La Humuleștii copilăriei lui Creangă

TIPĂREȘTE

Eram mică. Nici nu știam să citesc atunci când tata ne-a cumpărat nouă, celor trei copii ai săi, o carte mare, cu copertă galbenă pe care era desenat un copil năzdrăvan, cu părul bălai, încercând să prindă o pupăză moțată. Era “Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă, ediția 1949, cu ilustrații semnate de Eugen Taru. Ne-a citit-o mai întâi tata, apoi fratele nostru mai mare care între timp învățase să citească, și mai apoi, rând pe rând, eu și sora mea.

Am crescut și fiecare dintre noi și-a luat zborul în viață, iar “Amintiri din copilărie” , minunatele amintiri ale lui Ion Creangă au rămas la casa părintească. Au încântat și următoarea generație, pe nepoții mei, iar acum este citită de ultimul descendent al familiei, o fetiță care aparține generației a treia. Dacă mă gândesc bine, cartea noastră are acum 71 de ani.

În periplul nostru din această vară prin ținutul Neamțului, unul dintre obiectivele pe care nu voiam să le ratăm cu nici un chip a fost Humulești, locul nașterii marelui nostru povestitor. Poate că nu mă veți crede, dar nu Casa Memorială “Ion Creangă” mă făcea să doresc a ajunge la Humulești. Crescând în Neamț, vizitasem Casa Memorială “Ion Creangă” de mai multe ori, o dată chiar în grup, cu colegii de clasă. Ceea ce mă interesa acum era Parcul Tematic situat gard în gard cu primul obiectiv. Dat fiind faptul că am plecat de multă vreme din Neamț, revenirile mele fiind scurte, sporadice și de cele mai multe ori marcate de interese presante, nu am avut răgazul să mă abat și pe la Humulești după 2004, anul inaugurării Parcului Tematic.

Așadar, anul acesta, într-o frumoasă zi de iulie, am plecat din Piatra Neamț cu destinația Târgu Neamț, cu scopul precis de a poposi mai întâi la Humulești, satul lui Ion Creangă. După 45 km de drum bun, mai înainte de a intra în oraș, în Humulești - acum un cartier al orașului Târgu Neamț - pe lângă Biserica “Sf. Ierarh Nicolae” , virăm la dreapta pe Strada Ion Creangă. Nu departe, la numărul 8, pe dreapta, oprim lângă Muzeul Memorial “Ion Creangă” . Nu există o parcare amenajată, dar, într-o zi de lucru așa cum era cea în care am fost noi, te poți descurca la fața locului. La care dintre cele două obiective turistice alăturate credeți că era mai mare agitație? Bineînțeles, la Parcul Tematic.

Parcul Tematic „Ion Creangă” - Humulești

În larma micilor vizitatori însoțiți de părinți și de bunici, ne-am apropiat și noi de poarta învăluită de caprifoi înflorit. Nică a lui Ștefan a Petrei, într-o nemișcare prea puțin caracteristică lui, își întâmpină oaspeții încălțat cu opinci, cocoțat pe cioata din dreapta porții. Primele informații: nu putem fuma în interior și nici nu avem voie să atingem personajele. De asemenea, dat fiind că ne aflăm în plină pandemie, se recomandă păstrarea distanței de siguranță de 1,5 m între vizitatori.

Taxa de vizitare este: 2 lei/persoană - adulți și 1 leu/persoană - copii. Nu se specifică nimic în legătură cu taxele de filmare sau de fotografiere.

Am achitat modica taxă de vizitare la chioșcul de lângă intrare, acolo unde se vând și mici suveniruri, apoi am intrat în curtea în care vizitatorii se întâlnesc cu îndrăgitele personaje din scrierile lui Ion Creangă. Mătușa Mărioara „c-o jordie în mână, la tulpina cireșului” imediat, în dreapta, ursul păcălit de vulpea cea șireată, tot lângă poartă, dar la stânga, capra cu cei trei iezișori, dar și cu lupul cel hulpav, în plan mai îndepărtat, dar vizibili, cocoșul mândru de punguța cu doi bani, Smărăndița popii lângă „Calul Bălan” , cea care a făcut “pocinog sfântului Nicolai cel din cui” , fata moșului cea harnică, teiul pupezei buclucașe, Nică și prietenii lui la casa popii, la colindat…

“D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce necaz aveam! Ba adică, drept vorbind, el avea necaz cu mine; căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici” . Chiar așa îl vedem pe Nică, sfios, în pragul casei lui moș Chiorpec, fără a anticipa răbuiala ce-l aștepta, cu feleștiocul muiat în strachina cu dohot. Nu lipsește nici căruța lui moș Luca - cel care avea să-i ducă pe Nică și pe Zaharia lui Gâtlan la Seminarul de la Socola, de asemenea nu lipsesc nici alte personaje care umplu curtea și fac din Parcul Tematic un loc adorat de copii, constituind totodată un bun prilej pentru adulții care-și amintesc de anii și de poveștile copilăriei. Trebuie specificat și faptul că în dreptul tuturor scenelor din parc sunt amplasate panouri care - prin scurte citate - ne amintesc de isprăvile personajelor în cauză.

În curte, într-o fostă cârciumă, a fost amenajat un adevărat muzeu al satului Humulești.

Muzeul este amenajat în două încăperi alăturate, trecând de fapt din una în cealaltă. Sunt acolo atât de multe obiecte încât mi-ar fi greu să le amintesc pe toate. O masă cu bucate tradiționale moldovenești te întâmpină chiar la intrare. Am văzut costume populare tipice zonei nemțene, tot felul de cusături și scoarțe țesute la război, lăzi de zestre, unelte folosite în gospodăriile țărănești, la prelucrarea lânii, la măcinatul porumbului, război de țesut, vârtelnițe... Manechinele în mărime naturală, întruchipează pe humuleșteni în viata lor de zi cu zi - la muncă, la șezători, acasă, îngrijind copilul mic...

Wikipedia ne informează că Parcul Tematic de la Humulești este primul de acest gen din România. Ideea a aparținut humuleștencei Niculina Gârneț care a cumpărat terenul de la un stră-strănepot al lui Creangă, stabilit în Botoșani. În vechea grădină de legume a amenajat parcul investind mult suflet, muncă, timp și bani. Înființat în 2004, Parcul Tematic de la Humulești înglobează figurine din ghips realizate de un meșter brașovean, animale împăiate de profesorul nemțean Petru Arhire, precum și multe, multe piese etnografice adunate din satele din împrejurimi.

Când am terminat vizita, cerul începea să se înnegureze. Nori negri acopereau strălucirea soarelui torid, de iulie. La ieșire, curioasă, sora mea întreabă: “Ce faceți cu personajele dacă începe ploaia?” La care doamna custode a răspuns: “Pe cele mici le duc înăuntru, iar pe cele mari le acopăr cu plastic” . Așadar, în vara aceasta capricioasă, în Parcul Tematic din Humulești a fost ceva de muncă din acest punct de vedere.

Muzeul Memorial “Ion Creangă”

Doar un gard de nuiele desparte Parcul Tematic de Muzeul Memorial “Ion Creangă” .

Spre deosebire de Parcul Tematic - o proprietate privată, Muzeul Memorial “Ion Creangă” aparține de Complexul Muzeal Național Neamț, de aceea condițiile de acces sunt diferite. Programul de vizitare este: Luni - închis, Marți - Duminică între orele 10.00-18.00 (aprilie - septembrie) și între orele 09.00-17.00 (octombrie - martie).

Taxele de vizitare sunt: 20 lei/persoană - adulți, 5 lei/persoană - elevi și preșcolari, 10 lei/persoană - studenți și adulți în grup (grup însemnând cel puțin 5 persoane).

Pentru fotografiere se achită în plus 20 lei, iar pentru filmare 25 lei.

Dincolo de poartă, în partea dreaptă, de află chioșcul la care se achită taxele de vizitare și se pot achiziționa materiale informative privind viața și activitatea marelui povestitor, precum și istoricul casei în care acesta s-a născut și a copilărit.

Este unanim cunoscut faptul că marele nostru povestitor s-a născut în casa ridicată în 1830-1831 de bunicul său dinspre tată, Petrea Ciubotariul, care l-a înzestrat pe fiul său Ștefan, în 1835, la căsătoria sa cu Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig. Aici s-a născut (la 1 martie 1837) Nică al lui Ștefan a Petrei - Ion Creangă și aici a locuit cu familia - continuu până în 1846 și cu întreruperi până în 1855 când a plecat la Iași, la Seminarul de la Socola.

Nu voi intra în amănunte privind moștenirea acestei case pentru că astfel de detalii se găsesc peste tot. De menționat este doar faptul că în 1937, la celebrarea a 100 de ani de la nașterea marelui povestitor, casa a fost restaurată prin grija lui Nicolae Iorga. Tot atunci, pe peretele de răsărit al casei, a fost montată plăcuța de marmură pe care scrie: “Aici s-a născut și a petrecut anii copilăriei Ion Creangă, 1837-1889” .

În munca de colectare a obiectelor necesare, precum și la organizarea expoziției tematice de aici, s-au implicat Zahei Grigoriu (un descendent al povestitorului) și preotul Cosma din Humulești. Muzeul Memorial “Ion Creangă” , în forma actuală, ființează din anul 1951.

Intrarea în casă se face prin partea opusă străzii, din prispă, printr-o ușă scundă. În interior sunt doar trei încăperi, toate cu lut pe jos, acoperit cu țoale țărănești.

Vedem aici panouri cu informații despre marele povestitor, obiecte personale, scrisori și cărți poștale, vechi exemplare ale scrierilor lui Ion Creangă, un ceaslov, fotocopii după manuscrise, precum și 14 lucrări grafice executate de Eugen Taru pentru ilustrarea ediției din 1949 a nemuritoarelor "Amintiri din copilărie". Pe toate le-am recunoscut pentru că pe toate le-am văzut de atâtea și atâtea ori în cartea pe care ne-o cumpărase tata în primii ani ai copilăriei noastre.

Bineînțeles, ai o tresărire atunci când descoperi soba cu “stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt de crăpau mâțele jucându-se cu ei” , “prichiciul vetrei cel humuit de care mă țineam când începusem a merge copăcel” și “cuptorul pe care ne jucam noi băieții de-a mijoarca” . Un leagăn pentru copil, o culme încărcată cu straie de sărbătoare, lăzi de zestre, o laviță, icoane cu ștergare și busuioc, o măsuță joasă înconjurată de scăunele țărănești și o alta, înaltă, pe care observăm ceaslovul deschis și un mic bust al marelui povestitor... Din casa lui Creangă nu lipsesc nici războiul de țesut cu toate celelalte unelte de tors și de țesut prezente, probabil, în toate casele humuleștenilor din acea perioadă.

De menționat că - deși originale - nu toate obiectele expuse în Muzeul Memorial “Ion Creangă” au aparținut familiei, unele fiind adunate, așa cum am menționat deja, prin strădania unui descendent al povestitorului, Zahei Grigoriu și a preotului Cosma din Humulești.

Pentru că nu am făcut poze în interior, taxa de fotografiere părându-mi-se cam mare în condițiile în care noi vizitam muzeul în grabă, zoriți de ploaia care se apropia, atașez un mic film făcut de specialiști mai buni decât mine.

N-am rămas prea mult nici în curtea Casei Memoriale “Ion Creangă” , cu bustul scriitorului, cu fântâna de lemn și cu băncile înconjurate de flori. Cerul se întuneca tot mai mult, așa încât ne-am întrebat dacă mai dăm curs planului inițial - vizita la Muzeul de Artă Populară „Nicolae Popa” - Târpești, com. Petricani (la 12 km de Humulești) sau ne îndreptăm spre oraș. În ideea că am putea găsi mai lesne un adăpost în caz de ploaie, am ales să mergem în oraș.

---

VIZUALIZĂRI: 935 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI