Despre împrejurimile Avrigului - Săcădate

TIPĂREȘTE

Un ardelean intră în magazin ca să cumpere un termos. Vânzătoarea îi arată unul:

- Apăi de, cucoană, dacă zici că-i bun, iaca l-oi lua. Da lămurește-mă și pe mine, de unde dracu știe termosu ăsta când îi vară și când îi iarnă? ...

Nu era nici vara nici iarna așa că m-am dus fără termos la Săcădate. Străbat în această perioadă o criză, se numește criza lipsei de timp liber. Dacă în cursul săptămânii nici vorbă de timp liber (iar de la ultima vacanță au trecut 4 luni) duminică mai reușesc câteva ore să vizitez ceva. Zona Avrigului fiind aproape de locul unde îmi petrec de regulă un weekend ciuntit (maxim 24 ore) a venit și rândul satului Săcădate nevăzut de mine până acum. Adevărul este că acest sat m-a impresionat iar vizita mea o voi povesti în următoarele rânduri.

Săcădate este foarte accesibil și ușor de găsit. Pe drumul Brașov-Sibiu DN1 înainte de ajunge la sensul giratoriu de la care se poate accesa orașul Avrig se face la dreapta DJ104G. Drumul traversează un baraj de peste răul Olt după care se observă satul. Continuând drumul pe acest DJ104G vom traversa un alt sat cu numele de Nucet după care vom ajunge direct în Cornățel făcând parte din Țara Hârtibaciului.

În sat vom intersecta DJ104F cu ajutorul câruia vom ajunge la Bradu spre stânga și la Glâmboaca spre dreapta ambele localități aflându-se pe malul Oltului. Din Sibiu se vor circula 29 km. Din locul unde îmi petrec weekendurile am făcut 18 km deci 36 dus-întors. De la intersecție cu DN1 se vor circula 3 km.

Ziua vizitei nu a fost cea mai fericită din punct de vedere meteo de și lipsea ploaia a fost suficient de înnorat cât să nu se mai vadă lanțul muntos Făgăraș de altfel un fundal deosebit la orice fotografie realizată în zonă.

Săcădate având o istorie de 638 de ani obligatoriu trebuie să povestesc câte ceva despre acesta.

În anul 1380 Săcădate făcea parte din Scaunul Sibiului iar acest lucru este menționat în documente. Localitatea nu a scăpat nici de invazia tătarilor și turcilor.

În 1494 apar și maghiarii în sat acest lucru atestat atât documentar cât și prin biserica evanghelică fortificată care a fost atât săsească cât și maghiară. În perioada respectivă existând o graniță în apropiere (Turnu-Roșu din Valea Oltului) mulți dintre locuitorii satului au avut meseria de grănicer. Atât de aproape de graniță localitatea a avut parte de multe evenimente mai mult sau mai puțin dorite cert este faptul că a exista o conviețuire între etnicii sași, maghiari și români. Moștenirea culturală de la toți aceștia? Să zicem că este bogată și dacă în urmă cu vreo zece ani promovarea turistică și culturală a fost zero, în pezent există acesta.

Geografie și demografie

Săcădate se află la poalele munților Făgăraș aproape de malul râului și barajului Olt de la Avrig la o altitudine deasupra mării de 420 m. În fundal se văd pe de o parte munții pe de altă parte o zonă dealuroasă cu sau fără păduri zona fiind totuși frumosă cu mult verde.

Recensământul din 2011 arăta 582 locuitori din care 454 români și 128 maghiari.

Am intrat în satul gospodar în care există cel puțin un gospodar fără pereche (https://ro-ro.facebook.com/tomitastanilagospodar/) și nu m-am oprit până nu am ajuns în centrul satului care bineînțeles este situat lângă biserica fortificată evanghelică maghiară. Aici găsim un fel de piață dar și intersecție principală (cu DJ104F spre alte sate la fel de simpatice) Volumul de mașini care circulă aici pe oră putem număra pe degetele la o singură mână, ce-i drept a fost duminică.

Biserica evanghelică maghiara Săcădate

Așa cum am povestit am parcat la nimereală fără a bloca vreo poartă și m-am îndreptat spre poarta lăcașului de cult fortificat. Spre mirarea mea poarta a fost DESCHISĂ. Scriu cu litere mari că la câte am vizitat în ultima perioadă toate erau încuiate și administratorul greu de găsit dacă nu chiar imposibil. Dar mi-am băgat repede pofta în cui deoarece intrarea în interiorul bisericii era blocată cu lacăt. Ca și bonus urcarea în turn era posibilă.

Biserica fortificată este foarte veche, la început în 1240 s-a început construcția unui lăcaș de cult în stil romanic, acest lucru observându-se și în prezent chiar dacă există numeroase elemente gotice și baroce. Am mai citit că în trecut biserica avea trei nave care s-au demolat ulterior și că se văd urmele acestora. Ei bine am urmărit acest aspect la fața locului și m-am bucurat când am descoperit unde au fost navele laterale. Deci nu am reușit să observ interiorul dar am descoperit intrarea în turn, acesta se află de la fațadă spre stânga. Pe lângă poarta laterală deschisă am găsit o ușă grilaj din fier deschisă și un întrerupător pentru lumină, fără acesta este beznă totală și îți poți rupe câte un os dacă cazi de pe scările de lemn spre turn. Urcând până sus am dat de clopote m-am ferit să nu le lovesc sau să le trag și m-am uitat/făcut fotografii pe fiecare din cele 4 ferestre găsite aici. Se poate vedea panorama munților Făgăraș (nu și cazul meu, era înnorat) Oltul, tot satul și împrejurimile sale.

Biserica fortificată dotată cu niște contraforturi interesante este amplasată într-o grădină imensă. M-am deplasat în această grădină până la un monument aflat în apropierea fortificației. Este un fel de monument/obelisc al eroilor maghiari din primul război mondial. În afară de acesta mai există unul în sat.

Biserica ortodoxă din sat

De la piața care se află în fața bisericii evanghelice se va circula în continuare pe DJ104G pănă la intersecția unde la dreapta se află Căminul Cultural din sat iar la stânga Monumentul Eroilor (dezvelit în 1932, înscriși eroi din primul război mondial). Se va vira la stânga iar după aproximativ 500 m ne aflăm în fața Bisericii Botezul Domnului. Citind despre acesta mi-a trezit interesul pictura din interior dar mi-am băgat din nou pofta-n cui cum se spune reușind să admir doar două picturi în exterior. Mai exact poarta a fost descuiată dar interiorul neaccesibil. Tipic pentru orice monument din România, dar nu mai comentez.

Biserica a fost construită în 1794 s-a completat cu turnul văzut în prezent abia în 1913.

Biserica greco-catolică a fost construită în 1733 și poartă hramul Sfintei Treimi. De la intersecția cu monumentul eroilor se mai circulă 300 m și am ajuns acolo. Este o biserică simplă cu o singură navă și turn clopotniță aflată în mijlocul unei grădini. Bineînțeles că nici aici nu am reușit să intru fiind chiar și poarta încuiată.

Casa Albastră

În centrul satului acolo unde am parcat pentru a putea vizita biserica evanghelică am remarcat o clădire tradițională vopsită în albastru turcoaz. Neștiind despre ce este vorba am aflat că mă aflu în fața unui muzeu intitulat Vatra Satului Săcădate. Casa a fost construită în 1826 renovat și transformat în acest an în muzeu de către asociația cu același nume. Asociația spune:

„Proiectul acesta s-a născut odată cu asociația noastră, acum trei ani. Această clădire era pe cale de a se prăbuși așa că am hotărât să o reabilităm folosind tehnicile, materialele și simbolistica specifice acelei perioade și să reconstituim o gospodărie țărănească specifică, cu tot ce avea un țăran român. A fost o muncă grea dar am fost bucuroși că tinerii satului au răspuns pozitiv chemării noastre și au făcut voluntariat. Împreună cu ei și cu sprijinul material al oamenilor, al instituțiilor private și al primăriei, am reușit să reabilităm clădirea. Sperăm că va avea și un impact turistic important”

Nu știu în ce condiții se poate vizita acum în octombrie era încuiat cu lacăt chiar dacă era duminică. Probabil există un sezon pentru vizite.

Pentru pescari

În drum spre Săcădate am traversat barajul de peste Olt. La stânga în aval pe mal am observat pescari cu sau fără cort venit la un picnic combinat cu o partidă de pescuit. La dreapta amonte pe lacul de acumulare am observat alți pescari la un alt fel de picinic în barcă. Speciile de pești care se pot prinde aici sînt biban, caras, clean, crap, fitofag, ghiborș, plătică, roșioară, șalău, știucă, somn, avat.

Tradiții în Săcădate

În unele localități se păstrează încă obiceiuri vechi legate de anumite sărbători religioase. În Săcădate în fiecare an are loc Sărbătoarea Cocoșului. evenimentul are loc în a doua zi a paștelui catolic. Redau aici modalitatea de desfășurare a evenimentului:

Considerat un ritual pâgăn, obiceiul lovirii cocoşului de la Săcădate este o sărbătoare incitantă.

Manifestarea organizată an de an în satul de pa malul Oltului de maghiarii evanghelici este una pestriţă din punct de vedere cultural şi etnic, rezultat al convieţuirii şi al schimbului de valori, de tradiţii şi simboluri între comunităţile româneşti, săseşti şi ungureşti.

---

VIZUALIZĂRI: 1058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI