Între păduri, în vârful muntelui – Mănăstirea „Sf. Nectarie din Eghina”

TIPĂREȘTE

Din caietul de schițe de călătorie, astăzi a venit rândul mănăstirii Sf. Nectarie.

Fiind în vacanță, la cură de ape, la Băile Olănești, și profitând de vremea toamnei târzii, n-am pregetat să vizităm locuri pe care nu le văzusem niciodată până atunci.

Inițial schit cu numele ”Lacul Frumos”, mănăstirea Sf. Nectarie se găsește ”la cucurigu” în vârf de munte, după ce străbați o pădure care îți taie răsuflarea prin frumusețea ei și unde omul nu a intervenit cu nimic.

Accesul la mănăstire se poate face din două direcții. Una dintre ele este din Băile Olănești, distanța aproximativă până la mănăstire fiind de 23-24 km., sau din Rm. Vâlcea (aproximativ 11-12 km.). Localizarea lăcașului este: 45°08'52.0"N - 24°17'27.4"E sau 45.147781, 24.290933 (în funcție de setările GPS-ului).

Drumul până acolo se face cu mașina: din comuna Vlădești se face un drum bine semnalizat spre mănăstire. Șoseaua urcă șerpuind prin pădure, pe un drum asfaltat, dar puțin cam îngust, apoi, aproape de mănăstire, șoseaua se transformă în drum de țară, neasfaltat. Și ajungem într-un luminiș, loc plat, unde se înalță mănăstirea.

Construirea tânărului edificiu a început prin 1947, însă construcția a fost stopată de autoritățier de atunci, prin confiscarea materialelor în vederea ridicării unei școli, care, astăzi, nu mai funcționează. Astfel că, în perioada post-revoluționară, începând cu 1994, ridicarea mănăstirii s-a reluat de către călugării de la Frăsinei, cu ajutorul localnicilor, iar în anul 2007 mănăstirea a fost resfințită și repictată, primind hramurile Sf. Mihail și Gavril și Sf. Nectarie din Eghina, tămăduitorul bolnavilor.

Din pisanie aflăm că

Ansamblul se află la marginea satului Pleșa, mănăstirea fiind formată din biserică, cu o turlă pătrată deasupra naosului, chilii și trapeze. Planul bisericii este simplu, clasic, cu arhitectură triconcă. Printre cei mulți care au ajutat fizic, cu materiale ori bănește se numără și Gigi Becalli, care a contribuit la ridicarea trapezelor și al cărui nume se află la loc de cinste. Clădirile anexe au fost proiectate și construite de primul stareț al mănăstirii, părintele Galaction.

De cum pășim în incintă, privirea este atrasă de picturile proaspăt refăcute, pe un fond galben, biserica purtând picturi exterioare ale sfinților, iar dedesubt sunt trecute numele celor care au contribuit la ridicarea întregului lăcaș de cult. Locul nu este amplu, ci, mai degrabă rânduit cu multă chibzuință ca să încapă cât mai multe într-un spațiu modest. Puținele flori care se află acolo nu fac altceva decât să amintească de faptul că acolo poate fi un rai pământesc și că omul nu e veșnic, ci doar faptele lui. În zi de sărbătoare, curtea și tăpșanul devin neîncăpătoare, iar pelerinii nu pleacă niciodată flămânzi de acolo, la masă fiind îmbiați de părintele Galaction care, potrivit declarațiilor lui,

Înzestrat cu o voce de aur, blândă, și cu o memorie extraordinară, cu părul nins și barba alba, cu ochii săi albaștri cum numai cerul de munte arată astfel și cu pasul măsurat, părintele Galaction pare coborât din vechile picturi și imagini litururgice.

Vizita noastră la mănăstire a fost scurtă și, din păcate, nu am reușit să intrăm și în biserică, deoarece, fiind micuță, părintele spovedea, iar intrarea noastră ar fi tulburat actul spovedaniei. Am plecat înapoi spre Olănești încărcați cu o energie proaspătă, pozitivă, și impresionați, încă o dată, de minunea care se întindea înaintea noastră – pădurea.

Dacă, cumva, aveți drum prin Rm, Vălcea ori dacă vă planificați vreo vacanță pe la Olănești, vă recomand o vizită la mănăstirea Sf. Nectarie, aflată în vârf de munte, tocmai ”la cucurigu”.

Vacanțe și destinații plăcute vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 2392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI