ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.03.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Buzău
ÎNSCRIS: 03.09.11
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
MAR-2018
DURATA: 8 zile
familie cu copii
"ECHIPA" A INCLUS:
3 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Descoperă Pokhara

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Calatoria spre Pokhara si citeva obiective din zona

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Ziua 2

Dupa cina si niste ceaiuri oferite din partea casei, dupa schimbul de impresii cu dna Gabi, o doamna doctor din Bacau, pe care ne-a prezentat-o ghidul ca fiind clienta lui, si de la care am aflat ca nu s-a dat cu parapanta ca i s-a parut ca are cablurile prea subtiri si ca prapastia era prea aproape... ca in cele 5 zile de trecking a mers ultima portiune mai mult pe coate... ca nu mai putea de picioare, ca a facut rafting la care a ajuns dupa 12 ore cu autobuzul, ca si-a programat in ultima zi un zbor cu elicopterul pe linga Everest, la pretul de 200 dolari si ca ar fi bine, de unde avem - de unde nu avem, sa lasam macar baiatul sa se bucure de aceasta experienta... (aveam sa aflu de la ghid ca zborul ei nu s-a materializat pentru ca vremea nu a fost buna).

Cel mai tare lucru care m-a marcat a fost cind ghidul a facut niste socoteli si a reiesit ca au mai ramas citiva bani rest si i-a dat doamnei doctor inapoi. Ea a ramas profund impresionata... ca nu stia nimeni citi bani platise el pe unde fusese... asa ca nu a acceptat sa primeasca nici un leu inapoi. A zis ca asa OM nu a mai vazut si ca ne lasa pe miini bune.

Am ajuns in camera si hai sa facem dus sa ne culcam... cautam prin valize schimburi si eu nu gaseam punga cu chiloti. sotul meu se ocupase de sortarea lenjeriei intime asa ca l-am intrebat in care valiza din cele 5 (ale noastre) erau chilotii. A ridicat din umeri si da-i si cotrobaie... Nu am gasit nimic sa imi apartina asa ca am spalat perechea de pe mine si am atirnat-o de geam... Stiuse el ghidul cind ne-a luat camere separate. ;)

Cum hotelurile din Nepal NU au geamuri la baie ci niste gratii sau plasa, nu a fost problema sa se usuce. I-am gasit tot aceeasi culoare, semn ca fereastra aia era ferita de praf. Le spusesem alor mei ca in seara urmatoare fiecare sa imi doneze cite o pereche de boxeri... si da-i risete pe noi in autobuz... Nu stia nimeni despre ce vorbim.

Aaa, ce am uitat sa va spun in primul articol e ca pe aeroport, dupa recuperarea bagajelor i-am zis sotului sa scoata camera mica de filmate pe care o cumparasem special pentru aceasta excursie, cind ma voi da cu parapanta, raftingul sau calareala pe elefanti. Un go pro. Dupa ce a cotrobait prin toate buzunarele valizelor nu a gasit decit stickul camerei si niscai accesorii, baterie de rezerva. Camera IOC. se dusese dupa chilotii mei. Cind intreb unde e cardul al' mare de 64 giga... cica in camera video. / Si la mine in camera foto care e? ala de 16. Bravo, Frantz! Aici, recunosc, am avut nervi cu carul... dar mi i-am stapinit ca sa nu ruinez excursia.

Dar sa o luam cu inceputul. Ne spusese ghidul ca el va ramine cu Dna Doctor sa ii asigure si ultima zi dar ca pina ajungem noi in Pokhara, va lua si el avionul si ne va astepta la autogara.

Dimineata la 6 am luat micul dejun pregatit de la hotel, de luat la pachet (caci servirea incepea la 7 si noi aveam plecarea la 6) dupa ce am baut cite o cafea si ceai din partea casei, ne-am imbarcat in taxi si ne-am dus la autocar. Ghidul ne insotea.

Pe drum, copiii se duceau la scoala. Mi-a placut inca o data ce am vazut. Baietii mai maricei in costume cu camasa si cravata. M-am simtit mindra pentru ei! Pentru curatenia pe care o aratau si pentru decenta lor.

Ajungem si la autocare... multe, pe partea stinga a unei strazi. cred ca 10-20 Din mersul taxiului Rami intreba la fiecare despre X-ulica sofer... i s-a aratat un autocar mai in fata. Ajungem, transferam valizele... si ne ocupam locurile. Fiind musafiri de onoare am avut parte de locurile din fata. Eram primii.

Citeva poze si cind ma uit pe sus... la fiecare pereche de locuri era cite un ventilator pe post de aer conditionat. La geam au inceput sa apara diversi vinzatori de snaksuri sau bauturi racoritoare. Mai ferita, pe trotuar, era cucoana care vindea un fel de lipii. M-am uita la ea muuult. Venea lumea, lua cafea de la un recipient de turnat... apoi altii care luau lipie. Ea lua banii, se cotrobaia in sin, dadea restul... apoi lua turta, o dadea cumparatorului. facuse gestul ala cu sinul la fiecare vinzare. Ma gindeam la turte... ce gust aveau... si gindul mi-a fost furat repede de un alt vinzator de mic dejun. Ce e ala? »??

O bicicleta (stati sa ma uit la poza sa o descriu mai bine) cu un fel de cutie de depozitare asezata pe ea, pe aceasta cutie era un teanc de cartoane de oua, niste castroane cu ceva, ... o punga cu o faina... si un fel de arzator cu o tigaie pus pe el. S-a oprit linga autobuz si a inceput sa faca omlete... si turtici. Aveam sa aflu ca in castroanele alea erau diferite aluaturi de turte. El lua o bila de coca, cam cit un ou si o intindea in mina apoi o cocea pe tigaia aia... nu stiu daca a avut mai mult de 1 client... a stat un timp, l-am urmarit, l-am filmat cit a tinut cardul... cu ce mai era pe el... si a plecat catre alt autocar. Va e scirba??? Vreti un mic dejun ambulant in praful strazii? Bai, aia or fi auzit de protectia consumatorului, de Sanepid sau orice autoritate medicala? NUUUUU!!! Nu am cumparat NIMIC. Nici la punga. nici imbuteliat, nici proaspat gatit.

La ora 7 si ceva a pornit autocarul, cam cu 1/3 locuri goale. Ni s-a spus ca ajungem la 2 jumate. Si ca daca avionul ghidului intirzie, sigur va veni o masina sa ne ia sa ne duca la hotel. Eu voiam sa intirziem noi ca EL sa fie cel care ne va prelua de la autogara. Si Dumnezeu m-a ascultat.

Am pornit la drum sa iesim din capitala, pe autostrada. Ah, cite poze am facut. s-a terminat memoria cardului, aia a telefonului meu, apoi a sotului (a telefonului sotului. :D). Cum aveam laptopul in ruxac, i-am cerut sa transfere pozele pe hard si sa imi elibereze cardurile. Ca aveam mare nevoie.

Ce vedeam pe geam? Muulte si de nedescris! saracie, simplitate, trafic haotic, vaci, oameni, ruine si praf... mult, mult praf.

Cum era ora diminetii, toti erau la lighean si se spalau in marginea trotuarului. Un copil era spalat la curisorul gol, in drum, in vazul lumii. Sa fi turnat pe el apa calda? NU cred!

Fetele cu parul lung se pieptanau in oglinda atirnata in vreun cui. Nimanui nu parea sa ii pese de ceva, era o rutina bine stabilita. Cred ca ne-a luat mai mult de o ora jumate sa iesim din oras.

Autocarul nostru a oprit si la alte statii sa mai ia oameni. Cum se proceda? Usa de la scara autocarului avea un geam deschis si acolo statea un baietan, ajutor de sofer, care, striga cu capul scos pe geam "bla, bla, bla... Pokhara" si care dorea, era preluat aproape din mers. Cum noi aveam primul loc, va inchipuiti curentul si praful... pe care le suportam.

Gata, am iesit si din oras si pe unde credeti ca am luat-o? Stiti voi drumurile alea pe care le vedeti prin diverse postari pe internet, inguste si cu 2 sensuri, un autocar pe linga stinca muntelui si celalalt pe linga buza prapastiei? Credeti ca ei au parapeti? Daca da, credeti gresit. Noroc ca noi, de data asta, eram pe linga stinca. Daca pina la aceasta autostrada drumul a fost mai "lin" de aici, autocarul a inceput sa se bitiie de credeam ca ramine cu tablele pe drum.

A facut citeva popasuri turistice, cum ar fi de mic dejun, de prinz si de cafea pina cind, pe la ultimile nu am mai coborit. La popasuri se aflau diverse "restaurante", tarabe fructe, legume, pungi cu diverse boabe, cu pesti uscati pusi foarte frumos pe niste sfori (prima data am crezut ca sint niste obiecte de decor dar cind m-am dat jos din autocar am vazut de aproape ca erau ca hamsiile noastre impletite pe niste betigase si atirnate in sfoara. Aratau bine... dar cred ca praful estompa destul de mult gustul de peste. NU am cumparat decit niste banane mici si bune.

Alt popas a fost pe marginea riului (de fapt am mers tot timpul pe linga riu... pe linga gard... La popasul asta mi-a placut, . localul arata curat, era amenajat ca o terasa pe mal... peisaj superb. Eu am mincat placinte de la mama...combinate cu banane. Ah, si inca ceva... micul dejun pregatit de hotel in 3 sacosele. 3 cutii de floie de aluminiu care continea fiecare cite un ou fiert, o bananuta si un mar. Fara piine, fara nimic. Am mincat doar fructele, lasind ouale pentru cind vom avea sare si piine. Goale, asa, nu alunecau pe git... sau poate trebuia sa le mincam cu mar? N-am incercat,

Am uitat sa va spun ca la fiecare turist ni s-a dat cite o sticla de apa sigilata. Foarte frumos gest!!! Zau! Eu n-am vazut pe la noi ca cineva sa dea apa... la autocar.

La un mom, ent dat, ramasa in autocar, am pindit cind un neamt care dormise lungit pe locurile din spate, coborise sa ia "aero/praf" m-am dus si m-am intins si eu pe scaunele alea, bucuroasa de "fapta" mea. Locul lui era cu vreo 3 canapele mai in spatele nostru, deci spatele era pentru toti.

Mare greseala am facut. Cind a pornit magaoaia la drum, am crezut ca o sa fiu livrata in vreun cearceaf... un morman de oase... ca toate s-au zgiltiit. Dupa o portiune scurta in care nu am putut nici macar sa atipesc, m-am dus si l-am batut pe umar pe neamt, care mustacise cind m-a vazut lunga pe scaune... si i-am facut semn ca poate sa isi preia sezlongul.

Am revenit la scaunul meu si cu picioarele pe bara din fata... (am niste nervi la picioare de un timp... de nu ma mai pot suporta in nici o pozitie cind calatoresc cu masina sau autocarul), sub privirile oripilate ale unor doamne localnice... (ca ele erau infasurate si eu in colanti si tricou rascroit cam adinc... ma craceam in autocarul lor). am atipit.

La un moment dat cind am crapat ochii am vazut ca peisajul se schimbase. ca era drept, ca era imaginea clara... nici urma de praf. case frumoase, magazine, vaci... stadion, mai sa fie! asta o fi alt Nepal? ajunsesem in Pokhara, un orasel de munte cum e predealul la noi. extrem de curat, extrem de ingrijit cu oamenii la fel de zimbitori si primitori.

Singurul loc cu praf a fost parcarea autogarii unde Rami ne astepta de vreo ora. Ne-a urcat intr-o masina micutia cit un Lastun de-al nostru, eu am avut privilegiul sa stau in fata la toate calatoriile, ca, deh, eram fotista grupului. Baietii, 3, in spate. cu valizele pina la dinti. Pozele din partea asta a calatoriei nu le-am gasit acum.

Acum intelesesem eu de ce ghidul a tinut mortis sa disparem imediat din Kathmandu. Zicea ca el, dupa o zi de stat in capitala, se imbolnaveste... si mereu scotea limba si se strimba cind venea vorba despre asta, facea cam cum facem noi CIIIHHH!!!

Taxiul ne-a lasat in fata agentiei de turism Prana Treck din pokhara, unde el e seful, dar nu si patronul. Patronul e un australian pe care am avut placerea sa il cunosc intr-o videocomunicatie, cum cinta din muzicuta in fata intrarii. Mare om si ala.

Agentia era ticsita de diplome de-ale lui Rami, certificate, autorizatii si fotografii de la diversi turisti. O tabla cu programarile, era asezata la vedere si am vazut primul nume Adriana - Romania - 3 persoane - Poonhil-Chitwan si ce o mai fi scris. deci om organizat. Computer pe masa, dozator de apa de unde ne-a zis ca putem umple sticle cite vrem, Nu am abuzat decit de vreo 3-4 sticle... pina ne--am dat seama ca mai era un litru in rezervor. :D

Cazarea a fost la hotelul din spatele agentiei. Hotel despre care o sa scriu separat. Ne-a dat liber 30 minute in care sa facem dus si sa iesim ca avem program. Noi... am tabarit pe puii fripti ca nu apucaseram sa ii intrebam de sanatate. si am halit tot ce se mai putea de frica sa nu se strice (mai tare... :)).)

Repejor am iesit la ora stabilita si dupa ce ghidul s-a mirat csa refuzam sa mincam de prinz, ne-a urcat in aceeasi masinuta mica si... la drum cu noi.

Nu stiam unde ne duce. Dupa ce am iesit din oras, am urcat pe un drum pietruit pina la o anumita portiune dupa care am fost debarcati si am luat-o la pas. Frumos peisaj se desfasura la poalele dealului pe care noi urcam cu sirg la indemnul ghidului. Ne-a aratat o frumusete de cladire superba in virful dealului. White Stupa sau templul pacii. E o cladire alba, imensa si foarte frumoasa.

Nu stii unde sa te uiti mai intii... la statuile impresionante din virf sau la Muntii Anapurna care se vad in zare... sau la lacul de la poalele muntilor... Un peisaj superb!

Cind ajungi la baza monumentului, pentru a urca scarile trebuie sa te descalti si sa urci in sosete sau picioarele goale. Nu e permisa vizitarea decit intr-un singur sens, de la stinga la dreapta. Am pentrecut vreo ora acolo, am prins si chiar filmat o slujba dintr-un templu. M-am simtit extraordinar... dar mai aveam si altele de vizitat in seara aia asa ca am urmat ghidul.

Urmatorul popas a fost mai aproape de oras, la un templu care nu stiu cum se cheama, are un nume tare greu de retinut si cind oi gasi pozele poate am sa pun poza. Stiu ca am coborit intr-o pestera, am trecut pe linga un templu subteran unde nu am avut voie sa facem poze, apoi si mai adinc, am dat de cascada lui David. Frumos. (L-am intrebat acum pe Rami si a zis ca se cheama Gupteshor Cave) Dar inauntru era cald.

Mi-am adus aminte de Butterfly cum a coborit ea la acest obiectiv pe o ploaie torentiala. La noi era cald, pe alocuri picura din tavan, zona in care niste muncitori faceau undele restaurari. Cind au vazut ca trecem ne-au intimpinat cu un calduros Namasteee!

Cascada cu pricina se vedea undeva mai in zare si era foarte spectaculoasa. aveam sa vedem mai de aproape sau acelasi izvor, la iesire, cind ghidul ne-a dus la alta locatie, dar, drept sa spun... nici acolo nu stiu ce anume era. [era David Fall] :)).

Un riu care curgea frumos printre stinci si facea un zgomot grozav. Eu m-am bucurat de peisaj, si am facut poze in niste nise care aveau costume traditionale unde perechile isi bagau capul intr-un locas si ziceai ca sint imbracate pe loc in acele costume. In adincul pamintului, la templu, ghidul ne lasase singur, zicea ca a vizitat de prea multe ori ca sa mai fie interesat, fapt pentru care ne-a asteptat la masina.

La intoarcere, crezind ca sintem flaminzi, ne-a oferit traditionala gogoasa in 3 colturi tuguiate, umpluta, de origine indiana. Nu stia ca noi mincasem cei 2 pui si nici nu ne pasa de foame. o fi crezut ca sintem rusinosi sau... mai rau, strinsi la punga. Ne-a intins 3 gogoloaie infasurate in ziar, dar cu aspect foarte apetisant. Numai ca... vorba aia, pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul. Nu stiu ce au pus peste tocatura de legume si cartofi cu care era umpluta gogoasa, dar limbile noastre au urlat de usturime... noroc ca aveam sticla cu apa dupa noi. Atit cit a functionat limba, gogoasa a fost gustoasa. Samosa se numeste acea usturaciune gustoasa!

Cu aia ne-a pus capac la mincare si, la cerinta mea, a oprit la o taraba cu fructe de unde am cumparat o papaya uriasa, o nuca de cocos si mai uriasa (fi-miu nu bause niciodata nuca de cocos decit din aia de la hipermarket.) din care ne-am saturat toti 3, am luat si un pepenas mai mic si cam o juma de metru de trestie de zahar. Noi mincasem in Dominicana, dar Alex, nu! Ne-a oferit si cite un suc de trestie care a fost delicios. Toata socoteala a fost vreo 6 dolari jumate.

Ajunsi la hotel am incins o masa de papaya buna si coapta, din care fi-miu nu a vrut sa guste ca cica miroase a sosete... :)) ) ce suparata am fost eu ca am mincat mai mult de jumate... din bunatatea de fruct copt... El s-a dres cu placinte. si covrigi.

Nu stiu sa mai fi facut ceva in seara aia. cer e ca ne-am bagat repede la somn pentru ca a doua zi dimineata aveam de sculat devreme, masina venea sa ne ia la 5 jumate sa ne duca sa vedem rasaritul... Ah, doamne, pentru rasaritul ala era sa imi dau duhul!!!

Dar asta in episodul urmator!

 

Imi dati si mie cite un ecou? daca a fost prea lung sa stiu sa ma mai restructurez...

Citește și CONTINUAREA aici

---
Trimis de adri-nico in 20.03.18 18:04:12
Validat / Publicat: 21.03.18 08:18:27
VIZUALIZĂRI: 1708INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ASIA - ALTE LOCURI.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
35 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 44900 PMA (din 33 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2

35 ecouri scrise, până acum

se afișează ecourile [1 - 30] din total 35
webmasterX [20.03.18 19:56:13] »

Mutat în rubrica "Descoperă Pokhara, POKHARA" (nou-creată pe sait)

webmaster26 [21.03.18 08:18:03] »

@adri-nico: Gata și filmul și pozele.

adri-nico [21.03.18 08:23:01] »

@webmaster26: Multumesc! o zi cu spor!

webmaster [21.03.18 08:32:15] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

adri-nico [21.03.18 08:36:36] »

@webmaster: Multumesc, web, dar consider ca nu ma ridic la nivelul acesta. As fi vrut sa scriu mai " tehnic, geografic sau istoric" dar... NU imi iese. O sa scriu asa, pe zile ca sa nu uit ceva. Am avut cerinta de la colegii AFA si nu numai, sa scriu cu lux de amanunte. Stiu ca nu e un review prea bun din punctul AFA de vedere, dar e in stilul meu.

Daca reconsideri ceea ce ai scris la ecoul precedent, sa stii ca va fi un lucru drept si nu o sa ma supar. Multumesc inca o data!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
gabitza76 [21.03.18 09:24:29] »

Citim pe nerasuflate si de abia asteptam si urmatoarele aventuri descrise pe indelele, deci da-i inainte.

De altfel nu e o destinatie peste care sa treci rapid cu cateva cuvinte

adri-nico [21.03.18 09:35:52] »

@gabitza76: Multumesc mult! Azi nu promit ca reusesc sa scriu un articol, am ceva treaba in Oradea si trebuie sa ma pregatesc temeinic. de miine reiau publicarea.

maryka [21.03.18 09:40:16] »

O, nu, nu e lung deloc! cel puţin pentru mine. Aş putea citi la nesfârşit! foarte interesant şi aştept continuarea aventurii, pentru că da, asta e, o aventură în adevăratul sens al cuvântului! felicitări pentru curaj şi destinaţie!

adri-nico [21.03.18 09:53:00] »

@maryka: Multumesc! Sint furioasa ca nu gasesc multe poze!!! Am la mine toate hardurile si cardurile dar imi amintesc de zone prin care am facut poze si nu apare niciuna. s-or fi voalat??? Aveam copilul in fundul gol spalat in milocul trotuarului. sper ca l-am postatb la momentul ala pe fb si poate il gasesc acolo.

iulian68 [21.03.18 10:33:18] »

Cum ziceai? Sa scrii mai putin? Pai ma urc in masina si vin peste tine! M-ai pus pe coji de nuca (autohtonă, deh) și imi dai asa, cu porția cateva randuri pe zi și mai zici că-s multe?

Acum, fără gluma, nu te grăbi, da mai multe amănunte ca nu ma satur doar cu astea de le-ai așternut! 😂😂

adri-nico [21.03.18 10:41:13] »

@iulian68: Multumesc, Iulica. o sa bag la greu! Sa ramina si nepotilor mei!

iulian68 [21.03.18 10:50:26] »

@adri-nico: Asa te recunosc! Oricum parca nu ai mai fost atât de 'spumoasa' din Liban! *Liban era, nu?)😂😂😂

adri-nico [21.03.18 10:52:52] »

@iulian68: da, era Liban. am fost in turcia si pierdusem hardurile. din iunie pina in martie nu am mai stiut de poze si cum sa scriu daca nu aveam dovezi ca am fost acolo? stii unde le-am gasit? in Nepal! poate am timp sa recuperez si cu acele povesti...

iulian68 [21.03.18 10:54:49] »

@adri-nico: moaaa' si cat mai e pana maine cand apare urmatorul articol! Zici ca ma uit la Suleiman, la ala mai asteptam asa!

buterfly [21.03.18 12:05:36] »

Citind povestile tale, parca retraiesc aventurile mele. Sper sa regasesti pozele si sa nu scrii mai putin. Mi-e dor de locurile alea si abia astept continuarea. Mai ales astept povestile vesele... stiu eu care!

krisstinna [21.03.18 12:14:36] »

@adri-nico: Fatăăă!

Ai spălat chiloți zilnic sau cum?

Ce lung? I-am citit și lui domnul C, se închina, sunt multumită că tu ești mai ceva decât mine, așa vede și el cât de cuminte sunt

Am râs de mă durea burtica, ăla cu ouăle a fost tare comic, cei care se scăldau in lighean erau de plâns, imagini și triste și vesele mi se perindau prin creier. Esti fantastică, mare noroc ai cu Soso, e un băiat de zahăr!

Lasă lungimea, ce-ți pasă? noi mai vrem

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Carmen Ion [21.03.18 13:00:36] »

@adri-nico: Uite că dau curs cererii tale și-ți scriu un ecou.

Reviewul n-a fost lung, dar asta o zic eu, care bat câmpii pe nenumărate pagini. Deși avem vârste diferite iar tu ești mult mai aventuroasă din fire, îți urmăresc cu interes pățaniile nepaleze. Îmi place atenția cu care urmărești și descrii viața cotidiană a locuitorilor; pentru mine, astfel de informații dintr-o zonă unde știu cu certitudine că nu voi ajunge niciodată sunt mai interesante decât prezentarea unui hotel de lux dintr-o țară din lumea a treia.

PS: Apă îmbuteliată (dar și fructe și dulciuri, toate gratis) am primit într-un autocar în 2003, când am ales acest mijloc de transport către Istanbul. Ce-i drept, autocarul aparținea unei firme turcești...

ANILU [21.03.18 13:18:42] »

@adri-nico: Nu, cum să fie lung! Îmi place să ne scrii tot ce ai văzut pe tot parcursul zilei. Citesc pe nerăsuflate. Sunt la serviciu şi am uitat de tot, nu aud nimic în jurul meu (noroc că am un şef cumsăcade).

Tare haioşi sunteţi în costumele tradiţionale.

Am apreciat "aerul condiţionat" din autocar, unde chiar era curat, după tot praful care ne spui că era peste tot.

Eu nu am văzut pe la noi nuci aşa mari, iar tu spui că sunt tare bune.

Nu te mai întreb de chiloţi... bănuiesc că ai rezolvat-o cumva...

Aştept povestea celei de-a 3-ia zi.

ghisor [21.03.18 13:29:07] »

@adri-nico: Despre lungime eu nu zic nimic. Si-au spus parerea Doamnele, mai sus si cred ca oricum, sunt mult mai in masura decat mine sa-si dea cu parerea despre lungime (lungimea articolului, ca limba romana-i afurisita si dupa aia mi-o iau).

Am tras si primele invataminte din articolul asta. De-o fi s-ajung pe-acolo vreodata (desi nu cred) imi iau chiloti de tabla zincata.

Apoi constat ca pe langa bananele de Buzau, puteai sa aduci la Alba si banane de Nepal. Spargeai piata.

In rest, continua, baga. De-abia m-am incalzit. Le-astept pe-alea grele cu parapanta si raftingu'

adri-nico [21.03.18 15:25:04] »

Iulica, Suleimaan zici? Eu nu am urmarit serialul ca nu imi place limba turca. Sint mai pe "Perla Neagra"...

@ Firiri... urmeaza... eu stiu ca tu stii, dar mai stiu ca nu stii tot!

@Kristina, da i-am spalat zilnic caci pe caldura aia nu se puteau refolosi.

O sa afli cum, si mai ales, cind m-am descurcat. Nu divulg nimic.

eu am noroc cu Soso? eu zic ca el are noroc cu mine!!! Ca ce traieste el cu mine, nici in cele mai negre inchipuiri nu si-a imaginat!

@Carmen Ion- Multumesc pentru ecou! Nu am fost la hoteluri de lux asa ca nu am cum sa prezint asa ceva in aceasta lume a treia.

Cit despre apa gratis, ma intrebam la noi daca se da. ca la alte companii straine am tot vazut. Si la aia din Dominicana am primit la fiecare excursie cu autocarul... si se zice ca si ei sint cam din lumea a 2-a, a 3-a...

O sa insist pe viata oamenilor. Am fost la nunta si am dansat cu "corpul de balet". Mai multe nu va spun.

@ Daca te penalizeaza seful, il trimit la mine... ii zic vreo doua povesti de pleaca in Nepal si uita de firma!

Nucile de cocos pentru suc sint foarte mari. La noi ajung alea mici si uscate, ticmai, pentru ca partea aia verde cade, cum se gogesc la noi nucile noastre.

@ Ghisor- cum, bre, chiloti de tabla zincata? pe aia cum ii speli? Cu peria de paie???

Vine si rindul parapantei si al raftingului. Mai spre vineri!

lenti [21.03.18 16:34:47] »

Ești o plăcere, ești savuroasă, aseară până târziu am tot așteptat să se valideze articolul tău și nimic, dar dimineață, așa pe la 11 am dat o raită pe sit și, ura povestea nepalezei noastre la interval. Repede cu o cafea în mână și spor la citit. Aștept episodul III.

adri-nico [21.03.18 16:38:54] »

@lenti: la ora 1 36 am terminat de urcat poze si filme.

mogly [21.03.18 20:51:12] »

@adri-nico: Ecooooouuuuu, se aude? Mai, placinta din aia tuguiata nu vreau, dar... papaia... nuca de cocos... banane, da. Facem schimb cu niste inghetata si tiramisu de la Roma? Sa stii ca papaia nu am mancat niciodata, doar din punga ca fruct maruntit si confiat si nu cred ca asta se pune. Asa ca daca eram acolo sigur incercam. Spor la scris in continuare si pupici de la mine!

adri-nico [21.03.18 21:31:17] »

@mogly: daaa, se aude si e frumos ecoul tau, ca toate cele de mai sus. papaya, dupa mango, e cel mai bun fruct de pe fata pamintului. dulce si parfumat, de consistenta unui pepene galben dar mult mai bun.

nrs [22.03.18 20:30:48] »

pai ce faci? ne lasi cu ochii in soare? e frig, viscol si nimic de citit din Nepal

adri-nico [22.03.18 20:44:26] »

@nrs: Am venit de la piscina... sint frinta. miine plecam spre buzau. Va promit ca simbata si duminica bag 2 episoade.

roth [22.03.18 21:54:02] »

Frumos si trepidant. Nu cred ca se poate spune ca articolul este prea lung, ai ce povesti si stii sa o faci foarte bine.

Ai mancat portocale din soiul lor, ai in poza unele mai mult verzi decat galbene. Am mancat asa ceva in Iordania, cu teama ca vor fi acre si crede-ma ca sunt extraordinar de dulci si aromate.

Frumoase trairi.

Felicitari!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
adri-nico [22.03.18 22:56:08] »

@roth: Ma bucur ca nu v-am plictisit.

Da, am mincat portocale la Chitwan. Un resort bengos de 4 stele... ca doar nu credeti ca am stat doar la prafarie in periferie...

ungureanica [23.03.18 14:20:33] »

Articolele tale prea lungi? Faci mișto? Prea scurte. Da. Nebunie curată toată aventura.

ungureanica [23.03.18 14:28:51] »

Săracul ghid. L-ai ținut mai mult „în aer” decât pe pământ. Și ce băiat frumos ai. Să îți trăiască.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
13 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, ANILU, buterfly, gabitza76, ghisor, iulian68, lenti, maryka, mogly, nrs, roth, Sejurica, ungureanica
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
pagină generată în 0.0879669189453 sec
ecranul dvs: 1 x 1