GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mutati-va de la bloc, ca... nu se stie!
TIPĂREȘTEAm ajuns in Humulesti!
Era duminica dupa amiaza, venem de la manastirile din Neamt si ne indreptam in Bucovina, catre Pojorata. Cum trecem podul peste ‘’Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul’’, la prima intersectie, observam indicatorul si facem dreapta. Imediat am si ajuns la Casa memoriala Ion Creanga-monument istoric. Parcam, cu greu si ne pregatim de vizita. Undeva sus, flutura steagul tricolor!
Ma incearca un sentiment de nostalgie, de cum traversam strada, privind garduletul confectionat din nuiele impletite de alun, asezate pe orizontala. Ma pregateam sa pasesc pentru cateva minute in lumea povestilor. La chioscul de la intrare un bilet costa doar 4 lei. Achitam si inaintam. Pe jos este pietris, aprope peste tot, in zona unde se circula, doar pe margine este gazon. O doamna supravegheaza atenta tot ce se-intampla, imi imaginasem ca e ghid, dar fiind doar cativa vizitatori, nu ne-a povestit nimic.
Cum intri in curte, imediat dai cu ochii de un bust al marelui scriitor. Am vizitat intai curtea, poi am intrat in casa. Am observat o fantana veche cu cumpana, cu partea de sus si galeata din lemn. Apoi un car vechi, iar de jur imprejurul garduletului din nuiele erau bancute rustice, confectionate din busteni taiati pe verticala. Pomi fructiferi si cateva flori erau plantate in spatiul verde, amenajat in spatele bancutelor. Intr-un fel de anexa a casei erau adapostite o multime de obiecte casnice din gospodaria lui Stefan Apetrei, iar noi le-am vazut printre gratii.
Casa mica, alba, cu ferestre mici, cu barne din lemn, cu acoperis din sindrila. Pe prispa din lut erau asezate cateva ghivece cu muscate. Pasind inauntru, ma cuprinde emotia, pentru ca descopeream acel univers despre care stiam fiecare amanunt din scoala generala. In prima incapere erau o multime de afise cu informatii despre familia celui mai iubit povestitor. Dar si despre el, de cand ‘’a facut ochi’’ si pana’’ a devenit holtei’’, despre copilaria lui Nica, din primii ani de scoala, pana la despartirea de sat. Erau si o multime de citate sugestive, care m-au facut sa zambesc citindu-le! Pentru ca farmecul povestirilor lui Creanga reise chiar din sinceritatea cu care povestea si din umorul nazdravaniilor facute, in universal copilariei petrecute la sat.
Camera mare era foarte frumoasa, in opinia mea! Spun acest lucru, pentru ca eu mi-as fi dorit sa ma nasc si sa traiesc in acele timpuri. Cum intri este un miros caracteristic caselor vechi, sau cred ca venea mai curand de la obiectele de imbracaminte din lana, care erau expuse acolo.
Ordinea lucrurilor era aceeasi pe care o stiam din povestirile sale. Nu cred sa-mi fi scapat vreuna si toate imi placusera la vremea respectiva, ba chiar mai mult de-atat, il si invidiam pentru toate nazdravaniile lui de baiat, din care eu nu facusem decat una. Si regretam ca nu am furat cirese, nu m-am dus la scaldat sa mi fure cineva hainele, nu am daramat cocioaba Irinucai din Brosteni, nu am furat pupaza si nici raie de la capre nu am luat! Doar am omorat muste cu ‘’ceaslovul’’!
In acea camera destul de marisoara, incercam sa-i fac portretul lui Nica, din imaginile filmelor facute dupa povestirile sale. Si mi-l imaginam asa, iarna, cam pe la 8-10 ani, cand sunt baietii mai nazdravani!
Pe pereti erau covorase tesute din lana. Pe jos, un pres taranesc, tot tesut in razboi. Pe pat perne, cuverturi frumoase tesute, probabil de mama lui si furca cu care seara mama lui Nica torcea lana. Si alte obiecte erau expuse acolo, cu care se prelucra manual, pe vremuri, lana de oaie, principalul material care le asigura confectionarea imbracamintii pentru vremea rea.
Iata si copaia de lemn in care banuiesc ca a fost leganat Nica, in vremea cand era mic! Apoi-razboiul de tesut-un obiect foarte important si util. O masuta cu scaunele cu 3 picioare, pe care era asezat un buchet de flori, intr-o oala de ceramica, ulcioare pentru apa, soba, si alte cateva obiecte de mobilier simple, completau incaperea in care a el a trait copilaria-cea mai fericita etapa din viata unui om! Nu lipsea nici icoana. Totul era frumos, ordonat, incat iti crea impresia ca esti in vizita in casuta un taran roman, care momentan era plecat la munca campului.
Peste tot erau o multime de afise care ne interziceau sa atingem exponatele si sa trecem de sfoara care separa spatiu pemis pentru vizitare.
Am stat cateva momente bune acolo, privind cu atentie totul, am facut cateva fotografii si am iesit. In tot acest timp ochii doamnei care supraveghea, erau tot …la datorie.
Nu era prima noastra vizita aici, in frumosul tinut al Humulestiului, am mai fost inca odata, cand baiatul era in clasa I-a si a fost si el fascinat de casa marelui povestitor. Imi amintesc ca mi-a pus o intrebare ‘’de baraj’’ atunci, de care si acum mai zambesc:
Daca Nica ar fi stat la bloc, n-ar fi mai avut ‘’casa memoriala! ’’Hai mami sa ne mutam si noi la casa, ca poate cand voi creste, voi deveni si eu’’ mare’’, macar sa am si eu ‘’casa memoriala’’!
O vizita la Casa Memoriala a lui Creanga nu este nicidecum bifarea unui obiectiv turistic important. Este cu mult mai mult. Depinde de fiecare. Mie mi s-a mai confirmat inca o data ideea ca oamenii mari se nasc in case mici!
Am parasit acest loc, locul unde a copilarit cel mai iubit dintre povestitori, prieten cu Mihai Eminescu- cu sufletul plin de nostalgie. Dar si cu dorinta ca a vizita candva si ‘’Bojdeuca lui Creanga’’, in Iasi, adica prima casa memoriala romaneasca.
Trimis de georgiana in 19.11.10 16:28:17
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (georgiana); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 47.19781400 N, 26.35481500 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
15 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Iar eu vin cu primele puncte... pentru ca tu o braileanca-banateanca ai scris atat de frumos de cel mai mare povestitor al neamului nostru, omul care a descris copilul-universal, cum invatam noi la scoala, pe vremea noastra, iar care azi, e doar in povestile, pe care cine le mai citeste...
Redactez si la tine o "mica" poezie pe care am postat-o la vreme respectiva si la biancuta:
"Rar cireşe în tot satul
Ca la tuşa Marioara,
De mă prinde însă hârca,
Cu bătaia ma omoară.
Ah! Îmi lasă gura apă...
Trebuie să fur şi pace.
Intru-ncet la dânsa-n casǎ
Să vedem ce treabǎ face.
Tuşă, văru' Ion e-acasǎ?
El nu merge la scăldat?
Nu. Sumanii să-i aducă
De-astă noapte a plecat,
Tocmai la Codreni, departe,
La o piuă sub cetate.
Rău îmi pare, mătuşică.
S-auzim de sǎnǎtate!
Mă prefac că plec la scaldă...
Dar în gând mă socotesc
Că mai bine ca acuma
Nu puteam să nimeresc
Şi, ca un bǎiat de treabă,
Eu fac stânga împrejur.
Sar un gard, m-agăţ de-o creangă
Şi cireşe-ncep să fur.
Şi pe când căram cu frică,
Sânul să mi-l umplu bine
Iaca, tuşa Mărioara
C-o jordie-n mânâ vine.
Vai, ce ochi holbaţi mai are!
Ce blesteme-i ies din gură!
Unde eşti, Sfinte Sisoe,
Să mă scapi de-ncurcătură?
A, aici îţi e scăldatul?
Dă-te jos împieliţate!
Să-ţi arate Mărioara
După faptă şi răsplată.
Ce să te dai jos bădie,
Că e foc şi pară jos!
Unde dă hârca de babă
Cade carnea de pe os!
Baba fierbe, clocoteşte,
Bulgări mari aruncă-n mine,
Dar cum da, nu nimereşte.
Când încearcă să se urce
Pe tulpină, furioasă,
Din cireş, eu zup, deodată,
Sar în cânepa frumoasă.
Nici n-ating să sar pârleazul...
Şi credeam că-n ziua aceea
Doar atăt mi-a fost necazul.
Mai pe seara, când aude
Tata trebuşoara asta,
Mi-a tras, nene, o bătaie
De-am rămas pe trup cu semne.
Şi-o voi ţine poate minte
Până şi-ntre patru lemne... "
Rog așteptați...
Retras punctele standard conform regulamentului actual, dar cred ca voturile vor compensa.
Geogiana, m-ai înduioșat cumplit cu acest review. Se pare că acolo ai avut privilegiul de a te întâlni și cu spiritul marelui povestitor, că altfel cum ai fi fost atât de inspirată să ne povestești cu atâta emoție despre casa în care a copilărit Nică? !
Parcul tematic Ion Creanga l-ai vizitat? Am povestit si eu de Casa din Humulesti si de parc aici
Si mie mirosul din casa mi-a adus aminte de casa bunicilor din partea mamei...
AmFostAcolo si eu la Humulesti in vara aceasta. Si pe mine m-a impresionat micuta casa natala a celui mai mare si nazdravan povestitor al neamului romanesc. La fel ca tine, am “adulmecat” cu toate simturile treze fiecare coltisor din aceasta memorabila casa. I-am aratat fetei mele cat de simplu se putea trai intr-o casuta formata doar din 2 camarute si acestea aranjate cu bun simt, cu modestie si simplitate, caracteristica taranului moldovean. Si deodata m-au lovit si pe mine niste frumoase amintiri din copilaria mea lipsita de griji, ca de altfel si a lui Nica…dar ce diferite totusi acele copilarii…Daca as putea fi din nou copil, cred ca acum as alege sa traiesc multe din episoadele "buclucase" ale copilariei lui Ion Creanga descrise de autor cu atata har si bunatate.
Si cata dreptate ai cand la final scrii ca: “oamenii mari se nasc in case mici”…Cred ca este un "aranjament" al Divinitatii.
De cate ori vad sau citesc amanunte despre copilaria lui Creanga imi aduc inevitabil aminte de primele cuvinte ale monologului meu, cand stateam pe scenele Cantarii Romaniei, imbracat in costum popular si cu caciula de astrahan a tatalui meu ridicata peste urechi, sa nu imi pice pe ochi, cu ochii tinta pe ultimele locuri ale audientei, cum ma invatasera cei de la Clubul Pionierilor, acum 25 de ani: Odata, vara, pe-aproape de Mosi, ma furisez...
Si acum ma vad impins de la spate, baietan de clasa a I-a, la 6-7 ani, in fata publicului numeros care asculta piticul bine dresat sa vorbeasca cu accent moldovenesc si radea cu compasiune, aplaudand la sfarsitul monologului meu de hot versat de cirese.
@georgiana - felicitari pentru ca ai fost acolo si pentru povestirea ta atat de frumoasa!
@valimi - ai fost simpatic... te-am si vazut, cu ochii mintii rostind acel monolog...
Ati citit? V-a placut? Atunci dati un clik sus pe sageata!
@Giorgi. felicitari pentru acest review minunat, felicitari pentru ca ai ajuns acolo, un vot si de la mine...
Am fost si eu in casa memoriala a marelui Creanga anul trecut. Dar alaturi, la muzeul cu personajele din povestile lui, nu ati fost?
Mi-a placut tare mult de ghidul care povesteste cate un pasaj din amintirile lui Creanga. Vorbea asa frumos in dulcele grai moldovenesc, incat l-am filmat, captivata fiind de accent, parca traiam acele vremuri din copilaria lui Nica...
Cine ajunge prin Humulesti, isi aduce aminte de anii copilariei odata cu vizitarea acestui muzeu!
@Catalinalupu,
Mi-a placut poezia atasata, nu o stiam!
@Mariana Olaru,
Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase. Da, cred ca acolo m-am intalnit cu spiritul lui Creanga, atat in prima vizita, cat si in cea de-a doua.
@magdalena &@Trandafir 1970,
Nu am vazut Parcul tematic acolo, decat cand am intrat pe site si am vazut pozele voastre, dupa vizita mea acolo. Noi am gasit parcare inainte de a intra sa vizitam, ca daca parcam dupa, sigur as fi trecut prin fata si vedeam negresit. Vedeti, asta e riscul sa pleci la drum cu ''temele ne facute de acasa'' pe internet!
Abia dupa aceea, dupa ce am descarcat pozele, am vazut intr-una, care nu am pus-o pe site, ca in partea stanga a intrarii in Casa Memoriala, mai era o poarta si ceva animatie! Si in prima mea vizita acolo, cand am fost acolo si cu baiatul, nu era acest Parc Tematic.
&-va multumesc frumos pentru ca ati avut curiozitatea sa-mi cititi review-ul.
”&-va multumesc frumos pentru ca ati avut curiozitatea sa-mi cititi review-ul.
nu numai curiozitatea, dar si placerea.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Pe urmele lui Nic´a lui Stefan a Petrei din Humuleşti — scris în 19.12.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 O întoarcere în copilărie — scris în 25.06.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 La Humuleștii copilăriei lui Creangă — scris în 01.09.20 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2019 Amintiri din copilarie — scris în 02.11.19 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Oct.2016 'Amintiri din copilărie', Ion Creangă — scris în 28.12.16 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Sep.2015 Acasa la Ion Creanga — scris în 25.10.15 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Personaje de poveste la Humulești — scris în 27.05.16 de alinaro din VALLADOLID - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată