Mănăstirea Durău

TIPĂREȘTE

Am fost pe Ceahlău de nenumărate ori și tot de atâtea ori am trecut prin Durău. Am cunoscut Durăul - poalele Muntelui Ceahlău - atunci când acolo nu era decât o poiană luminoasă, verde și îmbietoare la popas. Am fost acolo și la Sărbătoarea Muntelui Ceahlău, în miez de august, când folclorul tradițional local se împletea cu fumul de la grătare, cu spuma berii de Piatra Neamț și cu gustul minunat al sandwich-urilor aduse de acasă. Da, în ultimii 50 de ani, am fost la Durău de nenumărate ori, dar… niciodată la Mănăstirea Durău.

Conștientizând acest lucru, am inclus și Mănăstirea Durău pe lista obiectivelor de vizitat în recentul nostru periplu nemțean. Venind dinspre Piatra Neamț, după un popas la Bicaz, la baraj, a urmat un alt popas, la Potoci. Complexul turistic de la Potoci nu mai funcționează de mult, zace uitat, ferecat, dar peisajele care se deschid privirilor din înălțimea coastei sunt la fel de frumoase și rămân amintiri de neuitat. Dincolo de viaductul de la Poiana Largului am luat-o la stânga și am urmat indicatoarele până la Durău. Mănăstirea se află pe partea dreaptă, foarte aproape de șosea și are o parcare în fața intrării.

Despre trecutul lăcașului

Legendele locale spun că Mănăstirea Durău își trage numele de la cel mai mare dintre cele trei pâraie care curg prin preajmă - Duruitoarea. Nu se știe cu exactitate care au fost începuturile vieții monahale la Durău. Se știe însă că la poalele Ceahlăului se afla un schit încă din 1600. O mare placă de marmură montată "Spre știință" pe zidul clopotniței, informează că Maica Mariana - fiică de voievod moldovean și nepoată a lui Vasile Lupu - a fost cea care se afla în fruntea obștii. O altă atestare datează din anul 1779 când maicile s-au retras la Văratec, schitul Durău intrând sub ascultarea Mănăstirii Hangu și devenind schit de călugări.

Pe locul bisericii vechi, de lemn, în anul 1830 s-a început zidirea bisericii de zid pe care o vedem și noi astăzi. Pisania amintește anul finalizării construcției, precum și pe principalii săi ctitori: "Biserica Buna Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, zidită în zilele Prea Înălțatului Domn Mihai Gr. Sturdza Voievod, cu blagoslovirea Prea Sfințitului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul domnilor ce i-au năstăvit Duhul Sfânt. Cu osârdia Cuvioșiei Sale părintele Ghervasie și a neguțătorilor dumnealor frați Gheorghe și Ion Prosie și Vasile Iliovici - 1835."

Biserica Mănăstirii Durău respectă împărțirea clasică, are formă de cruce și trei turle amplasate deasupra altarului, naosului și pronaosului. Pridvorul închis a fost pictat imediat după finalizarea construcției de trei dintre ucenicii Sfântului Paisie de la Neamț. Altarul, naosul și pronaosul au fost pictate mult mai târziu, în 1935-1937, de Nicolae Tonitza împreună cu un grup de studenți. Deasupra ușii, în pronaos, se menționează: "Cu voia Tatălui, binecuvântarea Fiului și ajutorul Sfântului Duh în vremea păstoriei IPS Nicodim Mitropolitul Moldovei, prin strădania doctorului Paul Gotcu și sprijinul câtorva drept credincioși creștini, împodobitu-s-a acest sfânt lăcaș, în milostivă clacă, de către studenții și diplomații Academiei de Arte Frumoase din Iași sub călăuza dascălului lor, zogravul N. Tonitza. Sfințirea lucrului de zugrăvire și înoire s-a făcut cu strălucită sărbătoare la 14 septembrie 1937".

Trebuie să spun că doream să vizitez Mănăstirea Durău nu numai pentru că nu mai fusesem niciodată acolo, ci și pentru faptul că voiam să văd aceste picturi despre care aflasem de mai multă vreme. Realizată în tehnica encaustică (diluarea culorilor cu ceară topită), această pictură este deosebită. Sfinții zugrăviți pe pereți sunt altfel, au chipuri umanizate și au ceva din specificul popular românesc. Păstorii sunt înfățișați în costume țărănești moldovenești, iar sfinții în veșminte cu falduri ample. Privind atent, vei observa undeva, în partea stângă, profilul Muntelui Ceahlău. Sus, în boltă, veghează Iisus Pantocrator înconjurat de cei patru evangheliști - Matei, Marcu, Luca și Ioan. Scena "Nașterea Mântuitorului" surprinde recunoscând la Pruncul Iisus ochii de copil specifici picturilor lui Nicolae Tonitza.

Catapeteasma sculptată în lemn de tei, poleită cu aur, a fost pictată la Constantinopol în 1835. Icoana mare a Maicii Domnului, pictată pe lemn în sec. XVIII și îmbrăcată mai târziu în argint, este cunoscută de credincioși ca fiind făcătoare de minuni.

Tot marea placă de marmură montată "Spre știință" pe zidul clopotniței, informează că: "Frumoasa poziție a schitului singuratic a atras și a adăpostit mulți ani, pe timpul verii, pe Gheorghe Panu. Acest mare cugetător și dârz luptător politic găsise aici, la poalele Ceahlăului, liniștea sufletească pe care o căuta după multă luptă - uneori dusă prea departe - și încordare de muncă. El a fost cel mai mare ajutător al Schitului Durău care, până atunci, era abia cunoscut și călugării trăiau din mila poporului. Lui Panu se datorește ridicarea schitului la rangul de mănăstire, cu personal călugăresc întreținut de stat, în vremea miniștrilor: Doctoru Istrate și Spiru Haret, cum și reparația bisericii celei mari, zidirea clopotniței, a bisericuței de la cimitir și a caselor de oaspeți, stareț fiind arhimandritul Teofan."

Din păcate, după 1970, pentru amenajarea Stațiunii Durău, multe dintre aceste case au fost demolate. Printre edificiile care au dispărut atunci, se numără și Biserica "Sfânta Sofia" din fostul cimitir.

Istoricul mănăstirii ne mai informează că "în vremea marelui război și mai ales în timpul armistițiului" Mănăstirea Durău a fost vizitată de mai multe ori de Regele Ferdinand și de Regina Maria în căutare de liniște și de reculegere. De asemenea, de-a lungul timpului, lăcașul de la poalele muntelui Ceahlău a atras și a găzduit mai multe personalități ale vieții politice și culturale românești.

În perioada comunistă, Mănăstirea Durău a împărtășit soarta multor altor mănăstiri. Desființată, în 1959 biserica fostei mănăstiri a devenit biserică de mir. Viața monahală a reînviat după 1989 când lăcașul a fost preluat de călugări, iar din martie 1991, prin aducerea unui grup de maici de la Văratec, Mănăstirea Durău funcționează ca lăcaș pentru călugărițe.

Aspectul actual al lăcașului

Turnul-clopotniță, situat lângă parcare, este o constructie pătratică, de zid, cu trei niveluri. Intrarea boltită a fost în întregime pictată în 1988. Arhimandritului Varahiil Muraru i se datorează această lucrare care - din păcate - nu este apreciată de unii vizitatori. Am văzut pereții pictați scrijeliți, cu inscripții gen "Luci + Ionuț". La Mănăstirea Durău mai există o clopotniță. Ea poate fi observată de îndată ce pătrunzi în curte. Clopotnița veche, situată în partea de vest, din lemn, datează din sec. XVIII și este singura care mai amintește de vechea biserică de lemn a Schitului Durău. Tot ca rămășiță a vechiului schit trebuie amintită și Casa "Veniamin Costachi".

Biserica are trei turle de formă octogonală cu bază pătratică. În pridvorul de zid, pictat, luminat de două ferestre așezate spre vest, se pătrunde printr-o ușă magistral sculptată în lemn. De o parte și de alta a intrării, în română și în engleză, cei interesați pot citi un scurt istoric. Fațada este ornamentată în partea superioară cu firide în care sunt pictați sfinți, iar în partea centrală, deasupra ușii și a celor două ferestre, cu icoane reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul și pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Pronaosul și naosul, împodobite cu picturile studenților lui Tonitza, sunt luminate doar de câte două ferestre, una pe zidul nordic, cealaltă pe zidul sudic.

Mai trebuie să spun că în interior sunt moaștele Sf. Mare Mucenic Pantelimon și Sf. Simeon din Muntele Minunat. De altfel, chipul Sf. Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon este pictat și pe zidul nordic al bisericii, vizibil de îndată ce treci pe sub clopotniță.

Clădirile din piatră și lemn, frumos împodobite cu flori - stăreție, chilii, trapeză și alte anexe - se încadrează minunat în decorul natural de la poalele Ceahlăului. Grădina este un adevărat parc inundat de flori și de arbuști ornamentali.

La final…

Pentru liniștea de aici și pentru frumusețea locului, aș reveni oricând la Mănăstirea Durău. Cu atât mai mult cu cât la Mănăstirea Ceahlău - înălțată în 1993 pe cel mai înalt platou al muntelui, lângă Cabana Dochia - nu am ajuns niciodată.

Pentru cei care nu știu, informez că unul dintre traseele de pe Ceahlău leagă stațiunea Durău - cu punct de plecare puțin mai sus de mănăstire - de platoul de la Dochia pe care se află Mănăstirea Ceahlău. Trecând pe la Cabana Fântânele, Cușma Dorobanțului, Stânca Panaghiei, Vârful Toaca, Vârful Lespezi, se ajunge la Dochia în 3 ore și 45 minute. După spusele specialiștilor, gradul de dificultate este mediu. Totuși, trebuie să ne apreciem singuri puterile. Eu încă mă mai gândesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1392 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI