La Cheile Râşnoavei

TIPĂREȘTE

Cu gândul la Cheile Bicazului care mi-au încântat copilăria şi pe care nu le mai văzusem de mult, aflându-mă la Râşnov, ştiind că Cheile Râşnoavei sunt doar la o aruncătură de băţ, mi-am spus că trebuie să ajung şi în acest colţ de lume. Aveam însă îndoieli că vremea ne va permite. În cursul nopţii plouase mult, iar dimineaţa cerul nu arăta promiţător. Ploaia lăsase în urmă nori albi pe care-i aruncase şi peste cetate, ascunzând-o ca după o perdea, iar în terasa noastră de la etaj, neacoperită, îmbibase mocheta cu apă, dar - cel puţin pentru moment - se oprise.

Ne-am luat micul dejun la benzinăria OMV din imediata vecinătate a pensiunii care ne-a găzduit, timp în care am ţinut şi "şedinţa operativă". Pentru că nu ştiam ce fel de drumuri aveam de străbătut şi mai ales cum erau ele în urma ploii îndelungi de astă-noapte, nu îndrăzneam să impun cu hotărâre deplasarea la Cheile Râşnoavei. Inspirat de cafeaua şi ţigara de dimineaţă, soţul meu a decis să plecăm şi să renunţăm la planul propus doar dacă din cine ştie ce motive nu vom mai putea înainta.

Până la ieşirea din Râşnov şi în continuare, spre Predeal, drumul este foarte bun. Din păcate norii lăptoşi coborau tot mai mult acoperind crestele munţilor şi chiar scuturând din când în când câţiva stropi mici pe parbriz.

Indicatorul spre Cheile Râşnoavei, la stânga din direcţia noastră de mers, conducea spre un drum de piatră, destul de bun la prima vedere în ciuda bălticelelor formate pe alocuri. Fără denivelări, dar cu câteva curbe, drumul trece printre fâneţe şi crânguri proaspăt spălate de ploaie.

Din mersul maşinii, pe partea stângă, am văzut Centrul de echitaţie "Diana", ferma montană care pune la dispoziţie caii pentru paradele trăsurilor de epocă şi pentru demonstraţiile de dresaj din cadrul manifestărilor ocazionate de Zilele Râşnovului, Festivalul Ecvestru şi Ziua Cetăţii Râşnov. Pe poarta de lemn dincolo de care se vedeau căluţii la păscut, scria că tariful de echitaţie (cal cu însoţitor) este de 80 lei / oră, în fiecare zi între orele 09.00 - 17.00, iar o plimbare cu trăsura sau sania, funcţie de anotimp, este de 200 lei / oră pentru un grup de maxim 10 persoane. La Centrul de echitaţie "Diana" nu ne-am oprit deşi aş fi vrut că mă apropii mai mult de cai şi să-i fotografiez.

Bucuroşi că în ciuda vremii închise din cer nu mai picura un strop, am continuat spre munte. Peisajul era din ce în ce mai frumos, iar pe marginea drumului începuseră să apară corturi. Pentru că nu am dormit niciodată în cort, pentru că nu puteam să-mi imaginez cum au dormit oamenii aceia sub ropotul ploii de azi-noapte, i-am privit cu surprindere şi admiraţie. Erau bine îmbrăcaţi şi se agitau în jurul locului de campare unii în căutare de lemne mai uscate pentru foc, alţii trebăluind în gospodăria provizorie, de weekend.

Într-o parcare destul de măricică, în umbra stâncilor, erau oprite mai multe maşini, iar oamenii - cu mic, cu mare - se plimbau în lungul drumului, coborau până la pârâu sau priveau şi fotografiau stânca abruptă, albicioasă, care se înălţa spre cer.

Din masivul Postăvaru (1799 m), în partea de sud-vest, o creastă coboară şi sfârşeşte brusc, ameţitor, în Cheile Râşnoavei sau Cheile Râşnovului. Am oprit şi noi, chiar aici, în Muchia Cheii, privind impresionantul perete calcaros. Cheile Râşnoavei nu se întind pe o distanţă prea mare şi nu au nici pe departe spectaculozitatea Cheilor Bicazului pe care le vedeam cu ochii minţii. Pentru că se află atât de aproape de mai multe locaţii de cazare, iar distanţa până la Râşnov - conform hărţii pe care o aveam de la un târg turistic - este de numai 6 km, pe un drum fără dificultăţi, Cheile Râşnoavei constituie o destinaţie ideală pentru ieşiri în natură.

Beneficiind şi de amenajări şi dotări specifice în acest sens, Cheile Râşnoavei reprezintă un cadru natural perfect pentru practicarea sporturilor montane. Alpinismul, escalada şi alte sporturi montane sunt favorizate de climatul plăcut, lipsit de curenţi de aer. Nu suntem pasionaţi ai acestor sporturi de aceea nu am căutat să ajungem la instalaţiile speciale şi nici la locurile de campare ale alpiniştilor. Ne-am mulţumit să vedem sportivii la antrenament, în alergare, apoi am continuat cu maşina încă 2 km până când drumul barat nu ne-a mai permis înaintarea. Acolo, printr-o inscripţie pe un panou, Ocolul Silvic al oraşului Râşnov atenţionează că accesul public în pădure şi pe drumurile forestiere cu autovehicule şi motociclete este interzis. În plus, zona fiind amenajată pentru vânătoare, există şi riscul de a întâlni animale periculoase.

Din Cheile Râşnoavei se pot face drumeţii montane urmând, la alegere, una dintre direcţiile indicate de un panou amplasat la vedere, lângă drum. Urmând triunghiul roşu se ajunge la Timişu de Sus. Triunghiul galben îi conduce pe împătimiţii munţilor spre Predeal, la Cabana Poiana Secuilor, iar triunghiul albastru tot la Predeal, la Cabana Trei Brazi. Până la Cabana Cheia sunt de străbătut cam 4 km pe drum forestier, iar de acolo, spre Râşnov, nu mai sunt decât 6 km de drum asfaltat.

Am fost la Cheile Râşnoavei doar pentru a le vedea şi doar pentru o gură de aer proaspăt. N-am asistat la manifestările sportive care-i fac faima, n-am întins cortul, n-am făcut grătar şi nici nu ne-am angajat pe trasee montane pentru că n-am fost acolo pentru asta. La Cheile Râşnoavei doar am mai bifat un obiectiv.

---

VIZUALIZĂRI: 6638 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI