Bate toaca. Cheama la rugaciune. E pace! E… divin!

TIPĂREȘTE

Daca va aflati pe soseaua E-81 in spatiul dintre Alba Iulia si Turda sa fiti foarte atenti in zona aflata la 15 Km de Turda si 20 km de Aiud pentru ca aici este situata Manastirea Dumbrava unde merita sa opriti. Manastirea se gaseste la 1 km distanta de E-81 pe drumul comunal DC-85 inspre satul Dumbrava.

Pe o pasune a rasarit si a crescut, prin har divin, ”manastire-nalta, cum n-a mai fost alta”… Da, pe o pasune a satului Dumbrava. Exact pe locul unde cu trei sute de ani in urma, preotul Ioan a fost ars de viu, intr-o capita de fan. Locul are istorie, legenda si jertfa. Se observa din sosea. Turle argintii se inalta spre ceruri stralucind.

Hai sa facem o mica abatere de la drum! (din sosea este o distanta mica, “o aruncatura de bat”). Sa ne incetinim goana zilnica si neobosita. Din cand in cand un scurt popas este o adevarata binecuvantare, nu?

Un drum pavat urca inspre manastire. De o parte si de alta sint cladiri. De fapt, este un complex social, unde se infaptuieste minunea ajutorarii celor in nevoie. Peste 100 de copii (cu varste intre cateva luni si 18 de ani) sint ingrijiti, hraniti si au acces la educatie. Tot acolo, in caminul de varsnici, bunicilor nostri li se alina singuratatea, li se usureaza neputita si boala. Pe langa drumul asfaltat urca si o micuta alee pavata, strajuita de tei, pomi fructiferi si trandafiri. Treci pe langa o incantatoare casuta albastra, rustica, care pare a fi un muzeu. De fapt, a fost refacuta o casa traditionala din zona, in care sunt expuse obiecte vechi, stranse de prin satul de peste deal.

Ajungi. Pasesti sfios… Nu stii ce sa absorbi cu privirea si fiinta. Totul este pitoresc si incantator: biserica, cu hramul Sfantul Dimitrie, turnul-clopotnita, chiliile. Oare la sa te uiti, ce sa fotografiezi: curtea? florile? obiectele de lemn? (care sint arta in adevaratul sens al cuvantului). Oare te afli in gradinita raiului? Peste tot este o risipa de ierburi moi, dar si aspre, cu miros intepator. Si nu numai ierburi, ci si copaci sint peste tot, brazi argintii, tei, mesteceni cu frunzulita tremuratoare si coaja lucioasa si alba.

Atatea flori raspandesc divine si neasteptate arome… trandafiri, (de toate soiurile si culorile), glicine, muscate, caprifoi. Te cuprinde incantarea si emotia… Si apele curg, susura in fantani, fantanite, mici lacuri. Admiri un lac artificial cu un podet din lemn care il traversează si un mic foisor. Peste tot sint banci, bancute, (sa te odihnesti, sa te reculegi sau sa meditezi), mobilier rustic, trunchiuri de copaci si ingenioase suporturi pentru flori.

Si uite-asa… te plimbi, privesti, zambesti, te bucuri si nu te mai saturi sa… privesti, zambesti, sa te bucuri… iar si iar…

Sa fi fost luna lui Ciresar de vina? Sa fi fost atmosfera din manastire? Sa fi fost de vina romantismul care “ma bantuie” uneori? De ce mi-o fi venit in minte o poezie a lui Blaga, pe care o credeam uitata?

Iar maicutele, tacute si harnice albine, misuna… (ba nu sint albine, ci furnicute, ca sint imbracate in negru) … ei bine, maicutele misuna ba pe la fân, ba pe la gradina de zarzavat plina de roade, (ca de, sint atatea guri de hranit), ba pe la flori, ba pe la magazinul de suveniruri sau la vanzarea de lumanari si primire de acatiste.

La ora 5 dupa masa, in biserica, maicutele inalta rugaciuni si cantari de slava. Se inunda gradina raiului de o voce calda, cultivata, cu timbru placut, cu frazare inteligenta si constienta, cu intonatie, care vine din adancul sufletului. Si un mic cor ii tine isonul.

Si pentru ca Lucrarea lui Dumnezeu este mare, intre timp s-a construit o alta biserica, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica cea noua este o bijuterie. Pardoseala de marmura este acoperita din loc in loc de niste covoare de mult bun gust. Scaunele si jilturile sint mestesugit sculptate in lemn. Pictura de pe pereti este foarte reusita. Albastru celest este culoarea dominanta. La primul nivel se insiruie o armata de sfintii cu figuri echilibrate, (poate din cauza ca mesterul cel plin de har a lucrat impreuna cu feciorii lui, sau locul sa-i fi dat linistea sufleteasca sa zugraveasca figuri atat de senine). Planul urmator este cu scene din biblie, iar sus, pe tavan strajuieste si vegheaza Necuprinsul Cer. Cupola larga, luminoasa are in interior ferestre care aduc deschidere spre infinit… (ai senzatie de comunicare, la fel cum simti in Panteonul de la Roma). Te uiti la cer si cerul se uita spre tine, la marunta ta fiinta trecatoare, si pentru o clipa… te inunda eternitatea. Iconostasul este sculptat in lemn de stejar de iscusiti mesteri maramureseni si pictat de maicutele de la Manastirea Izvorul Muresului … Of, iconostasul… mi-ar trebui “rauri de cerneala in pana-mi” ca sa-l zugravesc in cuvinte. Totul denota echilibru, bun gust, rafinament! Totul e proaspat, viu, colorat, solar, astral, luminos, frumos, curat (in sensul metaforic),

Citez din brosurica de prezentare a manastirii:

“Aici, în satul din mănăstire, Mântuitorul Iisus este săteanul cel mai umil. Nu trebuie căutat prea mult, căci El este chiar copilul acesta, sau celălalt, bunica singură şi schilodită de reumatism, mama aceea izgonită de acasă cu pruncul la sân, bunicul abandonat de copii şi nepoţi, uitat pe-o laviţă murdară, nemâncat şi bolnav, găsit şi adus aici de părintele Vasile, sau cine ştie, poate bradul acesta, fântâna, pământul, cerul, lacul, salcia... “

Bate toaca. Cheama la rugaciune. E pace! E… divin!

Pentru o clipa de liniste, de reculegere si de senin, mergeti la Manastirea Dumbrava!

---

VIZUALIZĂRI: 1806 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI