Gotti

TIPĂREȘTE

În existența noastră cotidiană ne familiarizam atât de mult cu unele lucruri încat ajungem să credem că sunt extraordinar de banale, deși nu este așa, ajungem să credem că toată lumea știe… (toata lumea zâmbește, toata lumea’ntreabă, toata lumea vorbește :D ca să îl parafrazam pe maestrul Andrieș… :D …)

Abia AFA ne învață că viața noastră e spectaculoasă în aparența ei banală.

Stau și mă întreb și mă monitorizez și fac o comparație și mă gandesc unde am mancat cel mai bine și unde m-am simtit cel mai bine și imi dau seama că Alchimistul are dreptate (de fapt Coelho, da’ așa-i scenariul, mereu e altcineva e la înaintare că-i mai greu sa vorbești la persoana întâi) și mă gandesc că de ce să mă duc eu la piramide când pot sa merg la Gotti??!!!...

Îmi pare mie - nimic excepțional, nimic senzațional și totuși, atat de plăcut și atât de confortabil.

Este ca și acel moment când vii acasă după o zi tumultoasă și te așezi la relaxare să te destinzi și parcă-ți vine să și mănânci ceva.

Mi-a fost drag locul ăsta de când am intrat prima dată.

Nici prea mare, nici prea mic, are o sală în care sunt așezate pe trei rânduri cam cincisprezece mese simple, din lemn.

E așa o atmosferă relativ sobră, sugerează tonuri de alb-negru.

Se află într-un cadru mic urban, în orășelul Pantelimon, lângă București, într-o zonă de case, pe Strada Sfantu Gheorghe la intersecția cu Strada Libertatii, vis-à-vis de primarie. Intrarea se face prin Strada Libertații. Dacă dai zoom pe harta, apare locația.

- Exista strada strugurei?

- Nu, nu exista. Suntem pe Strada Libertății.

- Adică pe Strada Libertății faci ce vrei? Aaaaa, sunt liber, fac ce vreaaauuu!!!

Alții au pușcărie pe Strada Libertății… aici e mai bine, avem Gotti si case de locuit :D

Are o terasă mică în care încap cam 5 mese, suficient pentru cât este de solicitat.

Desigur, terasa este deschisă doar în sezonul cald și nu este acoperită, nici nu este nevoie pentru că este situată spre est iar după-amiază când este solicitat restaurantul precum și terasa, umbra este asigurată de clădirea restaurantului.

Pentru zona în care se află și pentru pretențiile sale, servirea este ireproșabilă iar meniul delicios și suficient de variat.

De câte ori merg găsesc aceeasi fată – una singură dar care pare să se descurce foarte bine pentru că niciodată nu este aglomerat și asta îmi place.

Cred că și bucătarul este unul singur însă foarte priceput. Orice am comandat aici a fost un deliciu – toate variantele de pizza, tigaie picantă – uneori mai savurez, era o vreme când preferam salata italiană – cam 15 lei – îmi plăceau sosurile și salata iceberg pe care o găseam în castron printre celelalte ingrediente – piept de pui, crutoane, cașcaval.

La ciorbă de burtă am avut o vreme abonament pentru Junior care era fan, între timp s-a mai răzgândit, savurăm cu plăcere ciorba de vacută iar o dată m-am încântat cu o ciorbă de pui cu taiței de casă care m-a uimit de cât a fost de delicioasă.

Impresionată am fost și de pieptul de pui gorgonzola – 20 lei - care vine cu garnitură de cartofi prajiți și am decis să repet experiența.

În puține locuri am mâncat atât de bine ca aici… deși poate nu te-ai aștepta la așa clasa, ei bine… este!

Se întâmplă uneori să fim singurii oaspeți din restaurant la fel cum alteori de întâmplă să fie două – trei mese ocupate și, recunosc, mi se pare reconfortant.

Modul de servire este elegant, fata care ne servește este deja prietena noastră, Junior a încercat deja de câteva ori să o cucerească, uneori a și reușit;)

Ambianța e placută, avem decoruri amenajate pe pereți – sunt ferestre false ce au obloane verzi deschise și prin cadrul ferestrei vedem peisaje venețiene pictate pe pereți – eh, eu tot găsesc ferestre din astea false ce iluzioneaza psihicul…

Din loc în loc, pe pereți și pe stâlpii de susținere din lemn avem legături de diverse leguminoase ce atârnă – ceapă, porumb și altele…

Avem și grinzi pe tavan și saci cu de-ale gurii atârnați de grinzi :D … ce între timp s-au mâncat că după o vreme au dispărut... :))

Avem și un televizor care ne povestește de cele lumești…

Ceva plante prin colțuri de care mă împiedic uneori…

Într-o vreme era și un motor fancy, tot de décor, în colțul dinspre fereastră – P34, se uită cu faru’ la noi :D

Iarna este plăcut să ne delectam la căldurică dar și mai plăcut este vara când stăm pe terasă într-o stare de mare relaxare și ne imaginăm că suntem pe terasa la mare – nu ne trebuie mult efort pentru asta.

Este plăcut să avem un loc disponibil, accesibil oricând, atât de confortabil și elegant.

Este deschis până la ora 23:00 și la 22:00 ți se ia comanda cu drag dacă ai chef să mănânci.

Am căutat un site al lor și am găsit: gottipizza.ro/pantelimon-2

Dar când am găsit site-ul am găsit și că mai au un sediu și în Voluntari care e amenajat cam în același stil și meniul este identic însă în Voluntari e spațiu mai mare.

Ultima aventură gotti-stă s-a simplificat cu o pizza margerita și o salată mixtă, simplist, de principiu aveam de gând să iau pui gorgonzola, oui! și să-l trag în poză pentru AFA dar era prea tarziu și prea cald să ne mai complicăm… la 22:00 am închis supermarketul (au încuiat după noi) și la 23:00 am închis restaurantul (au încuiat dupa noi) … dar asta numai dupa ce s-a îngrijorat fata de absența noastră prelungită (pe informarea de plata scrie că o cheama Catalina :) …) deși cred că la Gotti e alt calendar, ziua și luna-s bune doar că ei sunt în anul 201 – acum văd și semnalizez conotațiile de profunzime ale arhaicului nume “gotti”!!??!! – mă voi documenta și concluziile le voi pune într-un nou review… astfel voi avea șansa să… nu mai știu…

Nu pot încheia altfel decât cu replica spirituală marca Juni’:

“Namaste

În tărâmul nostru avem pace eternă”

---

VIZUALIZĂRI: 2099 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI