Vacanţă la Vrachos

TIPĂREȘTE

Jumătatea lui Septembrie a venit şi odată cu ea vacanţa planificată încă din primăvară. Destinaţia Marea Ionică, puţin mai jos de Parga, Vrachos mai exact.

Bagajele făcute, maşina pregătită pentru drum, vinieta de Bulgaria cumpărată online (bgtoll.bg/ro), hărţile Google descărcate pentru un eventual offline, ce mai, totul pregătit.

Traseul l-am ales pe cel mai simplu, Ruse – Sofia – Promachonas – Egnatia Odos – Igoumenitsa – Parga – Vrachos. O scurtă interogare pe https://www.viamichelin.com/ pentru o idee asupra taxelor de drum din Grecia şi totul era setat ca la carte. 14 lei taxa de pod la Giurgiu, 30 de leva vignieta BG pe o lună – aproape 70 de lei, 11,5 EUR taxele de autostradă în Grecia. La întoarcere aceiaşi 11,5 EUR în Grecia, iar la pod în Ruse 2 EUR sau 4 leva (nu în lei).

Drumul a decurs conform planificării, fără niciun fel de problemă. Mulţumim vecinilor bulgari care au făcut progrese remarcabile în ultimul an şi au mai dat în folosinţă un tronson de autostradă. După ce ai scăpat dincolo de Pleven, drumul e chiar ok.

Ajunşi la destinaţie aveam să descoperim cea mai lungă plajă cu nisip din Grecia – aproape 7km lungime. Hotelul în care ne-am cazat – Haris Apartments - este chiar pe malul mării, 30m cu tot cu gradina din faţă şi strada pe care ajungi. Priveliştea din balcon făcea toţi banii. Condiţiile de cazare bune, nu am avut ce să reproşăm. O să revin cu un review separat pentru Haris Apartments în care o să-l descriu mai amănunţit. Momentan o să mă aplec asupra a ceea ce ai de făcut în zonă.

Locaţia aleasă oferă destul de multe variante de petrecere a timpului, noi după 7 zile, am constatat că mai erau multe de făcut şi văzut, timp să fi fost.

Eşti situat între Parga şi Preveza, adică ai acces la frumoasele plajele dintre Perdika şi Vrachos pe continent, iar în mai puţin de 2 ore eşti la Porto Katsiki în Lefkada.

Cam aşa a decurs vacanţa noastră – 3 zile pe plajele dintre Perdika şi Vrachos, 2 zile în Lefkada şi o zi dedicată muntelui.

Trebuie menţionat că plajele din zona Parga, ca şi cele din Lefkada, nu comunică direct între ele, de fiecare dată când doreşti să mergi la altă plajă vei reveni pe drumul principal, coborând apoi din nou către ţărmul mării.

Zona este muntoasă, cu drumuri şerpuite printre livezi de măslini, care coboară dinspre şoselele Sivota – Parga sau Igoumenitsa – Preveza către mare.

Plaja Arilla - este situată imediat în apropiere de Perdika, este o plajă cu nisip lungă de vreo 700m lungime. Are o parte cu umbreluţe şi şezlonguri contra-cost şi o parte publică. Este ok şi pentru copii mici, intrarea în apă fiind foarte lină. Nu este prea indicată pentru snorkeling, decât pe margini, în apropierea stâncilor. Are o tavernă frumoasă în imediata apropiere.

Plaja Karavostasi – plajă cu pietricele şi puţin nisip, foarte lată, se poate ajunge cu maşină până la marginea ei. Intrarea în apă este destul de rapidă, ceea ce o face mai puţin recomandată pentru copii mai mici. Snorkeling doar spre capete, lângă stânci. Are tavernă şi un punct de închiriere kaiac şi hidrobiciclete.

Plaja Sarakiniko – plajă cu pietricele, intrare destul de lină în apă, poate fi folosită şi de către copii mai mici. Destul de multe umbreluţe, contra-cost, are o tavernă pe plajă şi un restaurant cu o panoramă foarte frumoasă puţin mai sus pe munte. Bună şi pentru snorkeling, în special spre margini.

Toate cele 3 plaje sunt situate la Nord de Parga, până spre Perdika.

În jurul orşului Parga se găsesc 3 plaje, fiecare cu farmecul ei.

Valtos Beach – este o plajă foarte mare, cea mai mare de lângă Parga, cu pietre (destul de mari) şi multe umbreluţe. Accesul se face cu maşina până lângă plajă. În vecinătate se găseşte un restaurant cu piscină, prevăzut şi cu un bazin pentru pitici. Intrarea în apă nu este prea prietenoasă, în câţiva metri depăşind nivelul înălţimii medii a unui om. Neinteresantă pentru snorkeling.

Krioneri – plaja „centrală” a oraşului Parga, este o plajă destul de mare (cam 200m lungime şi 20 lăţime), cu pietricele şi nisip. Intrarea în apă este destul de prietenoasă. Fiind situată în oraş, este mărginită de o promenadă cu multe taverne şi magazine de suveniruri. Lateralele stâncoase, apa limpede şi „insuliţele” din larg o fac să fie foarte bună pentru snorkeling. Partea mai puţin convenabilă, plaja este foarte aglomerată cam tot sezonul.

Piso Krioneri – este o plajă foarte mică dar fermecătoare, la 5 minute de mers pe jos de sora ei mai mare Krioneri. Intrarea pe plajă este practic un gang printre 2 hoteluri. Plaja cu pietricele, intrare în apă destul de lină, poate fi folosită şi de copii mici. Excelentă pentru snorkeling, apa este foarte limpede. La fel ca si Krioneri, este foarte aglomerată.

Lichnos Beach – plajă cu pietricele, cu intrare în apă destul de rapidă. Umbreluţe contra-cost şi zonă liberă, 3 taverne şi camping în partea dinspre munte. Înspre munte pot fi întâlniţi ceva mai mulţi peşti, este o plajă bună şi pentru snorkeling. Undeva în lateral, cam la 5-600m se găseşte intrarea în peştera Afroditei, o grotă sub munte în care se poate intra numai dinspre mare, cu barca, kaiac-ul sau hidrobicicleta. Fireşte cine consideră că are o condiţie fizică foarte bună poate încerca să ajungă acolo şi înot.

Agios Giannakis – o plajă micuţă şi cochetă cu pietricele, intrare destul de lină, bună şi pentru copii. Stânci şi vegetaţie pe fundul apei (puţin mai în larg), peisaj interesant pentru snorkeling. Accesul pe plaja se face pe lângă singura tavernă existentă.

Ammoudia Beach – o plajă uriaşă cu nisip. Accesul se face trecând pe lângă un camping de rulote foarte mare. Plaja este realmente uriaşă, cu o zona de umbrele şi una publică, la liber. Accesul în apă este foarte lin, ideală pentru copii de toate vârstele. Neinteresantă pentru snorkeling. Un restaurant pe plajă şi ceva bufete ambulante de unde poţi cumpăra câte ceva. Se pot închiria hidrobiciclete şi kaiace.

Kerentza Beach – este sora Ammoudiei, acelaşi nisip fin, aproape la fel de mare. Aceeaşi intrare lină în apă, ideală pentru pitici. Are în partea dinapoi camping pentru rulote, o tavernă şi un bufet. Datorită faptului că mai spre larg fundul apei are şi ceva vegetaţie este ceva mai interesantă pentru snorkeling.

Skala Beach, Amoni Beach şi Alonaki Fanariou sunt 3 plaje mai mici, dar pitoreşti, pe lângă care treci în drum spre Kerentza.

Skala – plajă cu nisip, primii 3-4 metri merg şi pentru copii, apoi se adânceşte. Apă extrem de limpede, ai şanse mari să vezi şi ceva peştişori. Nu este amenajată cu şezlonguri sau umbrele, trebuie să vii cu ele la purtător. De asemenea, nu are tavernă sau bufet. Bunicică şi pentru snorkeling.

Amoni – o plajă mică de tot cu un petic de nisip şi în rest stânci. Neindicată pentru copii, este în schimb ineresantă pentru snorkeling. Nu speraţi la vre-o umbrelă sau la vreun şezlong că nu veţi găsi. Nici tavernă sau bufet. Este o plajă mică şi sălbatică.

Alonaki Fanariou – plajă de dimensiuni medii cu nisip şi pietricele, neamenajată. Deşi în unele fotografii de pe Google Maps apar câteva umbrele, în septembrie eu nu am găsit, trebuia să vii cu tot bagajul personal. Plaja are în schimb o tavernă destul de drăguţă. Nu prea este indicată pentru copii decât într-o mică parte. Are fundul apei cu stânci şi vegetaţie ceea ce o face atractivă pentru snorkeling.

Loutsa Beach sau Vrachos Beach (pentru că este situată în dreptul satului Vrachos) este o plajă foarte lungă cu nisip, umbrele de toate felurile, terase şi buticuri pe toată lungimea ei de aproape 7 kilometri. Este practic o linie de hoteluri mai mici şi mai mari şi de restaurante, unul lângă celălalt, iar peste drum de strada pe care ajungi la ele se află plaja şi marea. Plaja este amenajată cu tot ce îi trebuie, de la umbrele şi şezlonguri la duşuri. Marea majoritate a hotelurilor şi tavernelor servesc gustări şi băuturi chiar pe plajă, distanţa fiind de doar 20-30m. Plaja este foarte ok, cu mult nisip (ţi se scufundă piciorul în el), intrarea în apă destul de lină, cât am stat am văzut o mulţime de copii jucându-se pe ţărm. Problema apare când bate vântul puţin mai tare, atunci apar valurile şi plaja nu mai este prietenoasă cu cei mici. Nefiind apărată de niciun golf, valurile chiar şi mici sunt destul de puternice.

Fiind în zonă şi destul de aproape de Lefkada, în două dinte zile am dat fuga să vedem şi plajele azurii ale insulei. Drumul este foarte liniştit şi liber, trecerea prin tunelul subacvatic de la Aktio la fel, totul friendly până la intrarea pe insulă unde drumul se transformă într-unul de munte cu serpentine, suişuri şi coborâşuri. Peisajul compensează însă pe deplin. Recomandare proprie, nu intraţi pe insulă fără să aveţi rezervorul cel puţin pe jumătate plin. Între Kathisma şi Vassiliki nu mai sunt benzinării, iar din cauza configuraţiei drumului maşinile au tendinţa să consume mult mai mult decât v-aţi aştepta... Ca să evitaţi emoţiile şi să vă puteţi bucura în linişte de plaje, faceţi plinul înainte de Aktio (1,59-1,65 EUR benzina, 1,40-1,50 EUR motorina). Pe insulă preţurile sunt puţin mai mari şi benzinăriile sunt mai greu de găsit.

M-am întristat un pic pentru că accesul la Egremni nu a fost remediat, deşi estimarea finalizării lucrărilor era iulie 2019, dar mi-a trecut repede când mi-am amintit că şi noi promitem metrou în Drumul Taberei de câţiva ani... Am fugit repede spre Porto Katsiki, nu înainte de a face câteva fotografii de sus cu Egremni Beach (parcă ne făcea în ciudă, apa era de un albastru ireal în acea zi, care contrasta cu albul nisipului).

Porto Katsiki ne-a întâmpinat cu apele sale albastre şi calde. Nu o să insist foarte mult, este o plajă extrem de cunoscută, prezentă în toate review-urile din Lefkada.

La întoarcere nu ne-am putut abţine să nu staţionăm câte o oră şi la Kathisma şi la Pefkoulia. Ambele extrem de frumoase, cu umbreluţe, şezlonguri, taverne, tot ce le trebuie.

Cea de-a doua zi petrecută pe insulă a fost dedicată celor 3 A din sud – Agiofili, Ammoussa şi Afteli. Sincer, ne-am îndreptat spre acolo citind review-urile despre snorkeling şi nu am regretat.

Ce aş vrea să menţionez este accesul spre Agiofili, ceva mai dificil cu maşina, pe un drum îngust care trece printre tavernele din portul Vassiliki, apoi se transformă într-unul „forestier”, de pământ cu piatră, destul de accidentat. Este total nerecomandat maşinilor cu garda la sol foarte joasă.

Despre Ammoussa şi Afteli pot spune că au fost bucuria mea proprie. Mi-am luat snorkelul, masca şi labele şi am plonjat în apele calde şi limpezi în căutare de peştişori. Fără harpon, nu acesta îmi era scopul, însă cu camera foto subacvatică. Bucurie maximă, de cum te scufunzi sub apă ai senzaţia că ai bagat capul în acvariu. Mii de peştişori, mai mici şi mai mari, de diferite culori, încă din apropierea ţărmului. Da, a meritat drumul, efortul, tot. Parcă mă trezisem în filmele lui Jaques Yves Cousteau din copilărie...

Ultima zi, dat fiind faptul că aveam parte şi de câţiva stropi, am mers spre munte, mai precis la Glyki, să vedem izvoarele râului mitic Acheron. Nu veţi regreta nicio secundă că aţi ajuns acolo. Drumul este simplu, locaţia fiind marcată foarte bine pe hartă. Urmaţi destinaţia Piges (este un hotel cu restaurant, de fapt un întreg complex). O parcare uriaşă sub pomi, plimbări cu caii sau cu poneii, rafting, restaurant cu specific, buticuri cu suveniruri...

Însă, cel mai frumos lucru de acolo este plimbarea pe care o faci prin albia râului Acheron, prin defileul acestuia. Da, aţi citit bine, prin apa râului. Este un defileu comparabil cu Cheile Bicazului însă cu apă lină şi foarte limpede. Apa este rece, dar după câteva minute te obişnuieşti cu ea.

Recomand să aveţi la voi cipicii de plajă sau încălţări pentru apă, nu şlapi, fundul apei este cu pietricele şi nu puteţi merge desculţi. Costumul de baie neapărat, în unele locuri apa are cam 80cm şi vă veţi uda.

După aproximativ 500-600 de metri prin defileu ajungeţi la o „poartă” unde apa are cam 3 metri adâncime şi trebuie să înotaţi cam 10 metri contra curentului pentru a trece mai departe. De aceea ar fi excelentă o cameră subacvatică sau o husă complet impermeabilă pentru telefon. Găsiţi huse pentru telefon la buticuri, costau 7 EUR bucata, dar nu ceva super calitativ. După „poartă” apa devine din nou mică şi puteţi să vă continuaţi deplasarea spre o cascadă mică. Dacă nu puteţi trece, oricum aţi văzut multe lucruri care să vă încânte privirile şi sufletul.

După ce aţi bifat Acheronul, la aproximativ 30 de minute de mers cu maşina puteţi vizita Castelul lui Ali Paşa, moara de apă Mylos şi cascada Anthousa. Moara şi cascada sunt la 10 minute de mers una de cealaltă, oprirea se face în micuţa parcare de lângă moară. Pentru castel, trebuie să reveniţi în satul Anthousa şi să porniţi pe un alt drum. Castelul este pe un vârf care domină oraşul Parga şi împrejurimile sale şi, în zilele foarte senine puteţi zări la orizont insulele Corfu în dreapta, Paxos şi Antipaxos în faţă şi Lefkada în stânga. Cu siguranţă veţi face nişte fotografii reuşite.

Ar mai fi de menţionat că între Glyki şi Ammoudia râul Acheron formează o deltă foarte largă, brăzdată de poteci şi drumuri înguste pe care te poţi plimba, iar la vărsare, acolo unde este mai lat se pot face plimbări cu vaporaşul pe el.

Per ansamblu, zona Vrachos oferă o mulţime de lucruri de văzut şi de făcut, vacanţa pe care am petrecut-o aici fiind una de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 3664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI