoare, de dimensiuni impresionante a Catedralei Ortodoxe “Pogorarea Sfantului Duh”, fapt care ne-a determinat sa intram. Constructia Catedralei a inceput in 1927 si s-a intins pe mai multi ani, pana in 1948, iar cu ajutorul credinciosilor, prin aport banesc, pana in 1961. Catedrala, un adevarat monument de arhitectura, are picturi interioare deosebite. Am admirat si catapeteasma, suflata cu aur, precum si ferestrele, rotunde, foarte ingenioase, grupate cate trei, astfel ca lumina zilei care patrunde pe aceste ferastruici are un anume joc care se aseaza pe picturi, scotandu-le in evidenta.

La numai cateva cladiri distanta, dar pe partea opusa a drumului, se afla “Muzeul de Etnografie Samuil si Eugenia Ionet”, dar am ramas sa-l vizitam mai tarziu daca ne ajunge timpul. Nu ne-a ajuns...

La capatul strazii, am luat-o la dreapta si am ajuns la Manastirea Bogdana, click aici, nu inainte de a admira statuia ecvestra a lui Bogdan I si alte busturi aflate pe Aleea Voievozilor, ascultand explicatiile @sanzianei m, precum si monumentul ridicat in cinstea eroilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Am intrat in manastire cu o mare satisfactie, deoarece este un lacas de cult foarte important. Aceasta biserica este prima constructie religioasa din piatra din Moldova! Zidul a fost ridicat sub Bogdan I. Constructia bisericii a insemnat recunostinta si multumirea fata de Dumnezeu pentru luptele victorioase purtate si pentru intemeierea pentru prima data a unui stat liber si independent, Bogdan fiind intemeietorul statului feudal - Moldova. Manastirea este si necropola, aleasa de el si pentru el, aici fiind ingropati si urmasii familiei sale – domnitori ai Moldovei pana in anii lui Alexandru cel Bun: Bogdan I, Latcu Voievod, Roman, Stefan I, Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun si Bogdan fiul lui Alexandru cel Bun.

Mormintele celor sase domnitori care sunt acolo au fost acoperite cu lespezi frumos decorate, puse de catre Stefan cel Mare. Pe langa mormintele celor sase domnitori, aici sunt si mormintele Doamnei Stana, sotia domnitorului Bogdan al III-lea, mama lui Stefanita Voda, precum si al Episcopului Ioanichie de Radauti. In pridvor se gaseste si mormantul jupanasei logofatului Alexa Nicolescu, in total fiind 11 morminte.

In afara bisericii s-a aflat mormantul tatalui mitropolitului Iacob Putneanul, dar osemintele lui au fost mutate la Manastirea Putna, ramanad aici doar lespedea funerara.

Pe langa toate aceste amanunte care fac Manastirea Bogdana un obiectiv deosebit, se adauga Moastele Sf. Ierarh Leonte, vindecatoare de boli. Ele sunt ale Episcopului Lavrentie de Radauti, a trait in vremea lui Alexandru cel Bun. A renuntat la scaunul episcopal, devenind un sihastru si parinte duhovnicesc foarte cunoscut. Unul dintre ucenicii lui a fost Daniil Sihastrul. Inmormantat la Schitul Laura, s-a observat ca cei care se opreau la mormantul sau se vindecau de boli, astfel ca s-a cerut mutarea moastelor sale la Manastirea Bogdana. Se spuna ca la deschiderea mormantului, “trupul era intreg si nestricat”, in aceasta stare el a fost asezat intr-o racla si adus la Manastirea Bogdana. Foarte multi credinciosi vin aici in speranta vindecarii de boli.

Ne-am intors in parcul central, de unde am luat-o la stanga, spre Manastirea Putna, aflata la 33 km de Radauti, fiind un obiectiv care trebuie vizitat daca ne aflam in regiune. Este ctitorita de catre Stefan cel Mare, “parintele neamului romanesc” si, asa cum spune panoul explicativ la intrarea in manastire, “istoria manastirii se impleteste cu istoria neamului romanesc”. In legatura cu alegerea locului manastirii circula mai multe legende. Se spune ca “intr-o noapte foarte intunecoasa, pe cand afara se amestecau “urletele lupilor cu mormaitul ursilor”, Stefan cel Mare, ratacindu-se, a ajuns la Daniil Sihastrul, care l-a sfatuit sa ridice o manastire, pentru ca “Dumnezeu sa-i ajute in toate treburile lui”. Alegerea locului manastirii s-a facut noaptea, tot in compania lui Daniil Sihastrul, care, l-a sfatuit pe Stefan sa priveasca in zare. Ceea ce credea ca erau multe lumini erau ingerii, care luminau locul precum luceafarul noptii. Daniil l-a sfatuit astfel pe Stefan sa ridice acolo manastirea, fiindca acel loc e sfintit, si numai asa va putea sa-i invinga pe dusmani. Ca urmare a acestei intamplari, degetul aratator de la mana dreapta al lui Daniil, imbracat in argint, se afla intr-o racla, in pastrare la Manastirea Putna, fiind degetul cu care i-a aratat voievodului locul unde trebuie ridicata manastirea.

Am asteptat cu nerabdare intrarea in aceasta manastire, fiind “opera” marelui Voievod Stefan cel Mare. Inca din parcare am putut admira zidurile solide, specifice perioadei lui Stefan, care intelegand foarte bine rolul acestor fortificatii, le-a acordat o mare atentie. Zidurile, avand o grosime de peste 2 metri, si-au indeplinit cu succes rolul de aparare, asistand la toate evenimentele care s-au derulat aici in cei cinci sute de ani de existenta.

Am intrat in manastire prin arcul boltit al turnului, pe care am admirat stema Moldovei, numit si Turnul lui Eminescu, deoarece marele poet impreuna cu Ioan Slavici si alti scriitori, aflati la un eveniment local, au innoptat in sala de la etajul turnului.

Inca de la intrare am remarcat frumusetea acestui lacas, iar aleile pietruite strajuite de trandafiri ne conduc spre intrarea in biserica, nu inainte de a remarca o frumoasa cruce, pe colina ce se zarea in apropie. Crucea, inalta de 28 de metri, aflata pe Dealul Crucii, am inteles ca este luminata noaptea, dar momentan era invaluita in ceata, dar privelistea era atat de frumoasa! Se zarea, totusi, crucea, veghind asupra locului, dominand brazii din jur!

Dupa ce am admirat curtea plina de verdeata, am privit biserica, ai carei pereti albi au avut candva minunate picturi pe fond de aur. Cronicarul Ion Neculce spunea ca « era mai mult aur decat zugraveala, si pe dinauntru si pe dinafara ». Din cauza alunecarilor de teren precum si a distrugerilor datorate de navalitori, biserica a avut nevoie de reconstruiri, realizate de catre Vasile Lupu. S-au refacut picturile interioare, dar cele exterioare nu.

Ne-am apropiat cu respect de mormantul lui Stefan cel Mare, deasupra caruia am putut citi: ‘’Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant’’. O lumanare vesnic aprinsa si doua flori odihnesc pe lespedea de marmura. Baldachinul de marmura care acopera mormantul se sprijina pe doua coloane acoperite cu marmura, iar pe margini sunt motive florale specifice perioadei. Langa mormant « privesc » mai multe icoane realizate cu maiestrie in ateliere manastirii, care-l infatiseaza pe Sfantul Voievod Stefan cel mare. Doua dintre ele sunt imbracate in argint.

O frumusete deosebita este Icoana Maicii Domnului, imbracata in argint si asezata intr-un suportul imbracat in catifea rosie, brodata cu fir de aur, reprezentand motive florale. Iconostasul din lemn de tei si tisa, suflat cu aur, e de o rara frumusete, iar usile imparatesti sunt tot broderii din lemn, si imbogatite cu icoane, rotunde sau nu, la imbinari sau in pozitiile centrale.

Inainte sa iesim din manastire, am admirat bustul luceafarului poeziei romanesti, Mihai Eminescu, care, in vizita sa la Manastirea Putna a rostit cuvintele ce au intrat in istorie: « Sa facem din Putna Ierusalim al neamului romanesc si din mormantul lui Stefan altar al constiintei nationale. »

Am parasit manastirea si parca m-am simtit mai buna, mai implinita si bineinteles, mai patrioata, cu o satisfactie imensa ca am fost in acest loc.

Daca eram aici nu puteam pleca fara sa vedem si Chilia lui Daniil Sihastrul aflata la 1 km de Manastirea Putna. O zarim indata ce ajungem, cenusie si pustie ca si viata pe care a avut-o, o viata aspra, de post si rugaciuni. Daniil Sihastrul este unul din cei mai populari sfinti moldoveni, retragandu-se in aceasta chilie pentru ca a vrut mai multa liniste. Calugarit la 16 ani, a stat o vreme la Manastirea Sf. Nicolae din Radauti (Manatirea Bogdana), unde a invatat carte si s-a retras apoi la Schitul Sfantul Lavrentie, dupa care a venit la Putna.

Gasind aceasta stanca mare, si-a facut acolo locuinta, scobind cu dalta pe o lungime de 9.25 metri si inaltime de 2 metri, facandu-si aici un paraclis. Mie mi-e greu sa-mi imaginez cum a putut realiza acest lucru. A trait aici timp de 20 de ani, timp in care povetele si sfaturile lui duhovnicesti au ajuns cunoscute in intreaga tara. Daniil i-a proorocit lui Stefan ca va ajunge domnitorul Moldovei. Tot la el a ajuns Stefan cel Mare cand s-a ratacit si l-a sfatuit sa construiasca Manastirea Putna (a se vedea mai sus). Stefan cel mare venea adesea la el pentru a-i cere sfaturile, iar traditiile spun ca Domnitorul isi lega calul in apropiere, langa adapostul unei capre. Se retrage apoi la Voronet, intr-o alta chilie sapata in stanca. Am parasit chilia admirand puterea cu care a putut Daniil sa traiasca, ghicind crezul puternic care l-a condus in viata si l-a facut sa renunte la cele lumesti, dorindu-si sa se retraga in sihastrie.

Plecand de la Putna, ne-am intors in Radauti de unde am luat drumul spre localitatea Casvana, situata la 12 km de localitatea Solca, aflata putin mai departe de localitatea Arbore. Am vrut sa vedem Stejarul Multisecular, pe care l-am gasit chiar la drumul principal. Langa stejar am admirat o frumoasa fresca care-l infatiseaza pe Stefan la umbra acestui arbore, impreuna cu ostenii sai. Caci Stefan cel Mare s-a oprit aici crezand ca se apropie dumanii, dar se apropiau ciobanii, care-si chemau oile la muls. Satenii, impresionati la vederea Domnitorului, l-au servit cu o bucata de cas, dar aceasta era atat de mare, incat el a exclamat: ” Marite Doamne, ce cas avan! ’. Cum casul era produs intr-o vana, a denumit orasul Casvana, denumire care s-a pastrat si azi, doar putin deformata – Cajvana. Se spune ca prin anii 1200 au fost ingropati aici multi barbati cazuti in luptele cu turcii, intr-o groapa mare, langa care s-a sadit apoi acest stejar. Stejarul a dainuit pana in zilele noastre.

Batranul stejar are la baza o grosime considerabila si o scorbura adanca. Din loc in loc, pe scoarta copacului, au crecut plante, iar seva copacului se scurge prin anumite parti, vascoasa si galbena. Un batran de prin partea locului, vazandu-ne in jurul copacului, ne-a povestit ca acum 70 de ani, cand el era baiat de scoala, scorbura era pozitionata in alta parte, mai in spate, in partea postero-laterala, dar prin deformarea trunchiului si ingrosarea neuniforma in locuri diferite, scorbura este acum pe partea antero-laterala. Ne-a mai spus ca batranul stejar a fost destul de afectat cand s-a lucrat la canalizare, cand radicinile i-au fost atinse. Eu sper ca stejarul va mai dainui inca multa vreme, ducand istoria mai departe prin existenta lui.

Dupa ce ne-am facut poze cu copacul protejat, ne-am indreptat spre Manastirea Arbore, aflata in apropiere.

Manastirea, construita din piatra si caramida, a fost ctitorita de Luca Arbore, parcalabul Sucevei, care si-a indeplinit cu succes misiunea de aparare a Cetatii de Scaun timp de 40 de ani. Pictura exterioara este in multe locuri foarte stearsa, insa se pot totusi admira.

Chiar la intrare in incinta manastirii se observa elementul de noutate adus de aceasta biserica, si anume prelungimea zidurilor laterale, unite printr-o arcada, iar pe fatada o nisa pentru clopote. Biserica are o forma clara, cu suprafete netede, fara turle.

Se observa imediat ca toate picturile degaja o anume voiosie si sinceritate, ele sunt cu multe personaje in miscare, sugerand apropierea dintre oameni. Se poate remarca coloritul cald si armonia culorilor. La pictarea lor artistul a folosit, pe langa culoarea verde, albastrul de Voronet.

Am intrat prin usa pozitionata lateral, in pronaos. Aici am putut privi cel mai bine picturile interioare, deoarece in rest sunt schele pentru restaurare, iconostasul este acoperit, dar ramane loc si pentru privit.

In pronaos se gaseste chivotul de mormant al lui Luca Arbore, fiind cel mai valoros insemn funerar de stil gotic din Bucovina.

Am parasit acest lacas cu regretul pe care-l avem mereu cand ne aflam in fata unei frumuseti serios afectata de trecerea timpului si cu speranta ca restaurarea inceputa va face “minuni” si ne-am indrepat spre localitatea Marginea, o comuna foarte cunoscuta prin Ceramica Neagra de Marginea. Intrarea in localitate poarta simbolul ceramicii, langa numele localitatii putand admira un ulcior mare, negru, amintindu-ne ca ne aflam intr-un loc cu traditie.

Intrarea in atelier este libera. Mesterul olar e obisnuit cu vizitele, ne-a spus ca indata va incepe ultima bucata din acea zi. A luat bucata de lut, cu mainile usor umezite, roata se invarte mereu si cu mainile lui dibace da forma dorita. Astfel, cu indemanare, el alungeste bucata de lut, o gatuie, o subtiaza, o ingroasa, in functie de model... Cu o spatula traseaza un sant la baza sau la gatul vasului. A fost foarte interesant, vasul este gata in cateva minute. Dupa ce se usuca, vasul este ars intr-un cuptor inabusit, arderea fara oxigen generand culoarea cenusie sau neagra, specifica zonei. Aceasta indeletnicire are o vechime mare, fiind o dovada a originii dacice. Vasele, dupa ardere, sunt pictate in diverse culori sau modele.

Dupa ce am admirat maiestria olarului, ne-am indreptat spre magazinul de prezentare, unde am admirat diverse vase, ulcioare, vase produse in acest atelier. Toate produsele sunt frumoase, deosebite, Ceramica Neagra de Marginea devenind o marca foarte cunoscuta in intreaga lume.

La iesirea din atelierele de creatie am intrat in Muzeul de etnografie alaturat, unde intr-o casa veche putem admira costume populare, cojoace, obiecte tesaturi, cosuri de nuiele, oua incondeiate, etc. , obiecte care pot fi si achizitionate.

Ne-am intors in Sucevita, cu regretul ca o zi nu ne-a fost suficienta pentru descoperirea frumusetilor bucovinene, incarcate de traditie si istorie si cu promisiunea ca ne vom intoarce atunci cand va fi posibil.

---

VIZUALIZĂRI: 9378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI