Cetatea Făgăraș - impresionantă

TIPĂREȘTE

În luna mai am petrecut un weekend în Stațiunea Climaterică Sâmbăta, prilej cu care am vizitat Cetatea Făgăraș, cel mai important monument al ținutului, un obiectiv pe care nu trebuie să-l ocoliți dacă ajungeți în Țara Făgărașului.

Impresionanta Cetate Făgăraș are formă patrulateră, cu câte un bastion la fiecare colț și este înconjurată de un șanț cu apă, care constituie arealul câtorva lebede albe (eu am numărat cinci, dar e posibil ca numărul să fie mai mare), două negre și două rățuște. Are două rânduri de ziduri și este foarte bine conservată. Ea a fost declarată al doilea cel mai frumos castel din lume de un cunoscut site de călătorii din America de Nord.

De-a lungul existenței sale cetatea a îndeplinit mai multe scopuri cum ar fi acela de fortăreață militară, reședință princiară, garnizoană, închisoare pentru deținuți politici.

Pe locul actualei cetăți a fost descoperită o fortificație mai veche din lemn, înconjurată cu un șanț și val de pământ datând din secolul al XII-lea.

Construcția complexului feudal fortificat a început în anul 1310 cu scopul de a apăra sud-estul Transilvaniei de incursiunile tătarilor și otomanilor. Lucrările de întărire a zidurilor au fost continuate, prin adăugiri succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Importante lucrări au fost efectuate în timpul principilor Baltazar Bathory (1589-1594), Gabriel Bethlen (1613-1629) și Gheorghe Rackoczi I (1631-1643).

De-a lungul timpului cetatea a avut mai mulți stăpâni, dintre care putem aminti pe Ștefan Mailat, voivodul Transilvaniei, care a condus-o în perioada 1526-1541, Mihai Viteazul, a ocupat cetatea în anul 1599 și a dăruit-o soției sale Doamna Stanca. În anii următori și-a adăpostit aici familia și tezaurul domnesc.

În secolul al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgărașul a fost capitala principatului Transilvania, cetatea devenind reședință a principilor transilvăneni. Dieta Transilvaniei s-a reunit aici de 11 ori.

În anul 1696 a trecut în stăpânirea habsburgilor și a fost transformată în cazarmă și închisoare militară.

Din anul 1918 cetatea intră în proprietatea statului român, îndeplinind rolul de garnizoană a armatei până în anul 1948.

Între anii 1948-1960 a servit ca închisoare pentru deținuții politic, iar după anul 1960 au fost efectuate lucrări de reparații, restaurare și conservare.

Cetatea este situată în centrul orașului și se ajunge foarte ușor la ea. Trebuie să ajungeți în sensul giratoriu din centru (urmăriți turla Catedralei Ortodoxe care este foarte înaltă), iar de aici se văd zidurile cetății și vă puteți orienta ușor indiferent de direcția din care veniți.

Înainte de a ajunge la cetate, am încercat să vizităm impunătoarea Catedrală Ortodoxă, însă aceasta era încuiată. Nu ar trebui să omit să menționez faptul că în sensul giratoriu este o parcare fără plată cu suficiente locuri.

Prețul biletului de intrare: 15 lei/adult, 7 lei elevi, studenți, pensionari. Grupurile de minim 15 persoane pot beneficia de ghid (marți-vineri, sâmbătă-duminică cu programare). Îmbucurător este faptul că pe parcursul turului de vizitare se poate fotografia și filma liber, fără a se plăti o taxă suplimentară.

Programul de vizitare:

- în perioada de vară (1 iunie – 30 septembrie): luni – închis, marți – vineri 08.00 – 19.00; sâmbătă – duminică 10.00 – 18.00.

- în perioada de iarnă (1 octombrie – 31 mai): luni 12.00 - 16.00, marți – vineri 08.00 – 17.00; sâmbătă – duminică 09.00 – 17.00. Ultima intrare se face cu o oră înainte de ora închiderii.

După ce am parcat mașina în parcarea (gratuită și încăpătoare) de lângă cetate, am trecut prin poarta de acces și ne-am îndreptat repede spre casa de bilete, situată între cele două rânduri de ziduri. Motivul? Ploaia care cădea cu înverșunare.

După intrarea în cetate am întâlnit două panouri informative care făceau referire la istoricul cetății și la programul de vizitare al acesteia.

Am început turul de vizitare și primul obiectiv întâlnit în cale a fost camera temnicerului, un loc rece și înfiorător, unde am putut vedea numeroase obiecte de tortură. Am urcat în Turnul Temniței pe o scară îngustă și am intrat într-o cameră cu multe stegulețe pe care oamenii care au trecut pe aici și-au așternut gândurile. Aceste stegulețe sunt expuse pe niște sfori. Tot aici sunt expuse mai multe fotografii și materiale informative din care am aflat că în închisoarea care a funcționat aici au fost încarcerați între anii 1950 și 1960 peste 4000 de foști angajați ai Serviciilor de Informații, ai Siguranței Statului și Jandarmeriei, magistrați militari, diplomați, dar și mulți făgărășeni arestați de Securitate pentru sprijinirea rezistenței anticomuniste din munți. Specific închisorii din Făgăraș a fost faptul că deținuții de aici aveau statul de ”lagăriști”, adică erau întemnițați fără procese și fără condamnări. Din cauza condițiilor de detenție inumane la care au fost supuși, În perioada menționată anterior și-au pierdut viața 166 de persoane din toate categoriile socio-profesionale amintite mai sus :( .

După ce am coborât din Turnul Temniță am pătruns în curtea interioară înconjurată de zidurile cetății și ne-am îndreptat spre latura de sud a acesteia care găzduiește Muzeul Țării Făgărașului ”Valer Literat” și Biblioteca Municipală ”Octavian Paler” Făgăraș.

Muzeul a fost înființat în anul 1923, baza constituind-o piesele colecționate de către profesorul Valer Literat, sub egida Astra. Muzeul poartă această denumire din anul 2014 și cuprinde în patrimoniul său peste 17.000 de piese, grupate în 20 de secții arheologice, numismatice, de carte românească, artă decorativă, ceramică, țesături și arme.

Odată ajunși în incinta muzeului ne-am pus papucii din plastic și am purces la vizitarea fiecărei încăperi în parte. Întrucât am intrat odată cu un mic grup de liceeni am fost luați în primire de un angajat al muzeului care ne-a vorbit despre istoria cetății, ”păzit” fiind de o armură. Am luat la rând camerele bine amenajate, în care exponatele sunt însoțite de scurte informații referitoare la denumire, perioada și zona de proveniență. Am văzut piese din ceramică, tacâmuri, lăzi de zestre, icoane pictate pe sticlă și pe lemn, pitre funerare, picturi, cărți și manuscrise, bijuterii, arme vechi, unelte aparținând diferitelor bresle, obiecte de vestimentație țărănești, interiorul unei odăi țărănești, odaia unei principese amenajată într-o notă elegantă, numită Casa Doamnei, mobilier ce a aparținut nobililor, vitralii, ceasuri, monede, pipe de porțelan, instrumente muzicale, etc. Ne-au plăcut toate sălile, dar ne-a atras atenția Sala Dietei, o sală mare, foarte frumos amenajată, o masă lungă din lemn masiv înconjurată de scaune cu spătar înalt confecționate din același material, este așezată în centrul încăperii, fiind păzită de doi străjeri (e vorba de două armuri).

Pe holul de la etajul I mai sunt expuse niște tunuri și blazoanele nobililor care au deținut / condus cetatea. Am urcat la etajul II unde se găsește Sala Tronului, care mai este cunoscută sub denumirea de Marele Palat. Ridicată la sfârșitul secolului al XVI-lea, în stil renascentist, a fost martora unor evenimente importante: primirea soliilor din Țara Românească și Moldova, ale marelui hatman al Poloniei ori ale Porții; desfășurarea lucrărilor Dietei Transilvaniei; acceptarea Diplomei Leopoldina care a servit drept Constituție a Transilvaniei până la 1848. Acestă sală este impresionantă, fiind amenajată cu mult bun gust, iar mobilierul de epocă, armurile și armele expuse în acestă sală amintesc de acele vremuri de mult apuse.

Tot pe latura de sud, la parter, poate fi vizitată și o sală foarte spațioasă care a servit drept cramă.

După vizitarea interioarelor am ieșit în curtea exterioară printr-un culoar din partea de nord-vest a cetății. Curtea exterioară este defapt o fâșie de pământ, nu foarte lată, care înconjoară cetatea. Imediat ne-a sărit în ochi spânzurătoarea. Ce să spun? Nu cred că mulți și-ar fi dorit să trăiască în acele vremuri.

În continuare ne-am urcat pe ziduri căutând cele mai bune unghiuri pentru fotografii, după care am dat un ocol cetății.

Al doilea rând de ziduri, cele interioare, constituie cetatea propriu-zisă. Zidurile interioare au câte un turn la fiecare colț, excepția o constituie latura de nord care este prevăzută cu un turn în plus la mijlocul ei, fiind vorba de Turnul Pestriț. Construcția acestuia a fost începută de către Ștefan Mailat (stăpân al cetății între anii 1528-1541), având destinația inițială de capelă a cetății, iar în secolul al XVII-lea de locuință a principeselor Transilvaniei.

În colțul de nord-vest este Turnul Negru, a cărei construcție a început în a doua jumătate a secolului la XIV-lea și a fost finalizată spre sfârșitul secolului al XVI-lea, a avut destinația de spațiu de trecere către grajduri, spațiu de depozitare și de ”casa Doamnei”.

Mergând pe latura de nord, după ce am trecut de fierărie și Turnul Pestriț am întâlnit Turnul Temniță, situat în colțul de nord-est, a fost construit în secolul al XVI-lea, a avut destinația de temniță a cetății (nivelul I), depozit de provizii și armament (nivelurile II, respectiv III), iar între anii 1948-1960 a fost închisoare politică comunistă (carceră-nivelul I, celule de detenție celelalte niveluri).

Turnul Roșu, situat în colțul de sud-vest, a fost primul turn ridicat, are zidul gros de trei metri, find și cel mai înalt. A avut următoarele destinații: pivniță (nivelul I), cameră de tezaur (nivelul II), locuință a principilor (nivelul III), birouri de vară ale principilor (nivelurile IV-V), și turn de observație (nivelul VI). În anul 1617 din ordinul lui Gabriel Bethlen, a fost montat un ceas cu mecanism și clopot.

Turnul Thomory, situat în colțul de sud-est, a servit ca pivniță (nivelul I), dar și drept locuință a demnitarilor cetății (nivelurile II și III). Construcția sa a fost inițiată de Paul Thomory, primul căpitan al cetății, fiind continuată de către urmașii săi, Nicolae și Laurențiu Thomory.

Trebuie să fac mențiunea că în dreptul fiecărui turn sunt panouri informative de unde vizitatorul poate obține un minim de informații despre fiecare dintre acestea.

Am remarcat că zidul de pe latura de est este singurul dintre cele exterioare care este prevăzut cu încăperi pe partea interioară a lui, acestea având destinația de ”corp de gardă”. Celelalte ziduri aveau doar rol de apărare.

Cetatea nu poate fi vizitată în întregime întrucât nu este renovată în totalitate. Cu toate acestea, ar trebui să aveți în vedere faptul că o oră este insuficientă pentru a vedea tot ce este de văzut aici. Eu aș spune că e nevoie de cel puțin două ore.

Înainte de a intra în cetate sau după ce ieșiți din aceasta, puteți achiziționa suveniruri, produse alimentare și băuturi răcoritoare de la căsuțele amplasate în în parcarea cetății, în dreapta porții de acces în aceasta.

Cetatea Făgăraș este un obiectiv turistic interesant, unul din cele mai importante din Transilvania, fapt ce mă face să vă recomand cu căldură vizitarea ei.

Surse de inspirație:

- panouri informative din cetate

- cetateafagarasului.ro

Web rog atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2200 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI