Idee de weekend în Sâmbăta de Sus

TIPĂREȘTE

La începutul lunii mai am petrecut un weekend în Stațiunea Climaterică Sâmbăta, având ”cartierul general” la Pensiunea Belmonte. În continuare voi propune câteva obiective (cele mai importante, zic eu), pentru a veni în întâmpinarea celor care doresc să se relaxeze / viziteze în Sâmbăta de Sus, fără a avea pretenția că eu mi-am organizat weekend-ul cel mai bine și toată lumea trebuie să facă la fel ca mine.

În prima zi ne propuseserăm să vizităm cel mai important obiectiv turistic din zonă (din punctul meu de vedere), Cetatea Făgăraș, iar dacă ne mai rămânea ceva timp, să mergem și la Mânăstirea Brâncoveanu.

Având în vedere acest lucru, venind dinspre Tălmaciu, în localitatea Sâmbăta de Jos nu am virat la dreapta spre Sâmbăta de Sus și ne-am continuat drumul pe E 68 până în Făgăraș. Am revenit în acest oraș după aproximativ 14-15 ani, iar impresia creată a fost una de oraș neîngrijit. Această situație s-ar putea să se datoreze și faptului se efectuează lucrări de înlocuire a unor conducte, iar după ce străzile au fost sparte, (ați ghicit) nu au mai fost reparate așa cum ar trebui.

După intrarea în oraș am mers drept, la un moment dat orientându-ne după turla Catedralei Ortodoxe, o construcție impozantă situată chiar în centrul orașului, foarte aproape de cetate. Nu vreau să mă gândesc de unde au provenit banii, am aflat doar că a fost construită în 15 ani și aș mai adăuga doar faptul că depășește înălțimea cetății (!). Am fost curioși să vedem cum arată în interior, dar ușa era încuiată, așa că ne-am îndreptat către cetate.

Întrucât despre Cetatea Făgăraș am scris deja un review nu voi mai spune decât că este impresionantă, foarte bine conservată și că în urma unui sondaj realizat de un cunoscut site de călătorii din America de Nord, a fost plasată pe locul al doilea între cele mai frumoase castele din lume. Cu siguranță merită vizitată.

După vizitarea cetății am servit masa la Restaurantul Bulevard, după care ne-am îndreptat către Pensiunea Belmonte. Întrucât prognoza meteo pentru zilele de sâmbătă și duminică nu era îmbucurătoare (se anunțau ploi în ambele zile), după realizarea formalităților de cazare am decis să plecăm să vedem măcar Izvorul Părintelui Arsenie Boca. Deși pensiunea este situată la doar 500 m de Mânăstirea Brâncoveanu, pentru a câștiga timp am mers cu mașina până în parcarea situată lângă Academia Sâmbăta. De aici ne-am continuat deplasarea pe jos aproximativ 1 km, inițial pe o alee, după care pe un drum forestier.

Izvorul este amplasat la marginea unei păduri și este amenajat corespunzător, este acoperit, sunt alei, balustrade. indicatoare, cruci, locuri de aprins lumânări, icoane cu părintele Arsenie Boca. După ce am făcut câteva fotografii și am luat apă, ne-am întors spre mașină, însoțiți fiind de un preot din Slatina cu care am purtat discuții pe teme de religioase, doar ne aflam în preajma unui lăcaș de cult și beneficiam și de cunoștințele unui slujitor al bisericii. Deși se făcuse târziu, preotul ne-a invitat să dăm o tură prin curtea Mânăstirii Brâncoveanu. Aici surpriză, multă lume forfotea încă în jurul biserici vechi. Motivul? Aceasta fusese resfințită și era permisă intrarea în altar, prilej de care am profitat și noi. Prima zi de weekend s-a încheiat cu vizitarea acestei biserici, urmând să revenim în ziua următoare pentru a ne continua vizita la mânăstire.

Pentru a doua zi a weekend-ului ne-am propus un minicircuit care cuprindea Mânăstirea Dejani, Templul Ursitelor și Schitul”Sfântul Nectarie” de la Șinca Veche, Schitul Șinca Nouă și Biserica Evanghelică din Cincșor.

Am pornit pe drumul de sub munte, un drum secundar (DJ 104 A), care șerpuiește prin satele Lisa, Gura Văii, Recea, Sebeș, Mărgineni, Bucium, Șercăița, Șinca Veche, iar de aici pe DN 73 A spre Șinca Nouă. În satul Recea ne-am abătut spre satul Dejani, iar la ieșirea din acesta am început să urcăm pe un drum îngust, pe alocuri doar pentru o mașină, spre Mânăstirea Dejani. La început starea carosabilului a fost acceptabilă, în sensul că am mers pe un drum din dale de ciment, stricat pe alocuri, însă cu cât am urcat drumul s-a transformat în unul forestier. Din cauza faptului că plouase plouase abundent în acea dimineață, drumul a devenit moale și m-a determinat să întorc în primul loc care mi-a permis acest lucru.

Am făcut cale-ntoarsă câțiva km, am revenit în DJ 104 A și ne-am continuat drumul spre Șinca Veche. Din inima satului se deschide un drum spre munte și după foarte puțin timp am ajuns într-o parcare încăpătoare unde așteptau mai multe mașini și două autocare. Ajunseserăm la baza Dealului Pleșului care ascunde în pântecul său bisericile săpate în piatră. Am vizitat pe îndelete. Templul Ursitelor sau Mânăstirea Rupestră (un loc misterios cu două altare și diferite însemnări pe pereți), izvorul tămăduitor, parcul ecologic și Schitul ”Sfântul Nectarie”. Întrucât voi scrie un review separat pe această temă, pentru moment mă opresc aici, nu înainte de a vă lansa invitația de a vizita acest loc frumos și misterios.

De la Șinca Veche ne-am continuat drumul pe DN 73 A spre localitatea Șinca Nouă, cu intenția de a vizita schitul cu același nume. Până în sat drumul este bun, dar de aici mai sunt câțiva km de parcurs pe un drum forestier, pe ultima lui parte îngust și cu multe gropi. Partea bună o constituie faptul că vă puteți abate din drum pentru a vedea cele mai vechi viaducte feroviare din țară Podu” Ilii și Podu” Negru, inaugurate în anul 1908. Sunt indicatoare către aceste obiective dar drumul forestier se prezenta în condiții vitrege după ploaie și nu ne-a permis să ajungem până lângă acestea. În schimb, primul viaduct l-am văzut de la câteva sute de metri, am oprit mașina și l-am imortalizat.

Și Schitul Șinca Nouă va face obiectul unui review separat, acum mă voi rezuma la a vă spune că așezarea monahală are un paraclis drăguț, câteva chilii, un magazin cu obiecte bisericești și spații administrative, iar biserica nouă este în construcție. Locul este frumos, iar liniștea este la ea acasă. Vă recomand să-l o vizitați.

De la Șinca Nouă ne-am îndreptat spre Făgăraș unde am servit masa la restaurantul Casa Terra, după care am continuat drumul pe E 68 până în localitatea Voila. În dreptul indicatorului spre Biserica Evanghelică Cincșor am virat pe un drum secundar, dar calitatea lui a fost foarte bună. După aproximativ trei km am ajuns. Biserica este situată pe partea dreaptă a drumului și nu aveți cum să o ratați. Și acest obiectiv va face obiectul unui review viitor, iar acum vă voi mai spune doar că a fost renovată, arată foarte bine, iar orga ei are o poveste aparte.

După plecarea din satul Cincșor, ne-am îndreptat spre Pensiune Belmonte, iar după o jumătate de oră de odihnă, am plecat pe jos spre Mânăstirea Brâncoveanu, întrucât în ziua anterioară nu reușiserăm să vizităm tot.

Duminică am plecat devreme de la Pensiunea Belmonte, întrucât ne propuseserăm să mai vizităm câteva obiective în drumul către casă. Primul dintre acestea a fost ”La Vâltori” din satul Lisa, locul unde am avut posibilitatea să vedem tot procesul de prelucrare a lânii, după achiziționarea ei de la furnizori, până ajunge produs finit. Doamna care ne-a fost ghid ne-a spus că această tehnică s-a transmis din generație în generație, acum ajungându-se deja la a opta. Vizita a început cu o expoziție de țesături realizate aici, după care am văzut două vâltori și diferite utilaje vechi (funcționale) folosite la prelucrarea lânii, cu o vechime de peste 100 de ani. Închei prin a mai spune că am plătit opt lei / adult pentru această vizită și că este un loc interesant pe care nu ai ocazia să-l vezi în fiecare zi.

Din satul Lisa ne-am îndreptat spre Sâmbăta de Sus, am ieșit în E 68 și nu după mult timp am virat la dreapta spre satul Cârța, pentru a vizita Abația Cisterciană. Încă de la intrare acest sat ne-a impresionat. Eu l-am numit satul cu begonii pentru că la fiecare casă erau câte două jardiniere cu begonii, amplasate de o parte și de alta a podețului de acces în curte. Despre Abația Cisterciană voi scrie un review separat, motiv pentru care acum nu voi intra în detalii, ci vă voi da câteva informații pentru a vă face o idee despre aceasta. Deși o parte a acestei biserici este în ruină, totul în jur este din alt decor, de o frumusețe aparte. De asemenea, sunt multe panouri informative care oferă suficiente informații despre acest așezământ.

După vizitarea Abației Cisterciene din Cârța, am revenit în E 68 și ne-am continuat drumul câțiva km pe această arteră, pentru ca în localitatea Porumbacu de Jos să virăm la stânga spre satul Porumbacu de Sus. De ce? La ieșirea din acest sat, în Valea Zânelor, se construiește un castel de lut. Sursa informației: doamna Veronica, gazda noastră de la Pensiunea Belmonte. Castelul are o arhitectură deosebită care mi-a amintit de cărțile de povești din copilărie. După ce am ajuns acasă am căutat informații despre acesta și am aflat că are zece camere, a fost construit de meșteri din Maramureș și va deveni pensiune. Fundația este realizată din beton și pietre, structura din lemn, iar pereții castelului sunt construiți din cob (amestec de pământ lutos, apă, paie, argilă și nisip), totul fiind realizat din materiale naturale.

Castelul de lut a fost ultimul obiectiv vizitat în weekendul petrecut în Sâmbăta de sus. Bineînțeles, un weekend nu este suficient pentru a vedea tot ce poate oferi zona. Mai sunt și alte obiective de vizitat aici, pe cele mai importante le-am văzut / amintit / prezentat în acest articol. Pentru cei care vin cu copiii (dar nu numai), aș mai adăuga Aventura Parc Drăguș și Herghelia de cai lipițani din Sâmbăta de Jos.

Să aveți drumuri bune și călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 9328 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI