Sarea noastra cea de toate zilele – Muzeul Sarii si Salina Slanic, Slanic Prahova

TIPĂREȘTE

Am ajuns intr-un final glorios si in statiunea Slanic Prahova de la care aveam mari asteptari, dar si aici am fost destul de dezamagita, multe lucruri sunt lasate cam in paragina, turismul se dezvolta dupa puterile fiecarui investitor (dar si dupa gandirea lui), insa sa incercam totusi sa fim si optimisti…... se poate si mai rau. Am sa povestesc cate ceva din lucrurile care inca mai exista prin zona insa acum am sa va povestesc despre una dintre tintele noastre – Salina Slanic Prahova, la care am sa ii adaug un puisor – Muzeul Sarii. Daca jungeti in zona si nu vreti sa vedeti doar salina, v-as sugera sa vedeti mai intai Muzeul Sarii astfel incat in momentul in care veti vedea salina veti cunoaste deja unele lucruri.

Am mai spus, am ales cazarea in Slanic Prahova la Hotel Roberto vezi impresii tocmai pentru apropierea fata de unele obiective si Muzeul Sarii face parte dintre acestea. Ca si hotelul, muzeul este situat in strada 23 August intr-o casa care ea in sine este un obiectiv turistic, este casa Camarasiei si ca sa nu trecem asa usor peste asta, casa dateaza din secolul XVIII iar camarasul era un functionar domnesc care strangea taxele pe sare si care are in casa un birou la care este asezat un manechin care il reprezinta pe camaras si care pot spune ca te sperie putin cand dai ochii prima data cu el.

Revenind la muzeu, si acesta este o sectie a Muzeului Judetean de Stiintele Naturii Prahova pagina oficiala: muzbioph.ro/sectii-muzeal ... ic/muzeul-sarii, program de vizita zilnic intre orele 9.00-17.00 mai putin luni cand este inchis, taxa acces 3 lei.

Muzeul a fost inaugurat in 2003 si aici sunt expuse utilaje si unelte folosite in extractia sarii, documente care prezinta istoria sarii si a prelucrarii ei. Ghida noastra care ne-a insotit pe timpul vizitei se vedea ca este incantata ca are vizitatori. Chiar daca muzeul este aproape de locul de unde pornesc microbuzele spre salina, aici nu prea se inghesuie vizitatorii.

Daca la parter gasim utilaje folosite in exploatarea sarii si ca sa spunem asa, mici “scene” care redau metodele de extractie a sarii, diverse planse explicative, de asemenea flora si fauna sunt reprezentate aici (destul de simplist as spune, dare le exista), la etaj asa cum am mai spus si inainte este reconstituit biroul camarasului astfel incat ai senzatia unei intoarceri in trecut.

Gasim tot aici si diverse planse si documente vechi astfel incat aflam mai multe si despre orasul Slanic, vedem chiar si o expozitie al carei numitor comun este sarea, astfel incat avem printre altele: sare cu gips, sare recristalizata pe cristale de sare, niste exponate cu nume interesante – “creier”, “frunza” dar si un exponat foarte interesant numit halit. Despre halit am citit apoi intr-unul dintre panourile explicative urmatoarele:

“Sarea este un mineral denumit stiintific halit constituit din clorura de sodiu. Sarea cristalizeaza in sistem cubic, duritatea este 2.5. Cu privire la formarea ei cele mai plauzibile ipoteze sunt: ipoteza originii vulcanice cand apa a rezultat in urma evaporarii apei marine, sub actiunea caldurii vulcanice, sau ipoteza continental conform careia sarea s-a format din substantele rezultate prin descompunerea mineralelor din scoarta terestra. ”

Am vazut si produse finite pentru a caror obtinere se foloseste sarea si mai presus de tot nu trebuie sa uitam ca sarea este un compus chimic necesar vietii si este folosita in majoritatea industriilor. Astfel incat am plecat de la acest muzeu bucurosi ca l-am vizitat avand deja o nerabdare pentru ceea ce aveam sa vizitam a doua zi.

A doua zi ne-am dus spre locul de unde urma sa luam microbuzul spre salina putin peste ora 9 (ora la care se permitea accesul spre Salina), ocazie cu care am constatat ca aveam de stat la o coada destul de maricica (de fapt erau doua cozi, una la bilete si alta la microbuze. Un afis aflat la vedere te punea pe ganduri “Masinile pornesc spre salina la fiecare jumatate de ora” pai asa cred ca trebuia sa ne intoarcem mai pe dupa amiaza, insa probabil ca este valabil… nu stiu cand.

Cert este ca masinile se succedeau la interval de cateva minute, astfel incat am reusit sa urcam intr-un microbuz cu care am pornit in aventura vietii. O sa zambiti aici, insa chiar nu glumesc, cred ca soferul era ceva mai nou deoarece nu prea era stapan pe el iar la intrarea in salina s-a oprit si a asteptat un alt coleg care sa mearga in fata lui si apoi si-a continuat drumul. Despre acest drum ce pot spune, decat ca ma bucur ca aveam loc pe scaun (oricum in microbuz nu se circula in picioare) se circula de parca voia sa ne puna in miscare tot micul dejun proaspat inghitit.

Am ajuns si la capatul tunelului…. ei nici chiar asa, ci doar pana la intrarea in salina. Aici exista o mica, mare diferenta fata de Salina Turda, lucrurile sunt ceva mai empirice, dar si temperatura este mai scazuta, asa ca aici am mai pus cate ceva pe noi.

In schimb cand intri in salina ceea ce vezi iti taie rasuflarea, toata acea sare taiata si prezentata precum o opera de arta este impresionanata (si sper ca pozele sa va convinga).

Mina care se viziteaza se numeste Mina Unirea desupra careia mai exista inca doua mine, Mina Mihai si Mina Carol. In mina Mihai au loc concursuri international de microaeromodele.

Si uite asta admirand peretii de sare am ajuns la locul de odihna, locul in care persoanele care vin aici pentru tratament si care fie stau in separeuri (pe baza de OSB) unde exista paturi si stau acolo inveliti cu paturi luate dintr-un loc special, fie exista niste masute si bancute si un televizor unde pot urmari programele sau pot juca diverse jocuri. Am stat de vorba cu o mama venita cu baiatul ei in varsta de vreo 12 ani si care veneau cu primele masini ca sa prinda aceste locuri si jucau remy ca sa treaca timpul mai usor.

Cum noi eram doar turisti ne-am continuat drumul si am ajuns la primele indicatoare de unde am vazut ce se poate gasi prin zona, adica: sala genezei, loc de joaca pentru copii, zona de odihna, teren de sport, toalete, magazine, punct de prim ajutor.

Si asa am ajuns si in Sala Genezei, unde sunt diverse sculpturi in sare si-i regasim aici pe Traian si Decebal, Mihai Viteazul si Burebista dar si pe Mihai Eminescu si alte sculptui.

Gasim si o mica expozitie cu diverse unelte si mijloace de transport utilizate in exploatarea sarii de-a lungul timpului.

In niste vitrine luminate puternic astfel incat sa poti vedea bine exponatele avand in vedere iluminarea slaba a salinei putem vedea: chihlimbar dar si sare gema, exponate foarte frumoase si la care zabovesti putin sa le poti admira.

Copiii dar si adultii isi pot gasi placerea de a conduce niste minicarturi, sau (aici doar copiii) se pot juca utilizand toboganele gonflabile sau alte asemenea jocuri. Exista totodata in aceste zone niste mese si scaune din plastic unde poti sa stati sa mananci un sandvis pe care il ai in geanta si sa bei ceva.

Din loc in loc gasesti si panouri informative din care mai afli cate ceva despre aceste mine de sare. Toaletele nu le-am folosit, insa am vazut ca era ceva coada acolo.

Un loc care atragea insa multi vizitatori era un podet care la partea dinspre perete era luminata in culori care se schimbau in permanenta rezultand astfel un joc de culori minunat. Aici statea lumea sa faca poze, noi am fotografiat doar de la distanta si ne-am amuzat de cei care stateau la coada pentru o astfel de poza.

Plimbarea noastra prin salina a fost interesanta, am admirat cu mare placere straturile de sare si de ceea ce a fost in stare sa faca natura. Ne-am indreptat mai apoi spre iesire, unde deja era coada la microbuze, nocroc ca acestea circulau foarte des. Cand am ajuns la capat (locul de unde plecasem) coada la microbuze era si mai mare si ne-am bucurat ca am fost totusi la prima ora.

Aici exista amenajate diverse tarabe cu produse nu numai din sare, un loc de unde iti poti achizitiona ceva suveniruri (lucru pe care de altfel l-am si facut).

Este o mina care merita vazuta asa ca va invit si pe voi sa o faceti. Mai multe despre Salina Slanic (inclusiv preturi si program acces) aici: salrom.ro/slanic-prahova.php

---

VIZUALIZĂRI: 3723 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI