Vârful Omu, am urcat pe acoperisul Bucegilor la 2.504m!!!

TIPĂREȘTE

Este cea mai mare altitudine la care am urcat pe jos, am pornit de la Piatra Arsă.

Acesta a fost obiectivul principal al ieșirii din aceasta toamnă cu colegii de serviciu și totodată prietenii noștri. Am ajuns cu toții pe cel mai înalt vârf al munților Bucegi, tot cu ei am fost acum doi ani la Crucea de pe Caraiman. Am menționat că am ajuns cu toții, pentru că echipa era eterogenă din punct de vedere al etății și al condiției fizice. Am avut cu noi 9 copii, dintre care cel mai tânăr și sprinten are doar 7 ani.

După ce s-a terminat drumeția, am convenit cu toții că nu a fost chiar atât de greu. Am parcurs pe jos, în total, dus-intors, conform programului Fitness walking, distanța de 19,30 km, într-un interval de 8:17 ore, urcând 632m.

Drumeția

Dimineața am pornit cu mașinile de la Vila Marcela - vezi impresii, spre telecabina din Busteni, cu planul de a urca până la Babele iar de acolo să pornim pe jos spre Varful Omu.

După ce am parcat mașinile, taxa a fost de 15 lei/ mașină, am fost acostați de mai multe persoane care se ocupau cu transportul montan, prezentându-ne o "ofertă de nerefuzat": ne duc cu mașinile lor până la Piatra Arsă si ne așteaptă până ne întoarcem de la Vf. Omu ca să ne aducă înapoi în Bușteni.

Ei ne-au mințit că nu se poate merge cu mașina cu garda joasă pentru că e rău drumul. Drumul Transbucegi este perfect, puteți merge liniștiți cu mașinile, atâta doar că este foarte îngust, sinuos, ca orice drum prin munte și nu are parapeți.

Inițial am ignorat oferta și ne-am așezat la rândul de la casierie ca să ne cumpărăm bilete pentru telecabină. Rândul era lung și nu înaintam. Am aflat că programul telecabinei s-a scurtat și nu ne mai încadrăm cu întoarcerea la ultima îmbarcare pentru coborâre de la ora 15:45. Aveam nevoie de 6 ore să ajungem și să ne întoarcem la telecabină, de la Vârful Omu. Astfel am început cu toții să socotim și să ne schimbăm planul. Am optat pentru mașinile folosite in transportul montan al turistilor, care ne lasă la Piatra Arsă și ne așteaptă până când ne întoarcem, indiferent de oră, dar să fie până la ora 20:30. Am primit un contract completat pe loc, cu toate datele. Urma să îi sunăm când trecem de Babe. Traseul Babele - Piarta Arsă durează cca. o oră, timp în care ei ajung în punctul în care ne-au lăsat. Așa a și fost.

Tariful perceput pentru transport a fost de 90 lei/ adult și de 45 lei/copil. A fost singura soluție ca să putem ajunge la Vârful Omu. Cam scump, dar merită. Telecabina din Bușteni ne costa dus - întors: 75 lei/ adult și 36 lei/copil.

Dacă mergeam cu mașinile personale până la Piatra Arsă, nu trebuia să plătim nimic. Avantajul a fost că la ora 19 și câteva minute am ajuns la mașinile cu care am urcat, si în timp ce coboram pe Transbucegi, s-a lăsat întunericul, iar noi nu a trebuit să ne mai stresăm cu condusul pe serpentine.

Urcarea

A fost o drumeție lungă, am trecut pe lângă peisaje uimitoare. Am avut parte de o vreme superbă, am plecat la un grad de la Vila Marcela și am tot renunțat la câte o haină, ajungând la tricou mulți dintre noi... erau 20°C, dar toți ne-am ars la față. Nu bătea vântul deloc. Drumul a fost pe creastă, fără umbre, fără apă, doar cea din rucsaci și cel mai crunt, fără toalete. Singura toaletă este la cabana Babele, așa că 6 ore trebuie să rabzi. Și fiindcă a venit vorba, la Cabana Babele, taxa de toaletă este de 3 lei.

Mașinile ne-au lăsat la intrarea în Rezervația Naturală Bucegi, la Piatra Arsă, de unde am început să urcăm pe un drum bun, ușor înclinat, cu pietre și mult praf spre Cabana Babele. Drumul trece pe lângă Platoul Jepilor, iar după un timp, imaginea cu Crucea Eroilor de pe Caraiman care ne-a aparut pe partea dreaptă, ne-a însoțit până aproape de Cabana Babele. Am făcut o oră în urcare lejeră, fotografiat si timpi pentru odihnă.

La Cabana Babele, ne-am hidratat, am mâncat câte ceva, am mers la toaletă, am făcut fotografii cu Babele și am pornit spre Sfinx. Acolo era un indicator spre Vârful Omu pana la care, acesta ne informează că avem 2h 30min. Noi cu pauze si mâncat am ajuns în 2h și 50 min., dar în pas vioi.

La Sfinxul, iar fotografii, copii au observat pâlcuri mici de zăpadă, s-au jucat și am continuat drumul spre Vârful Omu, marcat cu bandă galbenă.

Pe partea stângă ne-a însoțit un timp formațiunea stâncosă denumită Mecetul Turcesc.

Am observat apoi la orizont Vârful Costila cu releul, care are o înălțime de 80m, care adăugată la înălțimea vârfului Costila, rezultă cea mai mare înălțime artificială din România: 2587m.

Am trecut de acesta și alte vârfuri stâncoase ne-au impresionat cu frumusețea lor, Acele morarului. Am ajuns apoi în valea Cerbului străjuită de Cerdac. Uimitor de frumoase peisajele care te încarcă de bucurie vederea lor. Eram obosiți deja, dar veseli și abia asteptam să ajungem în vârf, pe acoperișul Bucegilor. Poteca largă s-a îngustat în partea care trece pe sub Cerdac, pe marginea Văii Cerbului. Erau palcuri de zapada din loc in loc, pe la umbra. În timp ce admiram peisajul și fotografiam, mă gândeam de ce se numește Valea Cerbului. Mă uit mai cu atenție și observ în față o umbră mare care semăna cu un cap ce cerb, care se reflecta pe Valea Cerbului. O bucurie mare, copilărească, mi-a inundat sufletul, am văzut cerbul! Am fotografiat-o, restul grupului nu a observat nimic. La întoarcere, umbra nu mai era, cred ca apare doar puțin timp, în funcție de poziția soarelui deasupra Cerdacului.

Am mai trecut apoi pe lângă o stâncă în formă de porumbel, care așa se și numește.

Cu toate că vedeam Cabana Vf. Omu la orizont, drumeția abia acum începea să fie mai dificilă. Panta avea o înclinație mai mare și până aici aveam deja câțiva kilometri parcurși.

De la Valea Cerbului până la Cabana Vf. Omu am făcut cam o oră cu o mică pauză de șnițele și apă.

Au trecut tot timpul pe lângă noi și noi pe lângă ei, un grup de bicicliști care s-au ambiționat să urce bicicletele la Vârful Omu.

Cabana Vârful Omu

La ora 15 am ajuns, la ora 12 am plecat de la Babe.

După ce am ajuns la cabană am vrut toți să cumpărăm apă. Nu aveau apă de vânzare. Am cumparat un sirop de caise cu apă plată, dulceag, dar rece, revigorant, 4 lei un pahar de 250 ml.

Aici am văzut lista cu oferta: ceai 3 lei, ness 3 lei, ciocolată caldă, cappucino, vin fiert, tuica fiartă, toate la 5 lei.

Mâncarea din ofertă era o ciorbă țărănească de legume la prețul de 10 lei și doi cabanoși cu cartofi piuree la prețul de 18 lei.

Cabana este deschisă între orele 7:00- 21:00. Un afiș ne spunea când este deschisă, o perioadă era 5,6 octombrie și alta 12-13 octombrie.

Aici ne-am odihnit, fotografiat, admirat peisajul supreb. Aici este o lucrare postată "Panoramă de pe Vârful Omu" care ne prezintă munții și piscurile pe care le vedem la orizont: Postavarul, Piatra Mare, Ciucas, Gropsoarele, Vf. Cazacu, Vf. Baiul Mare, Vf. Paltinu, Vf. Drăgan, Vf. Neamțului, Vf. Piscul Câinelui, Vf. Mierlei, Vf. Costila, Vf. Caraiman.

Ne-am mai plimbat pe lângă cabană, pe lângă Stația meteorologică Omu construită în 1962.

Coborârea a durat cam tot atât, 3h si 30min ore până la Piatra Arsă, cu pauze, dar a fost mai veselă, mai cu avânt.

Recomand acesta drumeție, nu este grea și nici nu necesită o formă fizică mai specială, iar imaginile le care le veți vedea vă vor umple sufletul de bucurie și amintiri frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 1611 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI