Circuitul Crestelor Cheilor Turzii, ambii versanți

TIPĂREȘTE

Dacă sâmbăta trecută făceam circuitul din Munții Almajului, la vf. Ciucarul Mare vezi impresii, la care scria pe indicator dificultate medie, după o săptămână, am pornit în drumeție la Cheile Turzii. Dificultatea traseului este prezentată ca medie, dar comparând cele două circuite, am ajuns la concluzia că la vf. Ciucarul Mare, traseul este unul ușor, cu o urcare de 15 minute, iar acesta din Cheile Turzii este unul de dificultate medie, escaladarea versanților se face pieptiș, mai ales versantul stâng, cam 40-50 min. fiecare versant.

Traseul prin defileu, pe malul râului Hasdate, l-am parcurs de mai multe ori, ultima dată în octombrie anul trecut vezi impresii.

Cum spuneam în articolul cu Vf. Ciucarul Mare, un obieciv turistic spectaculos observat din două unghiuri diferite nu face decât să completeze percepția asupra lui, mai bine spus, să o întregească.

Traseul

Am ajuns în parcarea de la intrarea in Cheile Turzii la ora 11, era cam goală, am intrat pe traseul de vizitare al Cheilor amenajat de-a lungul apei, am trecut primul pod și am mers până la chioșcul din lemn la care se vând bilete. Era închis, deci nu am cumpărat bilete. Aici, lângă chioșc, este un indicator care ne arată direcția traseului Circuitul Crestelor, marcajul acestuia: cu punct roșu, lungimea: 6 km și durata 4-5 ore.

Noi am făcut 5 ore cu pauze de odihnă și fotografiat, în ritm ușor și am parcurs o distanță de 9 km.

Atentie! Nu este apă pe traseu, noi am cumpărat de jos, de lângă parcare.

Versantul drept (de la aval spre amonte)

Chiar dacă suntem pe partea stângă a Cheilor Turzii în direcția de intrare pe traseul amenajat pentru vizitarea acestora, versantul Cheilor de unde am început urcarea este considerat cel drept, raportat la direcția dinspre aval spre amonte.

Începem urcarea și timp de 45 de minute gâfâim pe poteci de pământ, pe sub copaci, la umbră, călcând pe straturi groase de frunze uscate. Pe lângă potecă floricele albastre și albe ne încântau privirea iar păsările ne-au asigurat o sonorizare de sărbătoare cu ciripitul lor minunat.

Pe poteca noastră scria pe indicator că se numește: Urcușul Domol, versant drept 3,2 km, durata1h1/2, spre Stâncăria Borza 0,3km, 12 min.

Am ajuns apoi la un alt indicator care ne informa că suntem pe Stâncăria Borza și mai avem 0,3 km până La Dos, adică 5 min.

În locul numit La Dos, au început să se ivească pereții stâncoși ai Cheilor Turzii. Eram acolo sus, pe versanții care priviți de jos atingeau cerul. Imaginea este impresionantă. Parcă nu-ți vine să crezi că te afli deasupra Cheilor. Este un sentiment special de beatitudine pe care nu-l încerci decât acolo sus. Ne-am oprit, am fotografiat, am admirat peisajul, am căutat de la înălțime să descoperim poteca turistică amenajată în interiorul Cheilor. De sus vedeam oamenii ca niște puncte colorate care se mișcau încet pe marginea pereților calcaroși. Râul Hasdate era ca un fir strălucitor șerpuind între pereții verticali, gri. Am reușit să cuprindem cu brațele ambii versanți, în fotografii. Nu mai eram oamenii mici din interiorul Cheilor, dominați de grandoarea acestora. Acum noi eram mai mari decât muntele!

În partea de sus a traseului au început să apară Dedițeii, flori de culoare mov și Rușcuțele, flori de culoare galbenă, flori minunate pe care le-am recunoscut din prezentarea de pe panourile montate în Cheile Turzii.

Animale nu am întâlnit, doar niște șopârle. M-am liniștit că nu sunt șerpi veninoși în zonă, nici urși, doar lupi și mistreți. Am observat multe urme făcute de mistreți în multe locuri, în partea dreaptă a cheilor, cea cu pădurea. Am observat o Acvila de munte, care plana deasupra piscurilor, această pasăre fiind descrisă pe panourile informative ca fiind una dintre cele mai puternice păsări de pradă din lume, care trăiește și în Cheile Turzii.

După ce am terminat de parcurs traseul de creastă, am coborat prin pădure, am traversat un pod de lemn, am ajuns în partea opusă intrării în Chei, sau acolo unde se termină defileul. Erau mulți oameni care începeau drumețiile din această parte.

Versantul stâng (din aval spre amonte)

Noi am intrat un pic pe traseul din Chei, după care am observat punctul roșu, care ne-a scos rapid pe poteca care urcă muntele pe coasta Plesului. Partea aceasta este cea mai grea din tot traseul. Bine că nu am venit vara, pentru că nu este nici un pic de umbră, urcarea se face pieptiș, panta este plină de stânci ieșite la suprafață din munte. Grohotisul din aceasta parte a Cheilor face dificilă deplasarea, de multe ori nu ști unde să pășești ca sa poti urca. Prin acest grohotis, am întâlnit iarăși în partea de sus a muntelui Dedițeii mov și Rușcuțele galbene, flori frumoase pe care am avut mare grijă să nu le călcăm.

După 50 min. am ajuns la platou, partea cea mai frumoasă, în care admiram pereții Cheilor, observăm peșterile din pereții acestora, formele stâncoase ascuțite impresionante: Turnul Ascuțit, Hornul Vulturilor, Turnul lui Bors, hăurile amețitoare, stateam lângă crucea din vârful munților. Vedeam piscurile munților de la orizont, acoperiți de zăpadă. Frumusețea peisajului nu poate fi descrisă în cuvinte. Bucuria care îți umple sufletul este imensă.

Coborârea

Coborârea prin pădurea Vapii este foarte grea, aș spune că e mai dificil să cobori decât să urci. Am alunecat, am căzut... asta e, dacă ne-am urcat trebuie să și coborâm.

Erau grupuri care urcau prin partea acesta urmând să coboare pe partea pe care am urcat noi, este mult mai ușor pe acolo, nu sunt bolovani, este doar potecă de pământ. Cred că este o variantă mai bună și de luat în considerare.

Recomandarea

Traseul Circuitul Crestelor Cheilor Turzii, ne-a fost recomandat de prieteni și eu la rândul meu îl recomand, veți vedea defileul dintr-o altă perspectivă, vă veți simți cuceritorii înălțimilor, veti simti cum se bucura sufletul vostru de frumusetea peisajelor.

---

VIZUALIZĂRI: 5128 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI