ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 23.11.2011
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 20.12.09
STATUS: SENATOR
DATE SEJUR
OCT-2011
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 7 MIN

Vila Luminiş – Casa Memorială George Enescu

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE

Vizita mea a doua oară la Casa Memorială "George Enescu" din cartierul Cumpătu din Sinaia a fost urmare a unei dorinţe mai vechi, născute tot din impresiile @cătălinei. lupu, pentru că eu ştiam de acest loc din anii primei studenţii, când nu puteai „vizita” decât exteriorul, impropriu spus, pentru că „Vila Luminiş”, cum a fost botezată, era lăsată în voia soartei.

Pe atunci reţinusem „Cumpătu” - cartierul aflat pe malul drept al răului Prahova şi în care a trăit şi a compus marele nostru muzician o bună perioadă de timp, ca fiind un cartier simplu, mai sărăcăcios şi destul de departe de ceea ce îmi putea oferi Sinaia.

Nici acum nu mi s-a părut mai aproape, iar drumul până în Cumpătu, făcut pe jos, reprezintă o adevărată aventură.

Noi am ales să mergem spre Cumpătu dinspre Castelul Peleş, străbătând acel drum superb pe care odinioară urcau regii la Castel, dar se poate ajunge şi de pe şoseaua ce leagă Bucureşti de Braşov.

Traversând şoseaua pentru a ne îndrepta spre cartier, am întâlnit căsuţe înşirate una lângă alta, care beneficiază de o superbă privelişte a munţilor Bucegi.

După ce am mers câteva minute pe drumurile mai puţin circulate ale cartierului sinăian, am traversat Prahova şi am urmat indicatorul ce ne îndrumă spre Casa George Enescu.

Din păcate, drumul este destul de prost până trecem de calea ferată, iar aici trebuie să fim foarte atenţi la maşini, pentru că nu ştii când se iveşte una din curbă.

După ce trecem pe sub podul de cale ferată, priveliştea se schimbă uşor şi abia acum simţitm că osteneala noastră dă roade.

Drumul flancat de brazi ne invită la visare, chiar dacă pe partea dreaptă mai vedem câte o casă părăsită, iar dintr-un restaurant la care altă dată am mâncat, se mai vedeau geamuri sparte.

Cumpătu de aici este un cartier frumos şi câteva vile cu iz montan ne ies în cale, cum ar fi vila Acvila.

Ajunşi la poarta Casei Memoriale, pătrundem cu emoţie, gândindu-ne cum altădată paşii lui Enescu călcau în locul nostru.

Casa nu este mare, dar locul în care este amplasată este uriaş! Şi mă refer la brazii înalţi la umbra cărora i se deştinge silueta albă, de conac boieresc.

De pe panoul informativ ce se iveşte în cale, desprindem următoarele, cu privire la casă: „Vila a fost construită între anii 1923-1926, de arhitectul Radu Dudescu, din banii aduşi de activitatea concertistică a maestrului. Realizată într-un stil autentic românesc, şi integrată armonios în ambianţa inspiratoare a munţilor Bucegi, vila „Luminiş” avea să fie atât un loc de inspiraţie pentru o parte semnificativă a creaţiei enesciene, cât şi un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, între 1926 şi 1946”.

Enescu a locuit însă numai temporar, între concertele sale, iar în 1947, stabilit la Paris, o donează statului român, pentru a putea fi folosită de către artiştii romani ca loc de odihnă şi de creaţie (conform site oficial: georgeenescu.ro/document_ ... Sinaia_pg_0.htm)

În stânga, bustul maestrului se odihneşte pe un piedestal din marmură. Deasupra intrării în vilă se afla terasa în stil brâncovenesc, aducătoare, poate, de inspiraţie pentru marele muzician.

După ce am plătit biletul de 6 lei/adult, ni s-au oferit nişte botoşi cu care trebuia să ne încălţăm întocmai ca la Castelul Peleş, pentru a proteja podeaua şi covoarele din încăperi. De asemenea, ni s-au oferit audioghiduri.

Doamna care ne-a întâmpinat şi care ne-a urmat în incursiunea noastră prin vila muzicianului, ne-a şi oferit câteva informaţii utile, atunci când am întrebat-o.

Scara din holul de la intrare ne-a dus în aniticamera care dă în sufragerie, în acordurile inconfundabile ale marelul nostru dirijor, compozitor, pianist, violonist şi profesor „cinci într-unul în lumea muzicii”, cum îi plăcea, fără modestie, să spună că este.

Înainte de a păşi în anticameră, am admirat excepţionalul tablou al lui Enescu, aflat în partea stângă, ce îţi creează senzaţia că parcă se desprinde din el şi vine către noi, publicul...

Anticamera este inundată de roşu, de la covor şi până la tapiseria scaunelor şi a canapelei în faţa căreia întâlnim o măsuţă dreptunghiulară cu intarsie.

Din anticameră se poate ieşi pe terasă, favorit loc de odihnă al lui Enescu. Şi cum altfel, când de aici imaginea Bucegilor şi a râului Prahova este una încântătoare şi relaxanta? ...

Farfurii artizanale din ceramică aşezate pe perete dau o pată de culoare şemineului alb.

Sufrageria este una primitoare şi elegantă, caldă prin culoarea galbenă a draperiilor, înfrumuseţata cu diverse obiecte artizanale. Într-un loc, câteva scaune tapisate cu material de aceeaşi culoare ca a draperiilor, se odihnesc pe covorul ros de amintiri şi îmbrăţişează o masă rotundă în aşteptarea maestrului.

Salonul de muzică ne întâmpină cu o piesă centrală, celebrul pian Ybach, la care Enescu cânta pentru prieteni.

Oriunde alunecă privirea, putem vedea piese de factură românească sau orientale, de la iconanele din lemn, la obiectele din ceramică, de la tapiseria de mătase, la covoarele impregnate cu patina vremii.

Mobilierul este şi el unul deosebit de frumos, în stil Biedermeier.

Din salon putem intra într-un hol cu câteva scaune tapisate cu piele şi care ne conduce spre dormitorul Marucai, iubirea vieţii lui şi care i-a fost alături până la moarte, chiar dacă anii petrecuţi împreună au urmat unor ani de zbucium şi dor năpraznic.

Camera e plăcută, culoarea cuverturii patului şi a draperiilor, de nuanţa caisei pârguite conferind o atmosferă caldă.

În cameră, portretele celor doi soţi tronează în încăperea liniştită, iar deasupra patului, care am înţeles că nu este cel original şi a tapiseriei ce îmbrăca peretele, se afla o icoană.

Din dormitor putem intra în baia albă a Marucai, nu mai mare decât o baie din zilele noastre.

Din baie, ca şi din dormitor se poate ieşi pe holul ce ne conduce în dormitorul compozitorului şi care surprinde prin suprafaţa extrem de mică destinată odihnei unui titan al muzicii româneşti! Un pat mic, aşa cum văzusem în castelele ceheşti ale regilor, acoperit de o cuvertură cu motive româneşti, o carpetă pe perete, un cufăr imediat la intrare, lângă pat, pe partea dreaptă, unde am înţeles că şi-ar fi ţinut compozitorul o parte din partiturile sale muzicale şi un dulap pe partea stângă.

Deşi o încăpere micuţă, este foarte luminoasă, având în vedere că în fata patului se afla o uşă de balcon şi lângă ea o fereastră.

La etaj, unde se poate ajunge atât din acest hol, cât şi din salonul de muzică, pe scara din spirală, se afla camerele mansardate în care maestrul crea şi care acum găzduiesc fotografii şi documente ce au aparţinut muzicianului.

Aici mi-a atras o atenţie deosebită o măsuţă ce părea că are aplicat un goblen deasupra, dar, de fapt, era o „pictură” din bucăţele mici de sidef, reconstituită în întregime.

Tot la etaj se afla şi o cameră cu mobilier tapisat în aceeaşi nuanţă de galben, în care am descoperit un telefon „de epocă”, cameră în care elevul de pe atunci Yehudi Menuhin încânta sufletul maestrului, un suflet zbuciumat, care poate nu ar fi dat lumii o muzică atât de copleşitoare, dacă nu ar fi fost dragostea lui pentru una dintre cele mai frumoase femei aflate la Curtea Reginei Elisabeta, Maruca Rosseti-Tescanu, căsătorită Cantacuzino, fiind nora Nababului, despre al cărui castel din Buşteni am povestit aici: vezi impresii

Enescu a întâlnit-o la unul dintre concertele sale pe care le-a dat la Castelul Peleş, unde şi înopta adeseori, poate tocmai de aceea a hotărât ridicarea Vilei Luminiş, să fie mai aproape de locul în care şi-a arvunit sufletul iubirii...

Maruca, o femeie puternică şi, în acelaşi timp, sensibilă, se destăinuia: „Casa mea este pretutindeni unde sunt eu, ferestrele ei dau spre univers şi uşile spre viaţa mea interioară. Ea există în esenţă mai mult decât în substanţă (se face, se desface şi se reface, adevărat cort de nomad, după elementele de care dispun), nu este stabilă decât ca atmosferă şi semnificaţie [... ] În acest spaţiu mare sau restrâns este întotdeauna muzica în aşteptare şi iubire gata să ţâşnească, aşa că intri aici cu fervoare, cum se cuvine să faci în locurile în care iubeşti şi te rogi. ” (sursă: 121.ro/articole/art7661-m ... acuzino-p4.html)

Deşi au avut destine cvasi-separate timp de 30 de ani, viaţa i-a aruncat unul în braţele celuilalt, în final, dar şi intru eternitate.

Iubirea, singura necunoscută pe care pretindem că o cunoaştem, lasă urme adânci în sufletul celor care îndrăznesc să o revendice..., iar pentru Enescu „a iubi este grav şi, mai ales, este definitiv’...


[fb]
---
Trimis de magdalena in 23.11.11 19:27:13
Validat / Publicat: 23.11.11 20:27:56

VIZUALIZĂRI: 5780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

7 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (magdalena); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 Vila Luminiş – Casa Memorială George Enescu, sufrageria
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 31250 PMA (din 35 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

7 ecouri scrise, până acum

magdalenaAUTOR REVIEW
[23.11.11 19:37:00]
»

Webm, as dori, te rog, acest videoclip http://www.youtube.com/watch? v=nrwvO4glWpg&feature=related

Multumesc!

- -

Rezolvat

Larissa
[23.11.11 21:39:15]
»

Magdalena, trebuie să mă înclin în fața talentului tău, nu știu unde lucrezi dar ai fi fost bună la televiziune să faci știri din orice, lucru greu de realizat de muritorii de rând. Sigur, George Enescu și casele lui nu sunt tocmai orice, dar sper că înțelegi exact ce am vrut să spun. Despre Cumpătu, ai dreptate, e mai izolat dar pentru doritorii de liniște e perfect, cu amendamentul că, dacă plouă, podul de care vorbeai nu mai poate fi trecut decât înot... îți spun din experiență. Păcat că nu am avut timp să vizitez casa, arată foarte bine din pozele tale. Aștept cu nerăbdare să văd ce mai scrii despre Sinaia. Pe bune, deși merg acolo des, îmi dai senzația că nu am făcut-o niciodată!

georgiana
[23.11.11 21:54:37]
»

Superb!

Esti o maestra a cuvintelor, doamna ''Senator''!

Mai ales finalul...! Vezi de ce iubesc mai mult proza, decat versurile?? Cuvintele iti ajung mult mai iute la suflet (pentru cine are !

Am avut si eu candva ocazia sa vizitez acest loc si m-a impresioant, precum speram. Retin ca am fost cu masina, nu ne-am obosit ca voi pe jos .

Acum, ca am avut posibilitatea sa revad interiorul camerelor in fotografiile tale, pot spune ca mi-ar fi placut sa traiesc in acea vreme!

@ Larissa 2011,

Poti da click aici, pentru un alt review deosebit,scris cu multa sensibilitate, despre Sinaia- vezi impresii

Scuze.... uitasem sa si votez, cu gandul la iubirea lui Enescu!

Vot MARE + felicitari!

Marian Preda
[24.11.11 17:01:38]
»

@magdalena,

Un RW minunat!

Pentru o clipa, mi-a stat inima, cand am citit despre Biedermaier!

Ai atins o ,,formatiune'' sensibila si nu pot decat sa-ti multumesc!

Acest controversat arhitect -designer, a amprentat un stil, care contribuie si in zilele noastre la dezvoltarea si imbunatatirea decoratiunilor. Recunosc, doar cei ce isi permit!

Marea majoritate, prefera acum alt concept... IKEA!

Vacante Frumoase!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
raduu1972
[24.11.11 17:03:25]
»

Iubirea, singura necunoscută pe care pretindem că o cunoaştem, lasă urme adânci în sufletul celor care îndrăznesc să o revendice..., iar pentru Enescu „a iubi este grav şi, mai ales, este definitiv’...

Ce frumos ai spus asta... sau nu poate Enescu a spus asta... nu ))) ?

magdalenaAUTOR REVIEW
[24.11.11 19:49:59]
»

@raduu1972, Enescu a spus ce am pus in ghilimele si am bolduit..., restul, o "spunem" fiecare dintre noi, uneori, cand ne da tarcoale!...

@all, multumesc pentru cuvintele frumoase!

webmaster
[05.08.13 00:22:55]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Casa memorială "George Enescu"" (nou-creată, între timp, pe sait)

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
georgiana, Larissa, magdalena, Marian Preda, raduu1972
Alte impresii din această RUBRICĂCasa memorială George Enescu:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 1.5646188259125 sec
    ecranul dvs: 1 x 1