Pierdut în spaţiu

TIPĂREȘTE

Ca pieton, în centrul oraşului Anchorage, te simţi în ton cu majoritatea populaţiei locale şi cu turiştii „colecţionari” de amintiri unice, demne de povestit celor apropiaţi.

În schimb, atunci când treci la pas prin suburbii sau în afara zonelor mai populate, pari decupat dintr-un scurt metraj despre oamenii străzii sau, în cel mai fericit caz, dintr-o reclamă despre binefacerile mersului pe jos, într-o Americă aproape complet motorizată. Vuietul străzii, însă, îţi creează senzaţia de alienare şi frică, trăiri ce, cu siguranţă, îi chinuiesc şi pe eschimoşii veniţi din lu-mea lor ancestrală spre marile oraşe.

Mai toţi care ajung aici îşi doresc să evadeze din tumultul şoselelor aglomerate spre comunităţile de eschimoşi sau, spre gheţarii din Munţii Chugach. Este de înţeles. Străbaţi lumea până aproape de Polul Nord şi visezi să poţi vedea o balenă, un urs polar sau să respiri adânc aerul arctic. Pe măsură ce orele trec, auzi des printre colegi expresia «A life changing trip» (O excursie care să-ţi schimbe viaţa).

Este 3 august, ziua a doua de congres. După ce îmi prezint lucrarea, savurez cu multă plăcere un moment românesc la masa de prânz. Mike, un prieten mai vechi din Ohio, mare amator de bere şi de umor negru, mă întreabă dacă sunt la curent cu descoperirea care a făcut capul de afiş al ştirilor americane, cu o zi în urmă. Aflu că, la Racoşu de Jos, s-a scos la lumină scheletul celui mai mare mamut din istoria omenirii. Îmi spun, în gând, că, în lipsă de alte ştiri despre ţara mea, nu este tocmai rău.

– Încă un monstru în Ţara lui Dracula! spune Mike, spre amuzamentul audienţei!

– Mike, vorbeşte mai frumos despre strămoşii mei! mă străduiesc eu să-i ţin isonul.

Peste o oră, scenariul se mută în inima oraşului Anchorage. Suntem în căutarea celor mai accesibile preţuri pentru a „aluneca” spre graniţa îngheţată cu Siberia, punctul de interes maxim al colegilor mei. În faţa unei agenţii turistice, un gheţar natural, de dimensiuni considerabile, atrage turişti curioşi, cu aparatele foto gata să „îngheţe” pe peliculă momentul.

Undeva, alături, un tânăr eschimos priveşte mirat spectacolul zgomotos al turiştilor ce roiesc în jurul unei atracţii cât se poate de banale pentru cei ce îşi petrec veacul între gheţari. Nu pare a le înţelege bucuria. Îmbrăcat ca la oraş, cu blugi şi un impermea-bil ponosit, el încearcă să stabilească puncte de reper în faţa unui habitat diferit în care lumea nouă se mişcă ciudat şi de neînţeles… ochii lui jucăuşi oscilează între mulţime şi bucata de gheţar expusă tocmai în mijlocul străzii...

De îndată ce grupul de „oameni albi” se risipeşte, urmează un gest demn de o scenă antologică din ciclul civilizaţiei popoarelor… eschimosul se în-dreaptă spre bucata de gheţar şi începe să o mângâie, privind-o de jur împrejur, cu priceperea unui iniţiat. Apoi, rosteşte câteva cuvinte pe care doar el le înţelege… bucuria şi deznădejdea se oglindesc, pe rând, în ochii lui. Brusc, tânărul eschimos se îndepărtează cu mişcări stângace, lăsând în urmă un patrimoniu cultural înstrăinat… capul său aplecat spre pământ pare năpădit de întrebările copilăriei unei civilizaţii pierdute, care încearcă să desluşească de unde vine binele sau răul.

Privită ca pe un spectacol de stradă, comportarea eschimosului aduce cu un gest de curiozitate. În adâncuri, însă, am asistat la ruptura care înalţă şi coboară lumea. Cea dintre om şi natură…

---

VIZUALIZĂRI: 1211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI