[Cetatea Kornis, Pomezeu] Aventura dezamagitoare

TIPĂREȘTE

POVESTIRE SI ITINERARIU

Mama mamei mele, bunica mea traieste in Finis, o comuna langa Beius. Asa la vreo 3 saptamani, in fiecare sambata merg la Finis s-o vizitez pe Elisabeta.

Asa conduceam eu spre Finis cand, la rascrucea de drumuri de la Rabagani, unde scrie Pomezeu pe indicator, sub ea scrie Cetatea Kornis. Acasa am cautat nitica pe net despre "cetatea Kornis".

Cele mai multe informatii le-am gasit din judetul Cluj, la ceva castel Kornis din Manastirea-Szentbenedek din judetul Cluj, la 3 km de Dej. No, ma gandeam, nu asta cautam. Am cautat mai intens si am gasit cateva informatii despre fortareata Pomezeului.

Dupa multe ezitari din cauza timpului superficial si rapida lasare a serii, am decis ca ma imbarbatez si descopar cetatea. Asa am luat-o eu pe valea raului Vida, care impreuna cu Topa formeaza raul Holod, afluent al Crisului Negru si care se varsa langa Ginta si Rapa.

Pomezeul il puteti gasi pe ruta Stei - Rieni - Beius - Rabagani - Cosdeni - Pomezeu daca porniti din Tara Beiusului sau Transilvania ori urmati ruta Oradea - Dragesti -

Ceica - Rabagani - Cosdeni - Pomezeu, daca veniti din Crisana de campie ori Satmar.

CARACTERISTICILE DRUMULUI

Dupa ce am iesit din Rabagani la rascruce si colectivul de indicatoare, am trecut pe un drum strajuit de faneata si islaz pana la Cosdeni, dupa care am trecut peste raul Vida si am razuit sudul satului Hidis.

Spre Spinus de Pomezeu si in localitate am urcat, cum imi amintesc un damb, sau mai bine zis o sa de munte, nu mai stiu inaltimea denivelarii, stiu doar ca am avut de rezistat eu si autovehiculul meu o diferenta de nivel destul de observabila, gandindu-ma ca sunt inca pe dealuri.

In fine, dupa ce am trecut "Pasul Spinus" (denumire data de mine), am ajuns dupa un sfert de ora-20 min de condus de la Rabagani, in sfarsit am ajuns in Pomezeu. "CETATEA DEZAMAGIRII"

In centrul Pomezeului am gasit tot o confluenta de drumuri, ca si la Rabagani, tot cu un indicator portocaliu, rabaganean.

- Indicatoarele nu gresesc! spuneam eu in gand, si am luat pe drumul indicat. Dupa o portiune asfaltata, am ajuns la un drum comunal fara beton. M-am zbatut pe cale 100 m.

Am intrebat un tanar daca nu stie unde e cetatea, deoarece m-am uitat si pe camp, am mers pe jos pe islaz 50 m si nu vad nimic. Tanarul nu prea a inteles ce am zis, dar apoi si-o amintit:

- Ii acolo, ni! arata tanarul spre o gradina.

M-am uitat uimit spre un "boschet-gigant". Era cetatea, plina de buruieni, care au invadat mai intens donjonul decat otomanii Budapesta. Am incercat sa ma apropiu de cladirea incarcata de istorie, dar am constatat ca nu pot vedea indeaproape fortareata deoarece acesta este situata INTR-O GRADINA PRIVATA, INCERCUITA CU GARD. Nu imi venea sa cred ochilor. M-am infuriat si am parasit repede plaiul.

POZELE

Poze nu am facut foarte clare, dar practic nu am ce sa ilustrez cu ele. Am gasit pe internet o imagine care dovedeste situarea in domeniu inchis a fortaretei, motiv de infuriere pentru mine. Vi-o atasez la acest rewiew.

O nelamurire am:aia care au facut pozele de pe net cum au intrat acolo?

Nu-i bai! Cat traiesti inveti! Poate peste 10 ani va fi mai misto locu'!!!

---

VIZUALIZĂRI: 1022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI