Yes, darling!

TIPĂREȘTE

Când eşti aproape de Polul Nord, ai impresia că, la sfârşitul unei zile de conferinţe şi seminarii, oboseala îţi va asigura un somn liniştit şi creator. Din contră, pe la ora 1 noaptea, fusul orar îşi intră în drepturi. Te pomeneşti treaz şi gata de muncă. Scrii un reportaj de călătorie, apoi îl rescrii în una sau două variante… până la ora opt, când te pregăteşti să începi, cu adevărat, o zi de muncă.

După câteva zile în Alaska, am deja date să definesc fizionomia localnicilor albi, majoritari. Bărbaţii sunt înalţi şi atletici, adevăraţi supravieţuitori ai unuia dintre cele mai neprietenoase ţinuturi ale Americii. Născuți din strămoşi exploratori, tăietori de păduri virgine, căutători de aur pe vestitul râu Yukon, muncitori feroviari, aceştia spun exact ce gândesc şi nu par să fi înmagazinat multe cunoştinţe despre restul lumii. De fapt, acesta este un sindrom tipic al întregii naţiuni americane. Nu mai sunt mirat, bunăoară, dacă sunt întrebat unde este România, sau dacă ţara mea este vreo insulă într-un ocean… Biblia, călătoria, pescuitul şi vânatul – preocupări la care participă, în mod egal, copiii şi femeile – acoperă sfera de interes „extra-profesional” a bărbaţilor din Alaska.

Pe de altă parte, după ce stai o perioadă în ţări ca România, Peru, Rusia sau Cuba, constaţi cu surprindere cum, zile întregi, în Anchorage, nu vezi o femeie cu linii frumoase pe stradă, la restaurant sau în mijloacele de transport. Vezi uşor, în schimb, că trăsăturile cele mai armonioase le au femeile şi fetele eschimoşe din tribul Aleut, adevărate păpuşi în miniatură. Acestea au faţa ovală, măslinie, ochii negri migdalaţi, părul aranjat în codiţe şi statura relativ mică. Îmbrăcate vara în rochii din piele de căprioară, bluze ţesute din fir de cedru, mărgele şi cercei din os de leu de mare, de diverse culori vii, naturale, încălţate întotdeauna în mocasini din piele de elan, acestea parcă propagă vitalitatea şi imprevizibilul vieţuitoarelor dintre fiorduri. În nas poartă ornamente făcute din scoici sau dinţi de animale. Iarna sunt înfăşurate în piei de urs, marmotă sau ren, cu blana stufoasă în exterior. Pălăria se pune peste o bonetă din fibre de cedru şi are drept ornamente mustăţi de leu de mare, pene de ciocănitoare sau hermină. Blana care se lipeşte de piele, în interior, este unsă cu grăsime de focă pentru a le asigura „termoizolaţia”. Tot timpul anului, femeile aleute îşi poartă copiii într-un rucsac de blană de urs, căptuşit cu licheni.

Femeia albă, la rândul ei, este perfect adaptată mediului. Îmbrăcată sportiv, în pantaloni şi rucsac, cu o constituţie fizică impresionantă, gata să presteze munca fizică alături de bărbat, o vezi dimineaţa, împreună cu copiii, cumpărând caracatiţă, ton sau fructe de mare, dar având parcă timpul calculat pe minute. Privirea ei rece şi fermă îţi sugerează rolul pe care femeia îl joacă, nu numai în creşterea copiilor după „codul nordic” de conduită austeră, dar şi în luarea deciziilor importante din familie.

Primele mişcări de emancipare ale femeii au avut loc, pentru prima oară, aici, în America, începând cu anul 1910. Astăzi, 25% din efectivele armatei americane sunt femei...rolul lor în politică şi în asociaţiile nonguvernamentale dinamizează toate mişcările feministe din lume.

Cât le priveşte pe femeile din Alaska, avem de-a face cu o altă poveste… Se spune că este foarte greu să le vorbeşti în contradictoriu. Şi, totuşi, „soluţia miraculoasă” vine, ca un balsam pentru soarta omenirii, de la unul dintre ghizii care fac zilnic turul oraşului Anchorage. Acesta pare să fi recurs la toate tertipurile verbale pentru a-şi impune autoritatea în familie. O dată pentru totdeauna... după ani de încercări nefericite, dl. Smith răsuflă uşurat. Pentru a fi sigur că are ultimul cuvânt într-o dispută verbală cu soţia, el spune mereu, hotărât: «Yes, darling! »

---

VIZUALIZĂRI: 894 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI