Unirea Basarabiei cu România – 27 martie 1918-27 martie 2018

Pentru interesați, de semnalat că Adevărul de weekend (adică numărul de fiecare vineri) are un serial despre înfăptuitorii Unirii. Vinerea trecută articolul a fost dedicat lui Pantelimon Halippa. Cîteva pagini sînt suficiente pentru popularizarea principalelor evenimente din 1918. Mai ales că am cam uitat ce-am învățat la școală (chit că n-a fost mare lucru, detalii oricum nu ni s-au predat, nici despre soarta unora în timpul comuniștilor).

Cît despre evenimente, mai „elocvent” ar fi fost să „sărbătorim prin muncă”, adică să avem măcar ceva realizări - o autostradă care să lege regatul de Ardeal, niște clădiri emblematice în orașele foste imperiale (că doar am avut 100 de ani să le facem), ceva acolo. Să arătăm că Unirea nu a fost doar un capriciu, ci chiar am construit ceva împreună.

Oricum, unirea Basarabiei am impresia că mereu e trecută cu vederea. Cred că a cîntărit mai puțin decît Ardealul în ochii celor care au decis intrarea în război în 1916, și cîntărește mai puțin și astăzi. Am tras mereu spre occident

Eu abia la facultate (și aia de electronică!!!) am învățat despre unirea Basarabiei cu restul țării... Adică prin anii omienouăsuteoptzecișiceva...

@Dragos: Eu stiam! Bunicii mei au fost invatatori in Cahul, matusa mea, sora mamei, s-a nascut in Balti, in 1938. Apoi au revenit in Regat. Dar nici Basarabia n-a mai fost langa patria-mama!

C. Stere a murit. N-a căzut un om ci un titan. În perspectiva tulbure a zilei nu i se pot desemna exact proporțiile și contururile. Mâine se va ști cu precizie, vor învăța școlarii, va fi o concluzie de manual didactic, că basarabeanul C. Stere a fost una dintre cele mai gigantice personalități din istoria Românilor - relata „Adevărul” din 28 iunie 1936.

Demostene Botez scria în același ziar: Stere a pășit în istorie, în clipa în care a trecut în eternitate. De acolo nu-l va mai putea scoate nimeni, fiindcă pe porțile istoriei nu pot intra toți pigmeii care se țineau după el.

@abancor: Corect! După cum observ, ai dreptate! Chiar și textele de mai sus sunt contrazise.

@all: Mulțumesc!

@abancor: ”Am tras mereu spre occident”

Așa cum noi am tras mereu spre occident, tot așa și cei din Rusia sovietizată trăgeau la noi prin anii 20-30 dar o făceau din disperare. Am înțeles acest lucru din cartea ”Rusoaica” lui Gib Mihăescu. Familiile înstărite și nu numai, pe care îi pândea oricum Siberia, treceau înot Prutul, așa cum ai noștri treceau Dunărea la sârbi prin anii 60-70-80.

Spune Gib Mihăescu în cartea sa cum că, după închiderea granițelor (întru-cât România nu-i mai putea absorbi), treceau fraudulos Nistrul noaptea cu călăuze sau pe cont propriu (chiar și o călăuză putea fi un denunțător), cu riscul pierderii vieții. Era perioada lui Stalin și a pistolului la tâmplă, o perioadă cumplită!

Despre Basarabia lipită nouă, am știut încă de copil, deși la școală nici nu era voie să spui cuvântul Basarabia. Am știut din cele povestite de părinții mei, de fel din Moldova cea dintre Siret și Prut, pentru că tatăl meu după ce s-a preoțit, a fost repartizat în Basarabia, la Tomai între găgăuți. Am multe amintiri de-ale lor și poze din acea perioadă, făcute de el cu un Kodak. O parte din ele le-am dat la Muzeul de Istorie din Ploiești.

Mulțumesc