Minisejur la Sinaia: 3/1 Castelul Peleş până în 1948

TIPĂREȘTE

A doua zi a minisejurului nostru la Sinaia, am hotărât să revedem castelul Peleş. În 20 de ani în care am fost an de an verile în staţiune, am vizitat Peleşul de 2-3 ori dar niciodată etajul 2 care s-a deschis anul acesta în luna aprilie. Din 2020, pandemia şi motive personale nu mi-au mai permis să vizitez Sinaia iar nepoata mea care mă însoţea nu-l mai văzuse din adolescenţă. Am luat un taxi care ne-a dus la parcarea de la Economat (azi La Turnuri) doar la câteva sute de metri de castel.

Din cauza multitudinii de informaţii şi poze am hotărât să scriu reviewul în două părţi: prima de la construcţia Peleşului până la confiscarea lui abuzivă în 1948 care reprezintă o fractură în existenţa lui şi o a doua, din perioada comunistă şi până astăzi.

Primele tatonări pentru construcţia unui castel

După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza din ţară, guvernul provizoriu condus de N. Golescu i-au propus princepelui Carol de Hohenzollern- Sigmaringen să preia domnia în Principatele Române Unite. Cu toată împotrivirea cancelarului Bismark (care i-a transmis că va fi ˝papucul sultanului˝) Carol a acceptat şi sub un nume fals a ajuns incognito la Turnu Severin în 1 mai 1866. După ce a înnoptat la conacul Goleşti a ajuns pe 10 mai 1866 (calendar pe stil vechi) în Bucureşti unde în faţa mulţimii a fost proclamat domnitor. Hotărât să domnească şi să ridice Principatele Române la nivel european, unul din primele gânduri a fost să-şi costruiască din fonduri proprii un castel la nivelul celor din Bavaria. S- a orientat spre Valea Doftanei unde la sfârşitul sec. XIX, Buştenariul mustea de petrol şi promitea o mare dezvoltare a regiunii (din păcate a fost exploatat sălbatec de mari companii şi secătuit în câţiva zeci de ani). Locul ales în august 1966, la câteva luni după încoronare, a fost pe la Meliceşti pe dealul Măgura înalt de 700m. Am avut privilegiul ca în aprilie anul acesta să văd locul (vezi impresii) şi Crucea Domnitorului înălţată în amintirea sa. Din păcate lipsa apei (se păstrează încă urmele excavaţiilor) l-a făcut să renunţe la acest proiect. Fiind însemn al monarhiei şi al creştinismului crucea s-a degradat în timpul orânduirii comuniste dar nici acum nu s-au găsit fonduri pentru restaurarea sa.

Construcţia castelului Peleş

Imediat ce a renunţat la amplasamentul din Meliceşti, în august 1866, principele Carol a făcut o vizită amănunţită pe Valea Prahovei. A rămas fascinat de frumuseţea locurilor mărginite de coama Bucegilor spre Piatra Arsă. Sinaia era un mic sat de munte numit Podul Neagului, locuit de câteva sute de tăietori de lemne aşezati pe atunci în cartierul actual Izvor. În 1872 din bani proprii a cumpărat 1000 pogoane teren (echivalent cu 5000 ha) pe care a început în 1873 lucrările de stabilizare a alunecărilor de teren şi de asanare a cursurilor subterane de apă. La amenajarea terenului au lucrat timp de doi ani 300 de muncitori români şi aduşi din străinătate, supravegheaţi personal de domnitor. La un moment dat pe şantier se vorbeau 13 limbi. Conducerea lucrărilor a fost asigurată de arhitecţii- constructori germani Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Decorarea interioarelor a fost făcută de J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. (nu le vom ţinem minte numele dar am vrut să punctez că Principele nu a făcut nicio abatere la calitate şi bun gust apelând la cei mai mari specialişti ai timpului). Castelul Peleş a devenit unul din cele mai importante edificii de acest gen din Europa sec. XIX şi primul din România, vizitat anual de sute de mii de turişti români şi străini. În 1875 s-a pus piatra de temelie a construcţiei (la a căror temelii au fost asezate primele monede româneşti de 20 lei cu figura lui Carol I.) şi în 1883 a avut loc inaugurarea oficială. Între 1876 şi 1914 (data terminării construcţiei coincizând cu moartea regelui Carol I şi începerea primului Război Mondial), pentru achiziţia terenului, lucrărilor de terasare, a construcţiei proprizise şi decorarea interioară a parterului şi a celor două etaje, s-au cheltuit 16 mil lei-aur.

Castelul Peleş resedinţa de vară a regilor României

Familia regală a locuit la Peleş din luna mai în octombrie a fiecărui an, profitând de aerul curat şi frumuseţea peisajului. Toamna, după plecarea la Bucureşti a familiei regale, în continuare până în 1914 se lucra la extinderea şi decorarea castelului. Aici, vara se administrau treburile ţării, de ex. Consiliul de Coroană care a hotărât în 1914 ca România să-şi păstreze neutralitatea în primul Război Mondial. Castelul Peleş a fost vizitat de mari personalităţi artistice şi literare şi dintre şefii de stat cel mai important a fost împăratul Frantz Iosef în 1896. În 1906 era programată o a doua vizită dar starea sănătăţii nu i-a mai permis împăratului de 76 de ani s-o mai onoreze. De reţinut că se amenajase în castel un apartament imperial. Atât regele Carol I cât şi regele Ferdinand au decedat în castelul Peleş.

Domeniul regal Peleş

Domeniul regal întins pe 5000 ha cuprindea înafară de castelul Peleş resedinţa de vară a regelui Carol cu 160 de camere şi 30 de băi, încă două castele mai mici: Pelişorul, construit între 1899 şi 1903 tot de Karel Liman. Acesta avea 99 de camere şi a fost ridicat pentru principii moştenitori, viitoriul rege Ferdinand şi regina Maria. Castelul Foişor cu 50 camere a avut ca destinaţie iniţială, să fie cabana de vânătoare a regelui Carol I. Fiind terminat înaintea castelului Peleş, aici au locuit vara până în 1883 regele Carol şi Elisabeta, apoi viitorii regi Ferdinand şi Maria. La Foisor s-a născut regele Mihai în 1921 dar a locuit temporar şi regele Carol al II-lea (1930-40). Înafară de cele trei palate pe domeniul regal mai sunt 19 pavilioane şi anexe, cu totul (inclusiv castelele) cuprinzând 569 camere. Complexul La Tunuri- Vila Economat a fost construit în acelaş timp cu Castelul Peleş pentru găzduirea Corpului de Gardă.

Încăperile castelului Peleş.

De la data inaugurării în 1883 şi până în 1914 data morţii regelui Carol I, castelului i s-au adus o serie de modificări şi extinderi. Etajul I a fost construit între 1873-1883 iar etajul II între 1896-1914. Castelul are mai multe intrări şi scări interioare prin care se ajunge de la parter la etajele 1 şi 2. Mansarda nu se vizitează, ea fiind destinată depozitelor şi restaurării obiectelor din castel. Etajul 2 a fost deschis publicului abia anul acesta în aprilie, aşa că l-am vizitat pentru prima oară. Turnul cel mai înalt are o înălţime de 66m. În faţa castelului este un spaţiu mare de acces în care tronează statuile regilor Carol I şi pe o peluză în dreapta, al reginei Elisabeta. Castelul are o curte interioară de unde, stand la o coadă enormă în zi de lucru, am cumpărat biletele de intrare (tarifele actuale şi programul de vizitare le voi posta în a doua parte a reviewului pentru că în timp preţurile s-au schimbat). Pereţii curţii interioare sunt decoraţi cu picturi medievale şi pe paviment sunt postate câteva statui. După formarea grupului am intrat în grandiosul Hol de Onoare împodobit cu lambriuri de nuc şi decorat cu statuete. Plafonul terminat abia în 1911 este de sticlă şi printr-un mecanism sau manual putea fi deschis pentru ca în nopţile senine de vară să poată fi admirată bolta înstelată a cerului. Biblioteca regală are pereţii încărcaţi de mii de cărţi rare, îmbrăcate în piele, gravate cu litere din aur. O uşă secretă mascată în spatele unui raft de cărţi, permitea suveranului, ca prin scări şi coridoare secrete să ajungă în alte încăperi ale castelului. Sălile de arme construite şi decorate în perioada 1903-1906 conţin peste 4000 piese din Evul Mediu şi până în sec. XVIII, cele mai preţioase fiind armele germane din sec. XVI. Am reţinut sabia lui Sigismund Bathory, o armură completă pentru cal cu călăreţ, unicat în România, iatagane, arme de foc. Salonul de muzică era destinată seratelor muzicale pe care regina Elisabeta, înclinată spre arte, le ţinea destul de des. Aici se poate vedea o harpă de mari dimensiuni. Salonul florentin sau Marele Salon are un plafon sculptat în lemn aurit, două candelabre enorme de cristal şi mobilier dn perioada renaşterii italiene. Trei oglinzi veneţiene măresc virtual dimensiunile sălii. Sala maură este decorată în stil spaniol cu inspiraţie din palatul Alhambra din Spania. Are pereţii împodobiţi cu arabescuri de stuc aurit şi o fântână din marmură de Carrara (replica uneia dintr-o moschee din Cairo). Sala de teatru de 60 locuri are loja regală în stil Louis XIV dar a fost transformată în sală de cinema. Plafonul este pictat de Gustav Klimt. Separat de salonul de muzică şi de sala de teatru, este o valoroasă Sală de concerte la etajul 1, în care se găseşte un clavecin din 1620, o orgă cu două claviaturi şi un pian Bluthner. Pereţii sunt lambrisaţi în piele de Cordoba. Deasupra şemineului se află portretul reginei Elisabeta. Apartamentul imperial a fost pregătit pentru cea de a doua vizită a împăratului Frantz Iosef în 1906 la festivitatea de implinire a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Vizita nu a mai avut loc din motive de sănătate a împăratului. Sala de Consilii a avut ca inspiraţie o sală din Primăria din Lucerna. Cabinetul de lucru al regelui Carol I este mobilat cu un birou de lemn de nuc şi mese pentru cei veniţi în audienţă, existând o diferenţăde poziţionare între audienţele scurte şi cele lungi. Sufrageria se află la etajul 1 are o masă pentru 24 de persoane şi mobilier breton din sec. XVIII iar vesela şi tacâmurile de argint, paharele fiind de cristal. Salonul turcesc dă o notă orientală castelului prin covoarele persane expuse şi vasele de alamă. La etajul II se află atelierul de lucru al reginei Elisabeta, apartamentul cu mobilă albă al Marelui Voevod Mihai devenit ulterior rege, al doamnelor de onoare ale reginei„apartamentul lui George Enescu, Grigore Dinicu- în total 15 camere. Ar trebui spus că datorită înălţimii camerelor, scările, unele în spirală au multe trepte dar frumuseţea lor şi a tot ce vedeam în jur, nu mi-a dat răgaz să simt oboseala urcuşului.

Ce ar mai trebui scris?

Peleşul a fost prima construcţie cu fundaţie de piatră din România, primul castel electrificat din Europa, a beneficiat de încălzire centrală şi de lift de serviciu. Vitraliile au fost aduse din Germania şi Elveţia. Are şapte terase decorate cu statui de piatră, fântâni şi vase din marmoră de Carrara. În 1932 a căzut pradă unui incendiu dar a fost reconstruit într-un an, astfel încât regele Carol al II-lea a putut sărbători semicentenarul castelului în 1933. În general camerele sunt prost luminate din cauza draperiilor care acoperă ferestrele în scpul protejării lemnului din lambriuri şi a mobilierului vechi de peste 100-120 de ani.

După schimbarea regimului politic şi alungarea regelui Mihai din ţară la 30 decemrie 1947, castelul Peleş care era proprietate privată a familiei regale fiind construit din bani proprii a fost imediat confiscate, începând o nouă etapă a existenţei sale.

Addenda

-Din cauza numărului mare de poze făcute atât în exterior cât şi în interior, am selectat câte aprox. 60 pentru fiecare din cele două episoade al acestui ministerial, deşi lucrările efective s-au terminat în 2014

- Nu-mi doresc decât, dacă m-o ajuta Dzeu, să-l mai văd odată anul viitor.

WEB, dacă se poate: youtube

- va continua-

.

Locaţia este desăvârşită la poalele munţilor Bucegi

Nu s-a pus problema de distracţie ci de vizualizarea unui castel care, după părerea mea, le depăşeşte pe cele din Bavaria, tot ce este expus atingând perfecţiunea

---

VIZUALIZĂRI: 833 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI