O incursiune în istoria farmaciei

TIPĂREȘTE

Primul spital (1292), prima bibliotecă (1300), prima carte tipărită în limba română (1544 - Catehismul luteran), prima fabrică de bere (1717), primul laborator homeopatic din lume(1790) , primul muzeu (actualul Brukenthal,1817), prima grădină zoologică (1929), ca să enumăr doar câteva premiere de pe scena istorică a Sibiului și la care adaug și prima farmacie (1494) atestată documentar pe teritoriul actual al țării. Și dacă Sibiul se poate mândri cu existența unei farmacii în secolul al XV-lea, prezența unui muzeu dedicat istoriei farmaciei pare ceva firesc într-un oraș ce-și numără anii în secole.

L-am vizitat de câteva ori la intervale diferite de timp. De fiecare dată a fost ca o incursiune în istorie, o întoarcere în trecut. Este un muzeu mai altfel, inedit în peisajul instituțiilor muzeale de la noi. Am aflat că ar mai fi și în Cluj unul similar.

Unde se află? Pașii ne poartă pe lângă el, nu-l vedem, cuceriți în primul rând de clădirile vechi și de vestitul Pod al Minciunilor din Piața Mică. Dar e acolo, într-o clădire, la numărul 26, veche din sec. al XV-lea, construită în stil gotic și renascentist, acum monument istoric. Muzeul se află la parterul clădirii, la etaj fiind un hostel. Aici a funcționat una dintre cele mai vechi farmacii din Sibiu, deschisă în jurul anului 1600, denumită ”La Ursul Negru”. Prima farmacie este datată 1494, ”La Ursul Negru” fiind a treia în ordine cronologică. Așadar, în locul acestei farmacii, s-a inaugurat în 1972 Muzeul de Istorie a Farmaciei.

Piesele muzeului, peste 6600, provin din 67 de farmacii din 32 de localități ale țării, în principal din Transilvania.

Muzeul este structurat după modelul unei farmacii clasice: oficina și un laborator, la care s-a adăugat și un sector homeopatic. În oficină sunt prezentate produsele medicamentoase care erau de origine vegetală, animală, minerală. Deci, naturale sută la sută! Am zice acum, chiar BIO! Nu exista o industrie farmaceutică, doar făuritori de leacuri, farmaciști ce erau și doctori.

În centrul oficinei se află masa de receptură, adică o tejghea, dar și loc pentru prepararea medicamentelor. Câteva rețete cu semnătura farmacistului, îngălbenite de vreme, stau mărturie pe masa de receptură. Am aflat că până în sec. XVII-XVIII în oficină avea acces doar farmacistul, comunicarea dintre el și pacient făcându-se printr-o ferestruică. Apoi, s-a renunțat la acest sistem, pacientul putând sta alături de farmacist în oficină.

Mobilierul oficinei a fost executat la Viena în 1902. Desigur că e din lemn masiv.

În multele sertare ale mobilierului erau păstrate diferite remedii. Vase farmaceutice din ceramică, porțelan, sticlă se întâlnesc pe polițele vitrinelor. Alte borcane sunt din lemn (sec. al XVIII-lea), cu etichete pictate manual, unele cu simboluri alchimice. Dacă eticheta era scrisă alb pe negru, însemna că substanța din recipientul respectiv era foarte toxică. Mojare din bronz, balanțe și greutăți completează colecțiile din oficină. Cel mai vechi obiect este un mojar din bronz din anul 1597. Pe dulapuri sunt expuse busturile unor personalități legate de medicină, cum ar fi Hippocrate, Galenius, Hygeia.

Un coridor leagă oficina de laboratorul farmaciei. Interesante exponatele din acest pasaj: truse medicale și chirurgicale din sec. XVII-XVIII.

În laborator ai ocazia să vezi balanțe de diferite feluri, mojare, mașini și prese de preparat pilule, supozitoare, vase în care se realizau amestecuri de prafuri de origine preponderent vegetală, distilator. Cea mai veche balanță datează din sec. al XVII-lea, cu greutăți din fier și piatră ornată.

Al treilea sector este cel homeopatic. Fondatorul homeopatiei a fost Cristian Frederich Samuel Hahnemann, medic și secretar al baronului Samuel von Brukenthal între 1777-1779. Colecția de homeopatie cuprinde peste 2900 de piese, truse și flacoane cu preparate homeopatice, preluate de la o altă farmacie veche, ”La Înger. ”Remediile homeopatice folosite de Hahnemann proveneau din venin de șarpe, ulei de pește, prafuri de gândaci, plante, minerale.

Muzeul nu este mare, se vizitează într-un timp relativ scurt, dacă ar fi să-l compar cu alte muzee. Dar odată intrat în micile încăperi, descoperi o altă față a burgului medieval printr-o scurtă incursiune în lumea farmaciei și a leacurilor tămăduitoare.

Din păcate, poze n-am avut voie să fac. Doar în oficină am avut înăgăduința să fotografiez.

---

VIZUALIZĂRI: 1956 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI