GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDe mult n-am mai fost în bătrânul nostru Cișmigiu, mai precis din 2012 când, proaspăt „tânără pensionară” – (62 ani) m-am aventurat să-mi pun patinele în picioare și să învăț să alunec pe gheața patinoarului amenajat în parc, lucru pe care l-am și reușit! :)
Am intrat dinspre B-dul Elisabeta, în miezul zilei, de-aceea beculețele și decorurile parcului împodobit de Crăciun nu spuneau mare lucru, așa cum o fac seara, când totul pare mai colorat și, parcă, mai animat!
Am trecut, mai întâi, pe lângă patinoarul de azi, care este o variantă modernă a celui natural ce se forma în fiecare iarnă, pe la finalul sec. al XIX-lea.
Pentru cei interesați, am aflat că patinoarul funcționează pe tot timpul cu temperaturi scăzute. Un interval de patinat ține două ore și costă 15 lei în zilele de luni până joi, iar în week-end este 20 lei. Între două intervale se face pauză de o oră, pentru refacerea gheții. Închirierea patinelor nu se mai face doar pe baza cărții de identitate, ci și cu o garanție de 50 de lei, pe care-i primești înapoi după restituirea patinelor.
Într-un lateral al ghețușului se află amenajate chioșcuri cu ceai, cafea, porumb fiert, ronțănele, etc. Noi am trecut pe lângă și-am mers înspre mijlocul parcului, fără o țintă anume. Aveam de „pierdut” ceva timp aici, înainte de-a ajunge la Târgul de Crăciun, amenajat pe platoul din Piața Constituției, unde așteptam să se aprindă luminile bradului de Crăciun.
Vrând să aflu câte ceva din istoria parcului și consultând net-ul aflu, cu mirare, că:
„La începuturile lui parcul a fost locul preferat al celor mai bogaţi şi mai cunoscuţi oameni din Bucureşti și exista chiar un regulament strict pentru cei care voiau să se plimbe prin Cişmigiu. Vizitatorii nu aveau voie să vorbească tare sau necuviincios, nu aveau voie să facă mizerie și orice activitate comercială era interzisă… … … … ….
… …... În urmă cu aproape două secole și jumătate a început istoria parcului, când domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti a cerut construirea a două cișmele în oraș. Prima cișmea a fost ridicată în locul în care se află astăzi intrarea dinspre strada Știrbei Vodă. În acele vremuri locul era acoperit de o baltă insalubră, care a fost secată la comanda generalului Pavel Kiseleff.”
Când lucram în „buricul târgului” :) – într-o clădire de lângă fostul C. C. (de pe clădirea căruia a decolat elicopterul cu cei doi răposați) – deseori, în diminețile însorite, coboram cu o stație mai devreme pe Știrbei Vodă și străbăteam parcul, aproape în diagonală, ca să mă bucur de verdeața și de aleile lui. De-atunci s-a mai schimbat câte ceva. A apărut, de ex., un monument al eroilor americani căzuți în al II-lea război mondial, pe pământ românesc. Este, de fapt, o piatră cioplită în forma unei cărți înalte, deschisă la paginile unde ar trebui să se poată citi numele acestor eroi. Din păcate ele nu pot fi deslușite, piatra pe care au fost scrijelite are o structură care nu permite, decât cu greu, să fie citite aceste nume. Au mai apărut și câteva panouri informative despre ce specii de pomi, plante și păsări trăiesc în Cișmigiu.
Că veni vorba de pomi, am revăzut un pom care m-a impresionat și-n trecut, dar și acum: este vorba despre unul cu un trunchi atât de contorsionat, că nu ai cum să nu te oprești, să faci poze, și să te întrebi: „- cum de natura a creat așa o ciudățenie de pom aici, la noi în Cișmigiu!” :-??
Am revăzut, de asemenea, celebra „Buturugă”, acum închisă, chioșcul unde – cândva – te puteai „cinsti” :p cu o băutură, „Foișorul” - unde cred că și acum, pe timp frumos, mai cântă fanfara-,:) am revăzut „Aleea șahiștilor”, animată chiar și acum– pe vreme rece, - „Rotonda scriitorilor” și „Voliera” unde păunii, fazanii și alte păsări locuiesc în zilele mai calde. Nu puteam să nu fac poze și restaurantului „Monte Carlo”, de pe insula cu același nume, la vremea asta închis. Mi-am amintit că – demult - am fost într-o seară acolo cu niște prieteni și că lumina la care am mâncat era dată de neoane de culoare mov, care schimbau culorile mâncărurilor comandate:(, dar nu și gustul lor! :p
Am revăzut și-am admirat, din nou, bustul statuii „Maica Smara”, un monument din marmură ce-o reprezintă pe Smaranda Gheorghiu, considerată a fi fondatoarea sistemului „școlii în aer liber” în România. La baza soclului stau doi copii așezați pe o bancă, ciopliți și ei în piatră, care au privirile aplecate pe câte o carte.
Ne-am îndreptat, apoi, spre colțul din N-V parcului, ca să vedem și ruinele mânăstirii „La Cetate”. Din păcate, mâzgălitorii noștri care se vor a fi numiți „graffiti”-ști, au întinat zidurile vechi cu „semnele” lor mizerabile. :(Să nu mă blamați! Știu ce este un desen graffiti de calitate, am văzut multe și le-am admirat, mai ales pe cele din fotografiile postate de colegii noștri și pe cele văzute de mine în afara țării. :)
Tot „net”-ul îmi spune că:
„La Cetate reprezintă de fapt ruinele unei mânăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care lega Palatul Creţulescu de malul Dâmboviţei. ”
Cine mai știe câte tunele secrete - de fapt, rețeaua lor subterană - străbate pântecele nevăzut al capitalei noastre și-a împrejurimilor ei?! :-??
Dacă am fi avut timp mai mult am mai fi putut merge și-n alte locuri din parc, daaaar cam asta a fost tot ce-am văzut noi în miezul zilei.
Veți spune, poate, că sunt nostalgică dacă afirm că îmi plăcea mai mult Cișmigiul tinereții mele, cel de cu aproape 40 de ani în urmă! Poate cei apropiați de vârsta mea îmi vor da dreptate, ;) sau poate nu?! :-??
Orice ați crede, și Cișmigiul de azi este un punct de atracție pentru bucureșteni sau pentru acei turiști, veniți de oriunde, care vor să vadă mai multă verdeață și să-și odihnească pașii obosiți!
Trimis de doinafil in 17.01.20 10:17:16
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (doinafil); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Parcuri bucureştene, BUCUREȘTI" (deja existentă pe sait)
Rog așteptați...
Am deschis lista voturilor. Un parc in care oricând merg cu plăcere. Votat cu mult drag, felicitări!
Sărut mâna.
Îmi place și cu aceasta am spus totul. Îmi plac P-6 și P-10
Nu sunteți nostalgică, sunteți realistă.
Grădina Cișmigiu face parte din viața, din tinerețea noastră.
Grădina Cișmigiu a fost și loc de filmare în ”Buletin de București”
Grădina Cișmigiu a fost o sursă de inspirație pentru compozitorii de muzică ușoară, pe care din păcate, i-am uitat.
Grădina Cișmigiu a fost un rai pe pământ. Vă mai amintiți de Treasa Cireșica (Schitul Măgureanu-colț cu bul. 6 Martie) unde deseori am fost.
Subiectul rewievului este o foarte bună inspirație.
Mi-ați răscolit amintirile. Vă mulțumesc.
@Mika: Mulțumesc pentru ecou și vot, Mika!
Da, Cișmigiul rămâne „micul plămân verde” din centrul orașului, unde fiecare am vrea să zăbovim mai mult, dar, chiar și acum, la pensie, nu știu cum se face
că tot nu găsesc timp să merg să mă bucur de liniștea lui! Dacă aș sta mai aproape de el, poate că aș reuși să merg mai des! 
Ce plimbare frumoasă ai făcut prin Cișmigiu! Dacă tu, acolo în București nu ai mai fost din 2012, apoi eu cred că de prin 83 nu am mai fost. La intrarea dinspre magazinul Adam, era într-o clădire veche, foarte frumoasă un sediu ce ținea de Ministerul Ind. Alimentare, unde veneam în delegație și atunci mai aruncam un ochi și în Cișmigiu.
Copacul cu tulpina contorsionată este foarte interesant, chiar sunt curioasă ce o fi, poate va ști cineva să ne spună.
Un an cu bine, dragă Doina!
@Mihai18:
Mulțumesc, D-le Mihai 18 că-mi apreciați gândurile scrise și, mai ales, că spuneți că nu sunt (doar) nostalgică!
Știu că a fost locul filmării „Buletinului de București”, am recunoscut în film locurile pe unde mă plimbam în tinerețe.
Cum să nu-mi amintesc de Terasa Cireșica?! Acum este părăsită, nu pare să mai fie vreun loc de întâlniri și de „socializare”, cum se spune azi. Cine știe ce sfori se trag și cine - mai ales - face asta, pentru a redeveni ce-a fost!
Da, Cișmigiul „nostru” era mai frumos nu numai că eram noi tineri, ci chiar avea ceva mai mult „natural” decât azi!
Mulțumesc încă odată și vă urez un an cu sănătate, bucurii și - de ce nu?! - cu mulți bani! 
@doinafil: Hopa și eu cu
superbonusul!
Ultima plimbare prin Cișmigiu am făcut-o în ziua de Crăciun. Mi a-a părut trist, fără animația obișnuită.
Felicitări pentru articol!
@mihaelavoicu:
Mulțumesc pentru ecou și vot, Mihaela! 
Da, am făcut o plimbare frumoasă, dar - din păcate - nu așa de lungă,precum mi-aș fi dorit!
Clădirea despre care spui o știu, mai este și azi și este la fel de impozantă și frumoasă! O cunosc foarte bine pentru că și eu mergeam acolo cu treburi (lucram într-un birou de proiectare al fabricii de bere Rahova, care era subordonată ministerului industriei alimentare). Acum cred că tot ceva legat de ministerul Agriculturii ocupă clădirea.
Copacul ăla este deosebit de interesant, aș fi stat să mă uit la el și să-i fac poze din toate unghiurile! N-am mai văzut nicăieri ceva atât de ciudat și, totodată, frumos! Nu știu cărei specii îi aparține, nici chiar pe net n-am reușit să aflu ce este. Cum bine propui, poate va ști cineva să ne spună ce este!
Îți urez să ai un an cu sănătate și cu bucurii, să ai bani ca să poți face multe excursii reușite, să ai ce să ne povestești!
P. S. Sper ca anul acesta să poți veni la întâlnirea de la Sibiu, să ne cunoaștem mai bine!
@doinafil: Copacul acela este " intortochiat" de mana omului! E o arta! Si mie mi se pare halucinant!
Am citit aricolul tau cu lacrimi in ochi! Si pentru mine, desi ne-bucuresteanca, Cismigiul are amintiri. Multe si frumoase!
Dureros de frumoase!
Am citit " Cismigiu et Co. " si de atunci mi-am dorit sa vad Cismigiul, colegiul " azuriu" (Sf. Lazar). Doar ca eu l-am vazut ultima data prin 2010. Era departe de mine, de Salajan!
Multumesc, Doina!
@Zoazore: S-ar putea să ai dreptate că omul a intervenit în „întortocherea” acelui copac, dar, sincer îți spun, mă cam îndoiesc de asta! Dacă este așa, înseamnă că ea s-a făcut cu muuuulți ani în urmă, (poate zeci de ani), când nu cred că era la îndemână o asemenea „artă”.
Am citit și eu, de muuuult de tot, „Cișmigiu et Company” a lui Grigore Băjenaru, (parcă?!) despre liceenii „Lăzăriști” ai acelor vremi și - ca pe orice tânăr, m-a impresionat. Nu cred că „Lăzăriștii” de azi mai au ceva în comun cu cei de-atunci!
Când lucram în apropierea parcului mergeam mai des pe aleile lui, acum, însă, o fac mai rar, datorită distanței până la el.
Mulțumesc, Zozo, pentru ecou și vot!
@Mitica49:
Să fie binevenit superbonusul, pentru care vă mulțumesc!
Da, aveți dreptate, și mie mi s-a părut puțin trist la ora aceea din zi, când era puțină mișcare! Poate că spre seară a fost mai animat, cine știe dacă bucureșteanul n-a mers acolo să admire beculețele aprinse?!
Nu credeți și Dvs-tră că Cișmigiul „nostru” era mai frumos?!
Mulțumesc încă odată pentru ecou și vot!
Vă doresc un an cu sănătate și cu alegeri inspirate de plimbări, prin țară sau pe-afară!
@doinafil: Cand am fost acasa in toamna, am scos-o pe mama la o plimbare prin Cismigiu, am prins o frumoasa zi de toamna si ne-am plimbat alene prin parc savurand fiecare moment petrecut impreuna.
Frumoase pozele, cu partiale exceptii, Mos Craciun e horor, noroc ca ai salvat tu poza, P16- memoria eroilor e lasata sa rugineasca, P17- stiu sa si eu m-am chinuit sa vad ce scrie acolo si mi-a fost greu.
Dar mergem mai departe, si ne bucuram de ceea ce ne ofera parcul, o oaza de liniste intr-un oras agitat.
Felicitari, votat cu mare drag.
Nostalgia Cișmigiului copilăriei și tinereții noastre... Deși locuiam în vecinătatea unui parc mare (parcul IOR), veneam adesea în Cișmigiu. Țin minte că pe aleea din fața Primăriei Capitalei era un fotograf la minut, cu un vechi aparat, ceea ce mă ducea mereu cu gândul la versurile vechiului cântec, interpretat de Fory Etterle: Fotograful la minut, cu mișcări ascunse închidea-n cutia lui, taine nepătrunse. Evident, după revoluție, fotograful a dispărut din peisaj.
Pensionarii și bunicile cu copii odihnindu-se pe băncile aleilor îmi crea un sentiment de calm. Și imi mai plăcea să merg spre izvorul lui Eminescu.
Mi-a plăcut articolul și l-am votat cu mult drag.
@Daisy Petal:
Mulțumesc frumos de vizită, ecou și vot! Îmi amintesc și eu de „fotograful la minut” din capătul parcului, vis-a-vis de Primărie care, acum nu mai este!
Cu aceeași duioșie îmi amintesc că „fotograf la minut” era și nașul meu de botez, prin anii '60, pe care-l „vizitam” adesea în parc, și ne alegeam de fiecare dată - eu și surorile mele - cu câte o amintire! Pe vremea aceea nu erau gata pozele chiar „la minut”, trebuia să revenim a doua sau a treia zi să le luăm.
Ce vremuri frumoase, și liniștite am trăit în copilărie! De unde era să știm noi, majoritatea copiilor, că acei ani au fost teribil de grei pentru intelectualitatea românească arestată și schingiuită în închisorile comuniste?!
Încă odată spun că mă bucur că mi-ai citit articolul și-ți mulțumesc pentru asta!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2024 Parcul 'Tudor Arghezi' - un nou parc în București — scris în 11.04.24 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Național — scris în 05.11.23 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Parcul Kiseleff - la 'vânătoare' de monumente — scris în 17.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2023 Cel mai nou parc din București - „Parcul Liniei” . — scris în 10.06.23 de msnd din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Parcul Plumbuita și cele mai importante obiective ale sale — scris în 29.05.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2023 În Parcul 'Lumea Copiilor', întâlnire cu mari personalități — scris în 21.05.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2023 Parcul Sticlariei – gradina verde de la coltul strazii — scris în 02.05.23 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată