Recomand

TIPĂREȘTE

Am să vă povestesc despre un loc mai puţin cunoscut, pentru mine cel puţin, care, fiind braşovean nu am auzit de el pȃnă săptămȃna trecută.

Este vorba de Cheile Vȃrghişului, aflate la o distanţă de cca 70 km de Braşov. Este un traseu de cam 5-6 km măsuraţi din “parcare” pȃnă ȋn capătul celălalt, şi este foarte interesant deoarece are 10 poduri (peste rȃul cu acelaşi nume, cele mai multe fiind din acelea care se balansează) şi 2 peşteri mari. Traseul nu este greu şi poate fi parcurs de oricine, inclusiv copii cam de la 5 ani ȋn sus. Indicat este să purtaţi măcar pantofi sport şi ar fi bine să aveţi la voi o lanternă/frontală pentru a vedea peşterile.

Detalii despre traseul auto pȃnă acolo nu are rost să dau, vă duce GPS-ul, localitatea de destinaţie fiind satul Vȃrghiş, nu departe de orăşelul Baraolt. Din sat se face la un moment dat la dreapta (este un indicator cam ruginit şi sunt şi nişte panouri de promovare la vedere acolo) iar de acolo se parcurg cam 10 km pe un drum asfaltat foarte bun (cu mici excepţii), dar ȋngust, pe care nu ȋncape decȃt o singură maşină. Din loc ȋn loc se găsesc refugii şi pe stȃnga şi pe dreapta, pentru ca atunci cȃnd se ȋntȃlnesc 2 maşini din direcţii opuse una să aibă unde se refugia pentru a face loc celeilalte. Din fericire, la noi nu a fost cazul nici la dus, nici la ȋntors. Ei, dar după ce se termină asfaltul, mai rămȃn pȃnă la destinaţie cam 2 km de drum forestier rău spre foarte rău, plin de gropi, dar nu atȃt de mari ȋncȃt maşina să dea cu fundul de pămȃnt.

La intrarea pe traseu se află un ranger cu chitanţierul, se plăteşte o taxă de 5 lei de maşină, 5 lei adultul şi 3 lei elevii şi studenţii. Banii strȃnşi astfel sunt folosiţi pentru ȋntreţinerea locurilor, deci merită. Se merge cam 1 km pe o păşune apoi ajungem la primul pod, care marchează intrarea ȋn chei. Chiar ȋnainte de podul nr. 3, pe partea stȃngă puţin mai sus se găseşte peştera nr. 1, destul de adȃncă, interesant fiind că are tavanul oarecum ȋn formă de acoperiş. Ceea ce noi nu am ştiut este că deasupra acestei peşteri se află 2 găuri ȋn stȃncă care seamănă cu nişte ochi, sau nări, după părerea altora, care pot fi vizitate.

După ce se traversează podul nr. 3 cărarea se ramifică: la stȃnga se continuă traseul iar la dreapta se merge spre peştera nr. 2 (căteva sute de metri). La aceasta se ajunge urcȃnd relativ abrupt pe un sistem de scări metalice. Acestă peşteră este mult mai mare decȃt prima şi merită şi ea explorată puţin dacă sunteţi curioşi. Dacă nu, peisajul de sus este f. frumos.

Drumul prin chei continuă cȃnd pe o parte a rȃului cȃnd pe cealaltă, bineȋnţeles cu traversarea punţilor. Podul nr. 7 (cred, nu mai ştiu exact numărul) este deosebit, de fapt nu este pod ci o trecere fixată ȋn stȃncă pe desupra rȃului fără a-l traversa.

Spre finalul traseului e o porţiune mai dificilă cu urcuş şi coborȃş mai abrupt cu prăpastia chiar lȃngă cărare. Ȋntoarcerea se face pe acelasi traseu. Nu ştiu cȃt timp am făcut la dus deoarece nu ne-am grăbit deloc şi nu ne-am uitat la ceas, dar la ȋntoarcere am făcut 1h:20 min. de la celălalt capăt al cheilor pȃnă la maşină, ȋn ritm vioi.

De menţionat este că aproape tot traseul se desfăşoară pe la umbră, ceea ce contează mult pe timp de vară. Ȋn concluzie, este un loc frumos care merită vizitat de iubitorii de trasee mai deosebite prin natură.

---

VIZUALIZĂRI: 2776 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI