Seti River si vizita la localnici

TIPĂREȘTE

Dupa ce coborim de la Templu, ne imbarcam in masina si lasam soferul sa faca programul dat de ghidul nostru, Rami, care, asa cum v-am zis de la inceput, nu ne-a lasat nici un minut de respiro. Totul era calculat... nici un pic de timp mort pe traseu.

Ajungem la o poarta pe care scria "Seti River". What is here? Intreb eu pe sofer, care era singurul de vorbea o engleza cu prune in gura, aproape inteligibila. Is the river! Aaaa, ok, dar unde e riul? Nu se vedea nimic, nici un mal... de pamint. Intram, platim bilete (cred ca 100 rupii, sotul are socoteala) si pasim pe o alee marginita de superbe flori colorate. Nu prea m-am grabit sa trec de alee, mai ales ca soferul nu era cu noi ca se ne grabeasca.

Si facem poze... facem monetarul banilor, asezati pe bordura, cind cine credeti ca apare? Zbieratorul cu familia lui. O sotie si un copil. El vorbea in nepaleza, nu stiu daca cu noi sau in general... l-am lasat sa treaca, l-am cuprins in poze ca sa il fac de ris pe AFA, ca se leaga de turistii straini si baga frica in ei. (am uitat sa va spun ca un domn cu privirea blinda, din grupul care ma inconjurase sa ma apere, a zis ca sa il las in pace, ca sigur e un indian fanatic.

Acum nu stiu daca e dusmanie intre indieni si nepalezi, nu am apucat sa discut asta cu ghidul, dar mi-am amintit ca am vazut scris pe zidul unei case "go back to India!!! ". O fi si la ei chestia cu brexitul).

Ne-am urnit si noi spre calea marcata de sageti, am coborit niste trepte (in Nepal totul e pe baza de orez si trepte!!!) si am auzit vuietul unei ape. Un pod de ciment cu balustrade frumoase, lasau sa se vadaintre doua benzi,un canal pe unde curgea apa cu o viteza uimitoare. Uite ca nu mai stiu daca apa curgea doar prin canalul construit de om sau era si in haul ce se casca dedesubt. (M-am uitat pe poze si am vazut ca riul era si in prapastie,chiar si cascade.)Frumos loc!

Sa va zic vreo doua vorbe si despre acest riu. Cica izvoraste de la poalele Muntilor Anapurna si ca strabate orasul Pokhara pe la nord. Culmea e ca nu il vezi prin oras pentru ca el este un riu subteran. Doar daca te duci in parcul numit Seti River poti sa il vezi. In afara orasului ,acest riu este foarte pitoresc. Din loc in loc sint poduri suspendate si multe stegulete de rugaciune.Dar cel mai tare iei contact cu el ...si mai si bei,atunci cind faci rafting. Asta am facut noi a doua zi.

La capatul aleii cu sageata de DUS se afla un OM. De ce am scris cu majuscule? O sa vedeti. Statea la capatul benzii de drum cu o farfurie in mina si rabdator ca mine in a face poze, ne-a poftit pe fiecare sa ne binecuvinteze cu celebra Tika rosie. Dupa ce a vazut ca sintem amatori de poze, se ducea fuga la o coliba mica si aducea esarfa si ghirlanda de flori sa facem poze mai misto. Eu am fost prima.

Vine rindul baiatului, ii pune pictura pe fata, poza, ii pune ghirlanda la git, esarfa... poza... dupa care zice... aaaa., mai stai ca mai am si altceva, se duce, cotrobaie in coliba si vine cu niste caschete nepaleze originale, de pus pe cap. Cum aveau soldatii nostri pe vremea cind se inrolau in armata. Am un lapsus teribil. Bereta?

Facem poze... el nu da vreun semn ca ar intinde mina sa ii dam un ban, insa vazind ca am avut rabdare cu el si dichisurile lui, ne intreaba de unde sintem .Romania! Aaaaa, Romania!!! Nice country!!! / Pai de unde stii matale? AiFostAcolo? / Nuuu, dar am avut un prieten din Romania care mi-a povestit multe despre tara voastra. / Ia-uite ce prieteni are mosulica. Atunci ne cheama la coliba sa ne arate ceva. Un caiet de Onoare, in care toti turistii care doreau, puteau nota impresii. Dupa ce ma minunez citind, scoate un plic ros de vreme si de praf si din el niste poze mari cu diversi turisti. Incepe sa insire:asta e din Canada, asta e din Franta, astia sint din Australia... si tot asa ne arata poze in care este el, mindru, alaturi de alti turisti care i-au trecut pragul... aaaa, riul!

Dupa ce scriu in jurnalul lui de colectie, imi intinde o bucatica de hirtie cu numele si adresa lui, scrise cu pixul. Era o "carte de vizita". Ce mult m-a impresionat. O refuz politicos, spunindu-i ca i-am facut deja poza si ca il voi face cunoscut in Romania atit pe el cit si cartea lui de vizita, hand made!

Era atita fericire si multumire in ochii lui!!! Jur ca nu a lasat pe undeva sa se inteleaga ca ar astepta un ciubuc. Vazind ca nu ne grabim, ne-a rugt, daca vrem si avem placerea, sa mergem la el acasa sa bem un ceai. Doamne, ce invitatie originala! Ne uitam unii la altii si acceptam pe loc. Soferul poate sa astepte.

Casa lui era la 10 metri inaltime, adica am urcat niste trepte pe linga coliba improvizata si am ajuns in curte. O casuta saracacioasa, cu niste camere aliniate pe o prispa de ciment, camere din care au tisnit imediat trei copilasi si o nevasta. OMUL, i-a zis repede in limba lui "Nevasta, avem musafiri vestiti din Romania! Adu repede carafa cu ceai si canitele... Sa fi vazut viteza pe bietul OM! Dadea ordine la copii sa vina cu niste scaunele, sa vina cu o toala sa o puna pe o... asazisa masa. Eu am luat loc pe prispa, baietii pe scaune in partea opusa. Imediat, OMUL aduce niste cescute de inox si le pune pe prispa... apoi, tot repede, o carafa cu ceai. Toarna, umple canile. Ceai din ala cu lapte din care am baut la hotelul unde ne-am cazat prima data. Masalati. - ceaiul, nu hotelul. Culoare e ca la cacao cu lapte... mirosul ca la... cacao! (stiti voi de care). Duc cana la gura si Hoac! icnesc... Ma scap pe mine! (vai de chilotii mei ca nu am altii!!!) Sotul se uita si ride... Mie imi ies ochii dar OMUL, foarte amabil, ma intreaba daca imi place. Se uita in ochii mei asteptind sa beau... Pun pe limba si HOAAC! Icnesc din nou. Iar mai scap 2-3 picaturi... sotul sa se tavaleasca.

Intr-un final intelege ca daca mai icnesc o data... trebuie sa ma ia fleasca de acolo... asa ca il rog din suflet sa bea el repede ceaiul ca sa ii torn cana mea. Va dati seama ca icneam ca o implozie? In sinea mea? Ca nu puteam de fata cu gazdele... Mai las cana, chipurile sa iau copiii in brate sa fac niste poze, timp in care ii fac sotului cu ochiul :Da cana aia pe git, odata!!!

El, ascultator cum il am, a baut-o... si eu, profitind de neatentia gazdelor, o vars pe a mea in cana lui. Fi-miu isi muia buzele cu dintii strinsi! Cred ca el a aruncat-o dupa canapea... nu stiu nici in ziua de azi unde a pus ceaiul. OMUL se dusese in casa pentru a aduce niste clasoare cu bani. Vine linga mine sa imi arate colectia de bani pe care ii primise de la tursiti si atunci scot si eu 2 lei din borseta sa ii dau caci pe ambele clasoare mai avea fix doua locuri libere. Cind se apropie de mine sa ii dau banii, vede cana goala! Sare ca ars si vine cu carafa sa o umple iar... Acum era rindul sotului sa se pise pe el. De ris!!! Ii zic ca am baut suficient... ca nu mai putem sta, ca ne asteapta soferul... De fericit ce era parca m-a crezut. Sa ma intelegeti ca ceaiul avea un miros puternic de lapte praf... sau bivolita... ca avea in curte Vaca si tocmai era ora de muls sau tocmai voiau sa se laude cu averea, caci imediat a trecut doamna sa mai aduca lapte proaspat. Yaaac! Si nu e vorba de bietul animal cu numele asta ci scirba pe care mi-o provoca mirosul de lapte.

Ii spun lui Alex sa imi faca o poza ca sa cuprinda si interiorul odaii. Parca venisera turcii si tatarii in cautare de comori... asa debandada se vedea prin usa deschisa. Il rog sa ii adune pe toti pe linga mine ca sa facem o poza de grup. Se executa imediat. Nevasta dispare si isi ia pe ea un pulover... ca sa dea bine la poza. OMUL sare ca ars si intra fuga in camera! Cu ce credeti ca a venit? Cu o statuie aurie ce infatisa doua zeitati de-ale lor. Zimbetul lui fericit era egal cu al meu!!! O sa vedeti in poze! Mi se pare ca acolo am cea mai frumoasa moaca din tot Nepalul.

Dau sa ma ridic, sotul imi face semn printre dinti ca sa ma misc mai repede. Credeti ca eu puteam sa ratez un shooting prin curte??? NUU!!! Ii zic sa taca si sa nu ma mai piseze la cap ca vreau sa ma duc sa fac poze sau sa filmez si imprejurimile casei. Cer voie gazdei si aproba cu mare placere. Vad un cotlon amenajat ca un loc de rugaciune. Cam cum sint pe la noi crucile de pe drum... Macar aia se roaga!

Mai departe era staului Vacii. De ce cu V mare? Ca e sfinta! Pe un par de sprijin al sopronului tronau doua tablouri cu mama si tatal, decedati, ai gazdei. Mai departe, pe un fel de vatra trec cu ochii si cind realizez ce e... ii maresc a stupoare. Niste gramajoare de baliga erau ornate frumos cu frunze verzi, in fata unei statui de se roaga ei. Mai sa fie!!! Poate nu e ce cred eu...

Ma duc la vaca, o filmez pe doamna cum mulge... apoi il intreb pe domnul cum il cheama... imi insira o poezie cu numele, originea, religia... etc... apoi intreb pe femeie cum o cheama, el spune textul frumos... si merg cu camera linga el... ca sa incojur vatra si sa ajung la ce ma interesa pe mine. La balegute!!! Intreb ce e acolo... imi arata niste vase, imi zice ca sint pentru rugaciune... si astea ce sint? / aaaa, astea??? si duce mina la fund, se apleaca putin pe vine si imi arata... "e caca de la vaca!!! " / si ce faceti cu ea? / pai... punem apa si lapte... si ne rugam la zeita dintre caramizi (asta e de la mine, ca nu retin numele lor dar o sa vedeti in poze si filme despre ce vorbesc). Sotul ma striga din portita... si nu era Ghita !!! Stai, maaa, sa vezi ce filmare am facut!!!

Plecam luindu-ne La revedere de la acei oameni binevoitori. Le-a dat sotul 300 de rupii sa le ia ceva la copii pentru ca bomboanele erau in valiza! .

Am plecat de acolo incarcati cu energie buna. Chiar daca am icnit, sa stiti ca fost de la lapte...

Cam atit pentru articolul asta. Data viitoare va spun cum mi-am procurat chiloti!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1222 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI