Schitul Huta Finiş — un templu de pace în inima Munţilor Codru-Moma

TIPĂREȘTE

Cum am mai scris în reviewul "Finisul - o vale de liniste si traditie" din 2017, Comuna Finiş este o regiune pitorească şi multiculturală, ce face parte din regiunea etnografică a Depresiunii Beiuşului.

Reşedinţa comunei este localitatea omonimă, un sat mediu, cu circa 1.700 de suflete, într-o răscruce a trei trepte de relief: Munţii Codru-Moma (care în sudul satului ating deja 500m), Dealurile de Vest (pe care se cultivă intens viţa-de-vie) şi lunca Crişului Negru. Diversitatea aceasta geografică face Finişul o zonă bogată în obiective turistice naturale şi antropice. Finişul acesta se află la doar 3km de municipiul Beiuş (popular Binş), şi la aprox. 70 km de municipiul Oradea, capitala Bihorului.

Finişul este traversat de un râu omonim, care izvorăşte în adâncul Codrilor-Moma, în apropierea staţiunii Moneasa şi a satelor din împrejurimi. Lungimea totală a acestui curs de apă este de vreo 25 km, iar aceasta îşi creează un defileu spectaculos în munţi.

La ieşirea din sat spre munţi, pe un deal de circa 400 m altitudine se află ruinele unei cetăţi medievale, construite în timpul Marii invazii tătaro-mongole din 1241 şi distrusă de forţele imperiale habsburgice după Revoluţia lui Francisc Rakoczy în secolul XVIII. Dealul Cetăţii, aflat în prisma a două văi:Valea Finişului şi a afluentului său, Jigăul, este un loc ascuns şi foarte fortificat.

La 19 km de vatra satului se află Schitul Huta, un lăcaş de cult ortodox situat în inima Munţilor Codru-Moma, în apropierea cătunelor Huta şi Brusturi, aflată la confluenţa a două braţe ale Finişului, Bălăteasa şi Peştea.

Schitul se află pe o colină împădurită, mărginită de Valea Bălăteasa. Maşinile de obicei se pot lăsa la baza colinei, şi se poate urca pe o potecă încâlcită de lemn. Pe vârful colinei, într-o poieniţă se află schitul, de mici dimensiuni, şi o clădire mai mare, probabil locul unde dorm pustnicii din schit şi îngrijitorii. Schitul este "păzit" de un câine-lup mare, dar blând.

Noi din păcate nu am putut face poze în schit, acest lucru fiind interzis, astfel, după ce am pozat exteriorul, am pornit puţin pe valea Bălătesii, deoarece aveam intenţia bine elaborată de a culege ghiocei şi brânduşe de 8 martie. Printre codri aceştia se puteau găsi cu abundenţă.

Schitul, care a fost construit în 1998, aici înainte existând o biserică în 1927 ca filie a Bisericii Ortodoxe Finiş, a fost martor al unui eveniment miraculos în 2009, când Icoana Maicii Domnului a lăcrimat.

La baza colinei, de-a lungul Bălătesii se află ruinele unei păstrăvării întinse, ce a prosperat în Epoca de Aur, însă venirea democraţiei a decimat această nouă îndeletnicire a sătenilor. Aici existau zeci de bazine piscicole, populate cu mii de peşti, dar mai ales păstrăvi; azi, singurii "locuitori" ai bazinelor sunt broaştele, şerpii de pădure şi guşterii, care trăiesc o viaţă de lux în apa eutrofizată.

Sper că acest text să vă fie de folos, la fel şi pozele, în vederea planificării unei excursii sau a unui popas în zona comunei mele.

---

VIZUALIZĂRI: 1300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI