Cetatea Fagarasului

TIPĂREȘTE

Undeva, in tara noastra, langa o cetate, a aparut un nou spectacol turistic. La cetatea Fagarasului, garda cetatii se schimba si ofera un spectacol inedit in fiecare week-end de la ora 11, readucand pentru o clipa atmosfera medievala a vremii, precum se intampla si la Alba Iulia sau la Palatul Buckingham din Londra. In cetate, construita in secolul XIV, gasiti si un frumos muzeu medieval. Renovarea s-a facut cu fonduri preponderent europene. E vorba de aceleasi fonduri pe care le vom accesa si noi pentru a construi autostrada Bucuresti-Sinaia in anul treizeci-treizeci

Vrem, nu vrem, noi le datoram multe turcilor. Dar si ei noua. Sa nu uitam de tributul platit de tarile noastre Imperiului Otoman, intre sec. XII si XVII, care era in valoare de 341.021 kg aur. Eu nu prea pricep, de ce s-au infratit localitatile din tara noastra cu localitati din Franta, Belgia, Germania, (si nu cu cele din Turcia), cand relatiile, politice, militare, culinare si turistice dintre noi si turci, au inceput mult mai devreme. De la turci am invatat ce e ciubicul, cafeaua la nisip, narghileaua si rahatul. Turcia a devenit astazi cel mai mare producator de rahat din Europa. Eu, care, ca orisicare roman, sunt un mare mancator de rahat, va pot spune, c-am gustat odata dintr-unul turcesc, numit “Turkish Locum” si-am ramas extaziat d. p. d. v. lingual.

Si relatiile militare dintre ei si noi, s-au dezvoltat. Si erau cam asa: noi plateam tribut si turcii il acceptau. Si ne lasau in pace.

Cand vistieria tarii era insa goala, era jale mare. Armatele otomane, “cata frunza, cata iarba”, ne invadau Tara Romaneasa, Moldova si chiar si Transilvania trecand Carpatii, mai ales in bogata Tara a Barsei. Cetatile Rupea, Saschiz, Sighisoara, Deva, Huniazilor, Rasnov, Feldioara si multe altele, isi datoresc existanta, cui credeti? Turcilor! Care n-au venit niciodata cu intentii rele, ci doar ca sa-si recupereze “datoria noastra de tara” si ca sa ne-nvete si pe noi, popor molcom, static si neumblat prin lume, tehnici de strategie militara, mai ales partea defensiva a ei. Asediindu-ne cetatile, turcii ne-au invatat cum sa ne aparam tara de alti invadatori, strategie foarte utila in acele vremi tulburi. Turcii, erau in acele timpuri de demult, si mari exploratori geografici si chiar amatori de turism, in peregrinarile lor de “info-trip”, se documentau mereu despre frumoasele trecatori ale Prahovei, despre pasul Oituzului, despre valea Jiului.

Dar ce cautau ei mai cu precadere? Cautau o cale sigura prin care sa ajunga in pusta maghiara si de-acolo in Italia si Franta, unde ravneau la multele biserici catolice, bogate in obiecte de aur, pe care turcii, nu doreau dacat sa le cumpere, drept suveniruri pentru numerosele lor neveste din harem. Singurele trecatori care nu le-au placut insa deloc turcilor, au fost acelea de unde “cadeau pietre si busteni”, asaaa, ca din senin, tocmai cand trecau ei pe-acolo (ghinion?) si unde nu gaseai nici macar o tablita semnalizatoare, nu era pe-acolo nici macar semnul de “sens unic”, adica, pe unde puteai intra, dar de unde nu mai era cale de-ntoarcere. Si nici valea mlastinoasa de la Podul Inalt, de langa Vaslui nu le-a placut. Ce sa mai vorbim de cea a Neajlovului, de la Calugareni? “Auzi dom'le, sa nu-ntalnesti tu nici macar o fantana cu apa buna de baut sau vreun sat populat, in cale? Pai ce sa mananci pe-aici prin Valahia sau Moldova, ce sa bei? Oribile tinuturi. Si-apoi, chiar daca mai gaseai cate o pivnita abandonata cu butoate cu vin, Allah, nu ne da voie sa bem asa ceva! ”. Asa ca marele exod al migratiei spre Vest, nu s-a mai facut prin principatele romane ci mult mai la nord, prin Ukraina actuala.

Dar asta, a fost demult! Dupa exodul turcilor de 6 secole prin tara noastra, foaia istoriei s-a intors, acum sunt concetatenii nostri, romanii, care au invadat masiv Turcia, mai ales riviera lor, Antalia si Alania, care ofera sejururi in hoteluri de 3 si 4 stele, la preturi rezonabile. Si mancare si bautura, cata vrei, nu ca oferta moldo-vlahilor din timpurile invaziei.

Despre aceasta cetate am mai scris aici - vezi impresii; asadar, am sa va spun doar ceea ce a mai aparut nou, intre timp.

De la templul rupestru de la Sinca veche, ne grabeam, sa prindem spectacolul schimbarii garzii cetatii, care are loc in fiecare week-end, la ora 11. Era o zi senina, tocmai buna pentru a face fotografii dar eu am facut prea putine, am facut insa trei filmulete de cate un minut, pe care le gasiti pe facebook (calin dorgo). Ele sunt mult mai animate si edificatoare. Intreaga ceremonie incepe in curtea cetatii, printr-un prelung ropot de tamburina si cateva comenzi scurte “Garda, la dreapta, la stanga, inainte mars! ”. Cativa osteni imbracati in zale si inarmati cu sabii si sulite, isi fac aparitia in curtea interioara a cetatii, in chiotele publicului. Sunt insotiti mereu si de-o printesa (domnita). Cu totii ies incolonati in fata cetatii si cineva da citire unui vechi text de pe o zapisca, e regulamentul schimbarii garzii, asa cum glasuia el cu secole in urma.

Apoi, garda, se retrage in curte, dar, inainte de-a urca in cetate, ea se amesteca pentru o vreme cu turistii, pentru mai multe poze de grup sau individuale sau pentru o sueta. Dupa un timp, intre turisti si osteni se formeaza o comuniune amiabila, apar si glumele, garda e invitata la o bere la crama, care e alaturi dar comanda de retragere nu se lasa mult asteptata, intrerupand reveria turistilor si iluzia prezentei intr-un alt timp istoric, de mult apus. Intr-o clipa, iata-ne inapoi, in prezent (sau, mai bine zis, in viitor)...

Vizitam apoi muzeul, nou aparut si el in peisajul cetatii. Icoane, bijuterii, podoabe, vesminte sau mobilier de epoca, stau alaturi de picturi in ulei mai recente, reprezentand orase din Ardeal, mai ales Sighisoara, Medias si Sibiu.

Precum Alba Iulia, si cetatea Fagarasului, este inconjurata de un sant cu apa. Podul mobil cu lanturi, din fata portii, insa, a disparut. In general, cetatile se construiau pe o colina inalta, adeseori inaccesibila invadatorilor. Dar ce te faceai daca terenul era plat si nu gaseai nici o colina prinprejur? Sapai un sant adanc in jurul cetatii, pe care-l umpleai cu apa. Toate au fost “bune si frumoase”, cetatile erau bine aparate de coline si santuri de apa, pana cand turcii au pus mana pe “tunul lui Orban” (descris sublim de Stefan Zweig in cartea “Orele astrale ale omenirii”). Sa vedem ce zice Wikipedia despre acest tun, in fata caruia, orice cetate, devenea o furnica ce-a nimerit in fata unui buldozer in mers. Mai bine plateai tribut decat sa ai de-a face cu “tunul lui Orban”.

“Un meșter de clopote din Brașov este considerat inventatorul artileriei de mare calibru, el realizand tunurile grele ce i-au ajutat pe turci să cucerească Constantinopole în anul 1453. La cererea sultanului Mehmed al II-lea, Nicolae Orban, transilvănean la origine, (numit si “Orban-dacul”) și-a oferit la început serviciile împăratului Constantin al XI-lea al Imperiului Bizantin, dar bizantinii nu și-au permis să plătească sumele de bani pretinse de armurier. Transilvăneanul a părăsit Constantinopolul și s-a adresat sultanului Mahomed al II-lea, care se pregătea să asedieze orașul. Acesta l-a angajat să-i construiasca tunuri “de coastă” pentru apărarea strâmtorii Bosfor. Pentru a fi eficiente împotriva navelor în marș. Tunurile trebuiau să aibă precizie și bătaie de 4000 m, cât măsura lațimea Bosforului. Mulțumit fiind de tunurile realizate de Orban, sultanul i-a comandat un tun imens, capabil să distrugă zidurile Constantinopolului. Orban a pretins că arma sa poate demola chiar și „zidurile Babilonului”. Acest mega-tun avea calibrul de 762 mm, putând trage cu un proiectil în greutate de 750 Kg ce era transportat cu ajutorul unei platforme de peste 30 m lungime, trasă de 60 de boi. Istoricul turc Mustafa Ali Mehmed spunea despre acest tun că “putea trage de puține ori pe zi, dar de fiecare dată producea pagube mari”. Tunul putea sa arunce proiectilul din granit la o distanta de un kilometru și jumătate. ”

Dupa o excursie la Sinca Veche si la Cetatea Fagarasului, te cuprinde o foame de lup. Ajungem la “Pastravaria de la Albota”, la restaurantul careia, cu greu mai gasesti locuri libere, dovada ca toti turistii, gandesc la fel ca noi. Pastravii prajiti nu se lasa mult timp asteptati si sunt deliciosi. Apoi, poti sa faci o plimbare si pe la bazinele cu pesti, unde-i vezi inotand pe cei care, dupa cateva ore vor fi in farfuria cuiva.

Final

E ultima zi a lui Ianuarie, primavara-i aproape, din Mai trecem din “era turistica”, in cea "de cazare” / Review-urile cu hoteluri si restaurante le vor depasi pe cele despre munti si mare / Avem prea multe informatii despre natura si prea putine despre ciorbe si dormitoare / Diferenta e ca unele se scriu intr-o ora, celelalte au nevoie de efort si de-o ampla documentare / Azi, fulgi grei se-asten peste toate, cerul e gri, a inghetat si clanta si rama de la fereastra / Ma duc sa ma-mbat intr-o crasma si-apoi sa dorm o zi intreaga, din Mai, m-asteapta o perioada proasta!

@Web, te rog videoclipul, mersi! youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI