O altfel de vacanta la munte - in Apuseni

TIPĂREȘTE

Dupa o vacanta minunata la mare, muntele e continuarea logica...

Anul acesta am ales ca destinatie Muntii Apuseni, adica locul unde poti sa alegi intre libertatea padurilor si aventura unei calatorii spre centrul pamantului.

Pesteri cu sali gigantice cu stalactite, stalacmite si coloane de forme ciudate supuse propriei imaginatii si fantezii, rauri subterane, izbucuri, doline si avene, portaluri, chei si cascade s-au format de-a lungul erelor geologige ca urmare a mozaicului de roci predominand calcarele.

Relieful si fenomenele carstice sunt asadar predominante in Muntii Apuseni.

Noi ne-am organizat baza de plecare la pensiunea Anisoara in satul Chiscau, comuna Pietroasa, sat in care se afla si Pestera Ursilor, cea mai frumoasa din Romania.

De aici la cca 30 km distanta se afla campingul Glavoi, locul de pornire a multor trasee montane.

Poate mai ok ar fi o cazare chiar in campingul Glavoi pentru amatoriii de dormit in aer liber, sau la Cabana Cetatile Ponorului aflata in apropiere sau in statiunea Boga.

In prima zi am stabilit ca traseu "Cetatile Ponorului". Din Chiscau pornim pe sosea spre Padis, si la cca 5 km de Padis se face dreapta pe un drum forestier pe care se parcurg cca 3 km pana in campingul Glavoi. Aici lasam masina si urmarim cercul albastru.

Dupa cateva sute de metri pe drumul forestier se intra in padure si dupa un scurt urcus se ajunge la "balcoane", zona de belvedere a Cetatilor Ponorului. Sunt patru puncte de belvedere, unul mai frumos decat celalalt. Privelistea ce se deschide e superba, colturile stancilor sclipesc in soare iar jos in departare se pot vedea cararile ce duc la doline.

Dupa ultimul punct de belvedere poteca se transforma in aventura. Coborarea spre doline se face tinandu-te de cabluri si lanturi. Fiind in grup mai multe famillii, cei descurajati au prins curaj vazandu-i pe copii cum se catara sau coboara ca niste adevarati alpinisti.

Asadar traseul spre sau dinspre doline e unul dificil, dar totusi se poate parcurge fara probleme daca sunteti echipati cu bocanci de munte si nu in sandale...

Ajunsi la dolina 3, am coborat in ea pana la raul subteran si am facut cativa metri de-a lungul raului subteran. Nivelul apei fiind destul de scazut, o portiune putea fi parcursa sarind pe pietre si avand o sursa de lumina.

Noi fiind si cu copiii nu ne-am aventurat mai departe prin pestera si prin raul subteran, intorcandu-ne si continuand pe carare drumul spre dolina 1. Ajunsi aici te intampina un magnific portal urias de piatra. Coborarea pe cablu in dolina 1 e mai dificila, pe o portiune de 1-2 metri e greu sa gasesti prizele. Neintentionand sa traversam prin munte, nu am mai cercetat dolina ci am pornit mai departe.

Altii insa s-au aventurat in subteran si au parcurs traseul dintre cele 2 doline fara sa ia apa prea multa la bord.

Urmeaza un urcus pe scari metalice si cabluri cu grad de dificultate mediu si ajungem dupa cca 4 ore de drumetie la drumul forestier de pe care am iesit. Victorie !!!

In noaptea care a urmat cu totii au adormit inainte inca de a atinge capul perna !

A doua zi dimineata am ales un traseu mai soft, de recuperare...

La ora 10.00 am pornit spre Pestera Ursilor, cea mai cunoscuta si vizitata pestera din Romania.

Pestera a fost descoperita in 1975 intamplator de Traian Curta, un miner care in urma detonarii explozibilului a observat o crapatura prin care a coborat si a descoperit minunatele galerii. Ulterior acestea au fost amenajate si incluse in circuitul turistic.

Se viziteaza galeria oaselor, galeria Emil Racovita si galeria lumanarilor.

Galeria oaselor cuprinde schelete ale ursului de caverna, care spre deosebire de ursul brun traia in colectivitate, dovada fiind cele cca 141 cranii de urs de caverna descoperite. Acestia ar fi murit cand tavanul s-a prabusit peste iesire acum cca 17.000 ani.

Galeria Emil Racovita e cea mai mare din cele trei si contine stalactite, stalacmite si coloane de diferite forme care antreneaza imaginatia : casuta piticilor, Mos Craciun, racheta mare si racheta mica, etc

Mie personal cel mai mult mi-au placut "macaroanele", formatiuni ce atarna pe tavan si care ating o densitate de pana la 400 "macaroane" pe metru patrat. Parca ti se si face un pic pofta...

Galeria lumanarilor e si ea impresionanta, impartita in "sfatul celor mari" si "sfatul celor mici".

Un centimetru de stalactita se formeaza in cca 20 ani.

Delicat e si "nufarul" plutind pe un ochi de apa si amuzant e si ursuletul evadand...

Temperatura in pestera e constanta atat vara cat si iarna, cca 10 grade Celsius, asa ca nu uitati sa va luati hanoracul.

Un vizitator aflat in spatele meu si-a intebat in soapta sotia : cum e posibil ca stalactita si stalacmita sa se intalneasca la mijloc cu atata exactitate ?

Si tot el : ce mancau oare ursii de caverna, ca pe aici nu vad nici un pic de vegetatie ?

Fotografiatul e teoretic interzis, trebuie platita o taxa suplimentara de 15 lei. Practic nu se plateste nimic si toata lumea fotografiaza.

La iesirea din pestera puteti achizitiona tot felul de suveniruri de la tarabe. Eu am achizitionat doua placinte calde cu branza si marar de curand scoase din cuptor iar copiii niste clatite delicioase umplute cu dulceata de afine...

Acestea au fost atat de gustoase incat in urmatoarele doua zile am renuntat la micul dejun la pensiune si l-am servit la tarabe...Traiasca gospodinele din Apuseni !

Pe la pranz am revenit la campingul Glavoi de unde am pornit pe marcajul cerc galben (circuitul Cheile Galbenei). Am impartit acest circuit de 10 ore in doua , din care am bifat mai intai Ghetarul Focul Viu si Pietrele Galbenei.

Din Glavoi dupa cca 45 min de urcus de dificultate moderata ajungi la Ghetarul Focul Viu, al treilea ca marime din tara. Indicat e sa ajungi acolo la in jurul pranzului, pentru a fi martor la luminarea zonei ghetarului de catre un fascicul de lumina ce patrunde prin tavanul pesterii. Impresia artistica e deosebita, dar daca unghiul de incidenta al razelor scade, nu vor mai patrunde in ghetar.

Acest fenomen poate fi observat de la poarta ghetarului, intrarea efectiva in interior fiind interzisa.

Continuand traseul pe cercul galben, la cca 30 min ajungem la Pietrele Galbenei, o zona de belvedere foarte frumoasa de unde se vad in departare partia Vartop, Poiana Florilor, Cheile Galbenei etc.

In ultima zi la rugamintea Florinei (tati, vreau sa mergem la chei pe lanturi !) am renuntat la circuitul O lume Pierduta cu cele patru avene si am continuat cu partea a doua a cicuitului Cheile Galbenei.

Inainte de statiunea Boga cu cativa km se face la dreapta un drum forestier, intrarea pe acesta fiind marcata cu un panou "spre Cheile Galbenei". Stiam ca e recomandat doar masinilor de teren, dar cu Skodita noastra cu pachet de drumuri grele, deci cu garda fata de sol putin mai ridicata, ne-am incumetat...si am reusit. Nu a mai contat ca a doua zi dimineata roata fata stanga era pe janta...

Asadar gasim un loc de parcare la intrarea in Cheile Galbenei si start aventura !

Cheile Galbenei se strabat pe cabluri, lanturi si scoabe de fier. Traseul e cu grad de dificultate ridicat, insa temerarii nostri copii au reusit sa-l strabata cu mult curaj.

Cel mai dificil e ca distanta dintre prize la picioare poate depasi "ecartamentul" picioarelor, practic nu reusesti sa ajungi cu un picior la urmatoarea priza daca esti mai mititel.

Am vazut si tatici travesand cheile cu copilul in rucsac in spate iar altii legandu-i pentru mai multa siguranta cu franghie groasa. Te-apuca ameteala !

Cand crezi ca aventura s-a sfarsit, o noua provocare apare : traseul continua cu o coborare pe cablu intr-un put sapat in stanca ! Faptul ca atat in fata cat si in spate sunt grupuri de turisti te ambitioneaza si-ti da putere sa continui.

Ajunsi cu bine la capatul Cheilor Galbenei, natura ne astepta cu urmatoarea surpriza : Cascada Evantai ! Caderea de apa in forma de evantai are cca 10 m inaltime si se pravaleste din ultimul izbuc al Galbenei. Cascada tasneste dintre stanci si se arunca in gol lasand in urma o mica pestera...Ce minunatie !

Continuam pe traseul marcat cu cerc galben urcand pe cabluri si pe lanturi pana la izbucul Galbenei, o caldare uriasa de apa marginita de un grup de stanci prin care apa raului urca din subteran la suprafata.

In fine inchidem bucla coborand pe cercul galben lejeeer spre Poiana Florilor si apoi in parcare la intrarea in chei.

Durata drumetie : cca 5 ore, grad de dificultate : ridicat

Ajunsi la pensiune, ne astepta piscina cu apa si in sfarsit RELAXAREA !

Si pentru ca vacanta noastra sa nu se termine chiar atat de brusc, am mai alocat o zi vizitarii Clujului, un oras cu adevarat frumos si prosper !

Vacante minunate !

---

VIZUALIZĂRI: 3360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI