O zi frumoasa la munte

TIPĂREȘTE

Pentru ca am avut cateva zile libere la inceput de decembrie, pentru ca eram prea odihniti dupa 3 zile de stat in casa si pentru ca ne era dor de munte si de zapada, ne-am hotarat sa plecam o zi la munte.

Zis si facut, sambata dimineata ne-am suit in masinuta cu sania in porbagaj, imbracati corespunator vremii de la munte si am plecat veseli catre Sinaia. Noua Valea Prahovei nu ne mai place de ceva vreme din cauza aglomeratiei si statului in trafic si chiar incercam sa evitam aceasta zona. Acum insa vroiam sa revedem Pelesul (mai vazusem parterul de vreo doua ori pentru ca doar atat se vizita) si fetita noastra in varsta de 10 ani (o varsta potrivita ca sa tina minte cat mai multe detalii vazute si explicate de ghid) sa il vada pentru prima data. Ca o paranteza referitoare la varsta copilului: nu inteleg de ce adultii vin in vizita la astfel de muzee cu copiii mici chiar sugari. Oricum ei nu sunt interesati de ceea ce vad acolo, nu inteleg despre ce este vorba si se si plictisesc. Daca tot vrem sa obisnuim copiii cu vizitele la muzeu, exista muzee sau expozitii mult mai adecvate varsei lor... inchid paranteza.

Castelul privit atat din exterior cat si din interior este impresionant si de fiecare data cand am vazut interiorul m-a fascinat precizia pe care au avut-o mesterii in manuirea ustensilelor cu preicepere si rapiditate. Fotografii nu am facut in interiorul castelului dar voi adauga cateva fotografii facute in exterior. In curtea interioara picturile de pe pereti si lucratura din lemn sunt ca un preambul pentru ceea ce urmeaza sa vezi in interior. Aici in curtea interioara este casa de bilete de unde puteti achizitiona biletele pentru turul intreg al catelului la pretul de 50lei pentru adulti si 12,5lei pentru elevi. Intrarea in muzeu se face din partea dreapta a castelului privit din fata.

Accesul in castel se face la intervale de timp anume stabilite si in grupuri de catre max. 15 persoane (cel putin asta scria la casa de bilete). Noi am intrat intr-un grup mult mai mare pentru ca erau si niste copiii care doar ei impreuna cu persoanele insotitoare erau mai mult de 15. Prima camera in care pasesti este un soi de vestibul unde iti pui cipici de plastic peste incaltamintea de exterior, lucru care mi se pare absolut normal avand in vedere ca in interior exista covoare peste care e pacat sa calci si in picioarele goale. In camera urmatoare iti poti lasa hainele sau obiectele voluminoase in dulapurile special amenajate.

O data rezolvata problema acestei mici organizari pasesti in minunata lume a regalitatii care pe mine si pe fiica noastra ne-a facut sa ne dorim macar pentru moment sa fi facut parte din ea. Ghidul grupului nostru ne-a explicat ce putem vedea in fiecare camera, lasandu-ne timp la finalul explicatiilor pentru a privi in detaliu obiectele si pentru a pune intrebari. Am fost fascinata de minutiozitatea pe care au avut-o mesterii in sculptarea atat in lemn cat si in marmura sau in diferite alte materiale, iar decoratiunile de pe pereti, tapetul, din piele sunt absolut senzationale. In fiecare camera se vede grija asupra detaliilor cat mai perfecte. In castel exista camere pentru orice activitate pe care vrei sa o desfasori: camere de dormit cu bai, biblioteca cu un numar mare de manuscrise vechi si originale unde se gaseste si intrarea in camera secreta. Intamplator ma asezasem chiar in dreptul ei si in timp ce ne explica ghidul despre manuscrisele vechi (am uitat numarul dar oricum sunt foarte multe) ma uitam peste carti si chiar vroiam sa ii spun sotului meu ca nu peste tot sunt carti adevarate ca sunt si falsuri, moment in care ghidul arata in directia mea spre locul unde era intrarea catre camera secreta. Mie mi-au placut foarte mult apartamentul de oaspeti care a fost creat special pentru imparatii austrieci si unde au poposit Franz Joseph si Elisabeta (Sisi), sala veche de muzica unde canta uneori la harpa si Regina Elisabeta (Carmen Sylva), Salonul Turcesc, sufrageria, Sala Florentina unde totul este spectaculos: pictura de pe tavan care se oglindeste perfect in oglinda venetiana, mobilierul si candelabrele, toate lucrate minutios folosindu-se materiale de o calitate deosebita. Picturile de pe vitralii sunt si ele deosebite si foarte frumoase.

Castelul merita vazut macar o data in viata daca aveti posibilitatea atat parterul cat si etajul. Ghidul nostru ne-a explicat si povestit cu o voce calma, calda si cu zambetul pe buze tot ceea ce stia despre locul respectiv. Pentru ca ninsese si soarele stralucea, exteriorul castelului parea de basm.

Dupa vizita la castel ne-am indreptat pasii catre locul de parcare al masinii unde ne astepta saniuta. Am plecat deci spre partia Sorica. Ajunsi aici am gasit o zona a Azugai cu un peisaj dezolant: multe cladiri au fost lasate in paragina. Nici partia de sanius nu era foarte ingrijita iar pe alori destul de periculoasa. Cat am stat acolo am si asistat la cateva accidentari ale unor copiii destul de serioase. Zona dedicata accesului pentru saniute ar trebui cumva delimitata pe categorii de varsta asa cum exista si pe partia de schi. In zona am vazut si un loc din care iti puteai cumpara vin fiert, ciocolata calda, cafea sau sandwich si hot dog. Dupa vreo doua ore de sanius, copilul a decis ca e momentul sa plecam asa ca am plecat catre Sinaia unde ne hotaraseram sa mancam. Despre asta am scris aici: vezi impresii.

La intoarcerea spre casa am decis sa mai prelungim putin distractia cu un drum in Bucuresti pentru a vedea luminitele din centru si Targul de Craciun din zona Universitatii. In Bucuresti sambata seara era haos, probabil toata lumea a avut aceeasi idee ca si noi :D. La targ nu ne-am mai oprit pentru ca din masina am vazut ca nu era mare lucru si eram oricum cam obositi. Astfel s-a terminat ziua noastra frumoasa la munte.

Sper sa va inspire ideea noastra si sa vizitati si voi Castelul Peles.

Călătorii plăcute dragii mei!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI